duminică, 29 decembrie 2013

Colindatorii vestesc Nasterea Domnului

Iarna este intotdeauna prilejul reintoarcerii la traditiile si la obiceiurile stravechi care au reprezentat spiritul crestinilor ortodocsi din Romania. Din Ajunul Craciunului si pana la Boboteaza, cete de colindatori umbla cu Steaua, un obicei vechi care vrea sa vesteasca Nasterea lui Iisus si inceputul unei vieti noi. Colindatorii ii reprezinta pe Magii care au vestit Nasterea Domnului, care au venit la ieslea in care s-a nascut Iisus pentru a se inchina Lui si pentru a-I aduce daruri. In Romania, obiceiul umblatului cu Steaua este practicat in toate zonele tarii. Steaua cu 4, 6 sau 8 colțuri si in centrul cu icoana Nasterii Domnului sau a Maicii Domnului este purtata cu mandrie prin toate gospodariile, facandu-se traditionalele urari.


Este cu siguranta obiceiul popular tradiţional cel mai raspandit si mai spectaculos, cu originea în credinta.
Anul acesta am fost la colindat impreuna cu preotul satului Vladiceasca, care a reusit sa stranga un grup de aproximativ 25 de persoane dornice sa participe la un astfel de eveniment inegalabil prin bogatia si farmecul sau. Dupa o frumoasa rugaciune de multumire si impartirea cadourilor de sub brad, grupul a pornit de la biserica inspre satucul cuprins de ger si intuneric. Portile s-au deschis rand pe rand, iar uratorii si-au facut datoria cu voiosie si emotie in acelasi timp.
Copii si adulti deopotriva au dus vestea Nasterii Domnului din casa in casa. Oameni instariti sau oameni osteniti, tineri sau batrani, au primit in pragul casei urarile de bine, in speranta unui an mai mai bun si binecuvantat.
Seminee cochete sau sobe batranesti de teracota intretineau atmosfera calda care ne-a intampinat la intrarea in case, iar mirosul imbietor de sarmale ne-a facut sa uitam de gerul cumplit de afara. Am primit covrigi si nuci de la batranica garbovita de ani multi si grei, iar prin mainile ei calde am simtit mainile darnice ale lui Dumnezeu, care intotdeauna deschide o usa si ofera cu bucurie o milostenie cat de mica, din prea-plinul bunatatii Sale. Cu nasurile rosii si voci aburinde, colindatorii au facut ca tot satul, care pana nu demult nu avea nici macar biserica, sa rasune pentru cateva ore.
Gazdele ne-au intampinat cu cosurile pline, iar belsugul de daruri care s-a oferit colindatorilor a fost binemeritat. Nucile, covrigii, merele, portocalele si dulciurile au fost rasplata impartita cu drag. Vinul fiert cu parfum de scortisoara a dezmortit mainile aproape inghetate si a pus sangele in miscare, astfel incat colindatorii au gasit puterea si bucuria de a nu lasa nici un prag netrecut.
Bucuria de pe fetele copiilor este greu de descris in cuvinte. Au cantat cu veselie colinda invatata din timp special pentru seara de Ajun. La sfarsitul serii, fiecare cu traistuta plina si chipul zambitor s-a dus acasa sa impartaseasca si celor dragi frumoasa experienta. S-au intors acasa voiosi si plini de dorinta de a se pregati pentru Sorcova si Plugusor, obiceiurile de Anul Nou.
Exemplul nostru transmis tinerei generatii are sacrul rol de a duce mai departe si de a pastra viu acest inestimabil tezaur popular care se confunda cu istoria poporului roman. 




Sarbatori fericite si binecuvantate! 



miercuri, 11 decembrie 2013

Trambitele ingerilor ne cheama la Vladiceasca

Vladiceasca este un sat nou ce apartine de comuna Snagov, la numai cativa kilometri de Bucuresti, care din aceasta primavara a primit binecuvantarea de a avea biserica, astfel incat locuitorii sa nu mai fie nevoiti sa se deplaseze in parohii vecine pentru a participa la o slujba crestina.  Aceasta misiune a fost incredintata preotului Constantin Lupu, care, sustinut de fii duhovnicesti, dar si de satenii si localnicii din imprejurimi, a inceput lucrarile pentru construirea unui amplu complex bisericesc. O misiune covarsitoare atat sufleteste, cat si material, insa atunci cand dragostea pentru Dumnezeu nu are limite, nimic nu este imposibil si nici o jerfa nu este prea mare.
Din doua corturi militare, s-a amenajat o mica biserica in scopul slujirii pana la finalizarea lucrarilor. Astfel, santierul s-a instalat in linistea satului fara parohie, iar toaca a inceput sa bata vestind fiecare eveniment crestinesc. Doar Bunul Dumnezeu poate sti prin ce framantari si nevointe s-a ridicat aceasta biserica. Cu siguranta, ceea ce vedem astazi la Vladiceasca este rodul rugaciunii neincetate si dovada rabdarii fara margini, izvorata din dorinta de a purta crucea suprema: aceea de a face casa Domnului.
Cei mai multi preoti implinesc cu bine misiunea de a sluji lui Dumnezeu si de a sluji oamenilor dintr-o parohie, insa misiunea unora este si aceea de a construi la propriul lacas Domnului. Nu cred ca slujirea parintelui in cort a fost usoara, insa, fara cartire, cu mult devotament si cu deosebita evlavie, si-a facut datoria fata de enoriasii care l-au urmat in smerenie, indiferent de conditii.
Universul creat dintr-un altar improvizat si icoane au facut pentru cateva luni cerurile sa se deschida, pentru ca rugaciunea sa ajunga acolo sus, acolo unde toate sunt cu putinta, iar minunile au inceput sa curga. Rugaciunea din cort a strapuns cerurile si s-a facut fara indoiala auzita, deoarece misiunea s-a implinit, iar acest lucru este cu adevarat lucrare Dumnezeiasca. Dragostea biruieste orice si indiferent cat de modest este locul in care te rogi, conexiunea pe vertical se face. Rugaciunea din inima ajunge sus, iar de acolo coboara insutit rasplata.



Cu aer rustic, autentic romanesc, la numai 5 luni de la inceperea constructiei, lacasul, inchinat Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, Sfantului Sfintitului Mucenic Corneliu Sutasul si Sfantului Cuvios Ioanichie de la Muscel, vegheaza semet in micul sat din comuna Snagov.
Astfel de lucrari se implinesc datorita oamenilor care se implica, punand nevoia de a face bine inaintea propriilor nevoi, daruind din preaplinul inimii lor si celor ce asteapta o mangaiere.         
Cu ocazia Sarbatorii Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil, parohia s-a imbogatit cu un clopot nou, un minunat si binecuvantat dar, menit sa vesteasca toate evenimentele religioase crestinilor. Acum se pot bucura cu totii de  binecuvantarea preotului paroh Constantin Lupu, in fiecare zi de sarbatoare, la maslurile si acatistele periodice, intr-o biserica noua, care a devenit neincapatoare inca de la sfintire.
Oricine se poate bucura de caldura si blandetea preotului care se roaga neincetat si care ne invita sa fim mai buni si mai iertatori. Insasi biserica, invaluita in miros de lemn proaspat lacuit, ne invita la meditatie si la rugaciune. Lacasul ridicat din suflet pentru a zidi alte suflete ravnitoare de mantuire ne astepta si ne indeamna sa avem speranta, credinta si iubire. 

luni, 2 decembrie 2013

Vine Mosul si la noi!

Doresc sa facem cunoscute initiative demne de toata lauda, in fata carora nu putem decat sa ne inclinam si sa speram ca punand mana de la mana vom reusi sa construim un viitor mai bun si mai luminos. Infiintata in anul 2012, Asociatia Impreuna Pentru Sansa Ta vine cu propunerea de a ajuta copii si familii defavorizate, fata de care societatea este prea oarba si prea indiferenta. Un gest inaltator, venit din partea unor tineri cu initiativa, care nu asteapta ca altii sa rezolve lucrurile si au priceput ca sta in puterea lor de a sprijini pe cei mai putin fericiti de soarta.


 De curand a fost lansata campania umanitara Vine mosul si la noi! in scopul strangerii de fonduri pentru a face o minima bucurie copiilor bolnavi de cancer, internati la Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu din Bucuresti. Oricine poate fi o raza de lumina pentru aceste suflete nevinovate care nici macar nu au puterea sa-si ceara dreptul la viata. Cancerul este o perfida boala care poate afecta indiferent de rasa, de varsta sau de situatie financiara, macinand la propriu persoana atat fizic, cat si sufleteste. Persoanele diagnosticate sunt suflete resemnate in fata bolii necrutatoare, care in simplitatea lor sunt o lectie vie pentru cei mai multi dintre noi care nu stim sa apreciem binecuvantarea pe care am primit-o de sus. Se apropie cu pasi repezi Craciunul si ca intotdeauna dorim sa ne surprindem prietenii, colegii sau chiar parintii cu un cadou frumos, insa putem si este pana la urma datoria noastra sa nu ne limitam doar la cercul de apropiati.
Putem face o bucurie printr-un simplu act caritabil, care insa ne poate imbogati spiritual mai mult decat orice altceva. Mizez pe faptul ca romanii nu sunt indiferenti la suferinta aproapelui si ca vor lua in considerare acest apel la bunatate si milostenie. Copiii bolnavi de cancer il asteapta pe Mosu', chiar in pragul spitalului. Sa trecem impreuna acest prag pentru a ne bucura impreuna de sarbatori.

duminică, 1 decembrie 2013

Lucrurile, aproapele si intelepciunea


Dumnezeu ne-a dat lucrurile pentru a ne folosi de ele si aproapele ca sa-l iubim.

Noi am ales sa iubim lucrurile si sa folosim aproapele.

Este nevoie de multa inteligenta ca sa-ti pleci capul.

Doar capul plecat primeste intelepciune si pretuieste aproapele.

sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Sa plantam fapte bune si de sarbatori!

In vreme ce afacerile cu brazi sunt in toi si din ce in ce mai multe paduri dispar ca si cum nici nu ar fi fost pe fata pamantului, campania Plantam fapte bune in Romania, continua parca tocmai ca sa ne dea o lectie de daruire si devotament fata de mediul inconjurator. Este binecunoscut faptul ca tot romanul trebuie sa-si impodobeasca locuinta cu cel putin un brad de sarbatori, insa nimeni nu-si pune problema de unde vine bradul si in ce mod a ajuns pe piata.
Sub pretextul sarbatorilor se ascund mii de afaceri frauduloase, pe care autoritatile ori le ignora, ori de cele mai multe ori chiar le incurajeaza. Stim doar doua lucruri: trebuie sa ne incalzim casele si trebuie sa ne impodobim brazii. Concluzia? Toti copacii la taiere! Toata vara ne lamentam. Ne confruntam cu alunecari de teren, nu mai putem respira de caldura, poluarea pune stapanire pe toata Romania si ne intrebam unde sunt copacii de altadata? Unde au disparut padurile?
Iarna insa uitam de mediul inconjurator si ne rezervam dreptul de a lua natura in ras, fara sa ne gandim la consecinte. Parca in antiteza cu acest tablou sumbru, mai multe companii si asociatii organizeaza periodic campanii de impadurire si intretinere a zonelor expuse pericolelor iminente. Sunt oameni care au inteles ca implicarea sustinuta poate salva Romania de un dezastru ecologic. Imbucurator este faptul ca aceste campanii nu sunt initiate de niste batranei nostalgici si conservatori care regreta vremurile de altadata, ci sunt initiate de tineri idealisti care anticipeaza faptul ca viitorul copiilor lor depinde de implicarea directa in prezent.




Masurile de azi pot salva Romania. Punand mana de la mana, redam verdele care s-a furat tarii acesteia. Putem face minimul de fapte bune de sarbatori, cumparand un brad in ghiveci si salvand astfel unul din padure. Ce sa mai spunem de faptul ca apoi putem planta bradutul nostru undeva? Sa plantam cate o fapta buna de sarbatori! Sa transformam bucuria noastra intr-o bucurie a naturii!  




joi, 24 octombrie 2013

marți, 22 octombrie 2013

Timpul viilor, prilej de mandrie si bucurie!

E timpul viilor, timpul cand putem sa ne reamintim cu mandrie ca stramosii nostri au avut totdeauna un respect deosebit fata de cultivarea vitei-de-vie. Conditiile naturale prielnice au dus la dezvoltarea cultivarii ei, astazi, Romania ocupand locul 6 in topul producatorilor de vin din Europa. Cultura vitei-de-vie si producerea vinurilor au devenit indeletniciri de baza ale vechilor locuitori din actualul spatiu romanesc. Tracia era foarte apreciata pentru vinurile sale, fiind considerata chiar locul de nastere al lui Dionysos, zeului vinului. Nicolae Iorga mentiona: Cultura vitei-de-vie este, de asemenea, traditionala la tracii iubitori de vin.
Geto-dacii, mari cultivatori ai vitei-de-vie, consumau cu placere vinul din cornuri de bou, pe care le treceau din mana. Cea mai veche mentiune despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.H. - cca. 24). Insusi Burebista a luat decizia defrisarii viilor, deoarece viile din Dacia erau o adevarata tentatie pentru alte popoare. Se pare ca rasaritenii erau atrasi de bogatia locurilor noastre, pe care veneau sa le cotropeasca dupa bunul lor plac.
Cand romanii au cucerit Dacia, in anul 106, au adus tehnici noi de cultivare si de producere a vinului. 1500 de ani mai tarziu, viticultura se dezvoltase atat de mult, incat cei care ajungeau pe aceste locuri ramaneau uimiti de marea intindere a viilor si de productia de vinuri. Misionarul catolic Marcus Bandini scria despre bogatia Moldovei: Produce asa de mult vin, incat la timpul culesului se vinde o vadra cu patru bani si iarna se vinde cu sase sau sapte.


Odata cu trecerea timpului, viticultura se diferentiaza pe podgorii, pe sortimente, pe soiuri adaptate conditiilor locale si pe regiuni. Vinuri seci, vinuri dulci, vinuri albe sau rosii, mai vechi sau mai noi alcatuiesc un tezaur extrem de valoros. Se pare ca vinul a fost prietenul romanului pe tot parcursul istoriei si pana in zile noastre. De asemenea, romanul a stiut dintotdeauna ca vinul este o binecuvantare si pentru sanatate, adesea fiind mentionat ca puternic antioxidant folosit in cure si tratamente. Consumul moderat de vin creste nivelul colesterolului bun, previne ateroscleroza, mentinand sanatatea vaselor de sange, reduce riscul cancerului, ajuta la mentinerea siluetei etc. Astfel, cultivarea terenurilor cu vita-de-vie s-a dovedit mereu un castig pentru tara noastra, care a stiut sa pastreze traditia si secretele inaintasilor.
Viticultura romaneasca se bucura astazi de prestigiu si rezultate deosebite, Romania oferind peste 400 de tipuri de vinuri, unele premiate si medaliate la nivel european. Natura ne-a inzestrat cu terenuri si conditii prielnice cultivarii viilor, iar noi nu putem lasa nefructificata o asemenea bogatie. Viticultura ne face cunoscuti in lume si ne plaseaza printre fruntasi.

duminică, 13 octombrie 2013

Apel impotriva indiferentei

Este trist sa vedem ca in Romania se iau masuri si se dau legi peste noapte si doar dupa ce se intampla ceva grav. S-au luat masuri radicale impotriva cainilor, dupa ce ani de zile autoritatile nu au facut mai nimic in acest sens. Este trist cum s-au imbogatit unii de pe urma cainilor strazii, in timp ce altii platesc cu viata ignoranta, lipsa de implicare si iresponsabilitatea celor in masura sa evite astfel de incidente. Multi au accesat fonduri colosale de la stat pentru asa-zisele adaposturi pentru caini si nu au facut nimic. Investitii de zeci de mii de euro care s-au rezumat la un gard si cateva betoane, iar cainii nu au ajuns niciodata acolo, ci au ramas pe strada.


Nu-mi place sa vorbesc urat despre tara mea, insa ma tem pentru viitorul nostru cand vad ca lucrurile se misca astfel.
Avem probleme mari cu oamenii strazii, cu batranii, cu abandonul copiilor si ma tem ca, taraganad lucrurile, o sa ajungem ca intr-o zi sa nu mai putem face fata, sa ne declaram invinsi si, de ce nu?, sa luam masuri radicale si in graba. Sa nu asteptam ziua in care vom eutanasia oamenii strazii doar pentru ca nu mai stim ce sa facem cu ei… Sa facem un apel catre autoritati sa se trezeasca si sa-si faca treaba pana nu va fi prea tarziu. Suntem la un pas de genocid si este un pas pe care nu trebuie sa-l facem!

luni, 16 septembrie 2013

Medierea pentru romanii din inchisorile straine

Este foarte bine stiut faptul ca romanii intampina mari greutati in strainatate, incepand cu gasirea unui loc decent de munca, unde angajatorul respecta statutul angajatului, continuand cu respectarea drepturilor egale cu ceilalti cetateni ai Uniunii Europene si pana la cea mai simpla forma de relationare. Romanii sunt mereu priviti ca fiind partea intunecata a Europei, iar asta ingreuneaza viata multora, dar in special a celor care au incalcat legea intr-un fel sau altul. O problema deosebit de grava este faptul ca, odata ajuns dupa gratii, cetateanul roman, de altfel si cetatean european, nu mai are nici un drept.
Poate ca multi nu stiu, poate ca pe multi nu-i intereseaza, insa este o realitate crunta, o vadita discriminare, cu care mii de oamenii se confrunta, iar familiile din tara nu pot face nimic in acest sens. Cei mai multi nu-si permit un avocat, iar cel din oficiu este intotdeauna unul care apara interesele tarii respective, si nu pe cele ale detinutului.
Rolul unui mediator ar fi esential in astfel de cazuri, in care atat familia, cat si detinutul in cauza ar intelege procedura legala si impreuna ar putea gasi solutia optima.
De cele mai multe ori acuzatului i se incalca si cele mai elementare drepturi, cum ar fi: dreptul la un translator, accesul la cunoasterea legilor si a pedepselor aplicabile, dreptul la recurs, dreptul la executarea pedepsei in tara, dreptul la vizita, dreptul de a pastra legatura cu familia, cu copiii, dreptul la primirea de pachete, dreptul la asistenta medicala etc.
Sunt situatii frecvente cand familia nu-si poate permite sa apeleze la un avocat, care in astfel de situatii delicate ar fi probabil si foarte scump, insa mediatorii ar putea analiza situatiile, ar putea da sfaturile necesare si, de ce nu, ar putea interveni pe langa autoritatile straine spre gasirea unor cai care sa nu incalce legea, dar nici drepturile omului.
Este un drept minim pentru un detinut sa inteleaga acuzatiile si pedepsele pentru a se putea apara, sa poata primi o vizita de la cei dragi, sa-si vada copilul, sa poata vorbi in limba lui si sa fie ascultat. Cu siguranta, pentru foarte multi, executarea pedepsei in tara ar fi un avantaj major, avand in vedere costurile ridicate pe care familia ar trebui sa le suporte pentru deplasari, convorbiri telefonice, expedieri colete etc.
Spre exemplu, pentru executarea pedepsei in tara, un mediator ar putea instiinta familia care este procedura specifica, ce documente trebuie traduse si legalizate pentru intocmirea unui dosar, unde si in ce mod trebuie formulate cererile, care este timpul de raspuns si care sunt sansele de reusita. De asemenea, tot mediatorul ar putea tine legatura cu detinutul, informandu-l de cursul procedurii si sfatuindu-l asupra comportamentului si a actiunilor ce pot duce la reducerea pedepsei. Din pacate, unii nu apuca nici macar sa-si instiinteze familiile, nu se pot apara si iau de bun tot ce li se ofera si poate trec ani intregi in care nu pot lua legatura cu cei din tara lor.
Astfel de situatii trebuie stopate, iar oamenii trebuie sa apeleze la mediatori specializati, care sa inteleaga si sa se lupte pentru ca drepturile legale ale cetateanului sa nu fie incalcate. Se pot scurta termene, se pot reduce pedepse, se poate simplifica proceduri, iar la final un mediator poate media reintegrarea detinutului atat in societate, cat si in sanul familiei.

joi, 29 august 2013

Pentru cine construim scoli?

Intreaga Europa ne arata cu degetul pentru ca nu avem suficiente scoli, insa vin si va intreb: pentru cine sa mai construim scoli? Conform datelor de la ultimul recensamant, nu numai ca populatia Romaniei este in continua scadere, insa si natalitatea a scazut dramatic. Din cauza saraciei, din cauza unui sistem prost gandit, tinerele familii au ajuns sa se gandeasca de doua ori inainte de a avea un copil. Foarte multi spun ca nu-si permit sa faca un copil; nici vorba de 2 sau 3, cum era la moda acum 25-30 de ani. Statul nu sustine, nu incurajeaza natalitatea, iar omenilor le este din ce in ce mai greu sa asigure strictul necesar.
Tot Europa ne impune legi si taxe care nu fac decat sa ingreuneze si mai greu traiul. Sub mirajul unei vieti civilizate am ajuns sa trebuiasca sa respectam norme si standarde impuse de altii, fara sa vedem consecintele negative pe termen lung, pe care inevitabil le vom suporta.
In Parlamentul Romaniei se discuta probleme rezolvate de mult de catre tarile UE, cum ar fi casatoria intre persoane de acelasi sex, in loc sa ne preocupe faptul ca anual numarul nasterilor scade dramatic, iar numarul deceselor infantile este la cote alarmante. Suntem in fruntea Europei la decese infantile, deoarece spitalele noastre nu pot trata copii nascuti cu diferite afectiuni.
Iar daca ne casatorim barbat cu barbat si femeie cu femeie, pentru ca asa ne dicteaza Occidentul, de ce mai avem nevoie de scoli? Nu am nimic cu orientarea nimanui, insa sa privim realitatea: pentru copii putini – scoli putine. Este o matematica elementara. In concluzie sa construim cimitire, ca sa avem unde sa ne ingropam! Cat de curand o sa constatam ca suntem o tara de batrani, cu drum sigur catre cimitir. Am face bine sa ne trezim! Romania este o tara frumoasa, ar fi pacat sa o lasam sa imbatraneasca!

luni, 12 august 2013

Romania, gradina Maicii Domnului

Nu degeaba tara noastra este adesea considerata a doua gradina a Maicii Domnului dupa Muntele Athos. Cu adevarat, de-a lungul timpului, Romania a fost un izvor nesecat de credinta, care a generat lumii crestine o multime de sfinti si de neindoielnice dovezi ca Dumnezeu a binecuvantat tara noastra prin locuri si oameni de o frumusete aparte. Neindoielnica este, de asemenea, dragostea pe care Maica Domnului o are fata de poporul roman si a randuit sa avem la Namaiesti una dintre cele mai vechi icoane pictate chiar de Sfantul Apostol Luca, iar la Schitul Prodromu avem icoana care s-a zugravit in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca.
Icoana Maica Domnului Prodromita, nefacuta de mana omeneasca, unde chipurile Maicii Domnului si pruncului s-au pictat singure, ca raspuns la osteneala si la rugaciunile zugravului roman, este un mare dar, care lasa fara cuvinte o lume intreaga. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie. Nu s-ar putea enumera nicicand minunile care ne-au fost randuite, insa important este sa ne invrednicim sa multumim pentru staruinta cu care Doamna Cerurilor mijloceste pentru noi. Colindand tara in lung si-n lat, aproape ca nu exista loc de unde sa nu afli o poveste a carei protagonista este insasi Maica Preaiubita.
In fiecare colt al tarii, in toate satele si peste toate asezarile, la timpul potrivit si-a facut simtita prezenta, printr-o alinare, printr-un gand bun sau o mangaiere calda. Fara Maica Domnului, biserica ar fi mai saraca, iar tara noastra ar fi ca o gradina fara flori. Cu siguranta, nu avem virtuti prin care sa compensam nemasurata ei grija, insa nadajduim sa primim in continuare binefacerile. Se cade macar in zilele de praznuire sa transmitem un gand de multumire in cinstea celei ce neincetat vegheaza pentru noi.
Sa stam o clipa si sa reflectam: daca insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu iubeste Romania, atunci cum putem noi sa nu ne iubim tara?! Sper ca toti romanii sa intampine cum se cuvine praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu inima buna, cu post si rugaciune, astfel incat statutul nostru de popor crestin sa nu poata fi pus la indoiala.

vineri, 5 iulie 2013

Cu fruntea sus in fata globalizarii!

Noi nu putem si poate chiar nu vrem sa ne integram in febra globalizarii care a cuprins toate continentele, deoarece avem o puternica radacina ancestrala care nu permite sa neglijam bagajul arhaic cu care ne identificam ca natie. Muzica populara, portul popular, traditiile si obiceiurile impartite pe zone spun povestea satelor romanesti de la inceputuri si pana in zilele noastre. Avem dansuri populare specifice fiecarei zone, ritmuri si coregrafii ce difera de la o comuna la alta, o bogatie de vesminte pretioase, instrumente si unelte atat de atent lucrate, impartite de asemenea pe zone…


Toate aceste elemente povestesc despre romanii care stiu in inima lor simpla si smerita ca adevarata sursa de energie vine din urma, de la inaintasii lor, din vetrele satelor de altadata. Folclorul da in vileag fata adevarata a neamului romanesc. Noi nu putem fi asimilati si convertiti intr-o robie artificiala, dupa niste standarde impuse de lumea moderna, atata vreme cat in noi clocoteste constiinta stramoseasca, care nu poate fi stramutata din inimile romanilor. Adevarul ne urmareste si vine peste noi din trecut, nelasand sa se inchida portile iubirii, ale credintei, ale constiintei.

"O rugaciune, catre ceruri zboara,
O rugaciune, catre Dumnezeu,
Ma rog acuma pentru a mea tara,
Si pentru tine, sfant poporul meu."
 (versuri: Asa-i Romanul)

luni, 10 iunie 2013

Manastirea Brancoveanu, marturia demnitatii nationale

Cand am ajuns la Manastirea Brancoveanu, ma asteptam sa gasesc linistea si sfintenia caracteristice manastirilor din tara noastra, insa am gasit mult mai mult de atat. Am gasit aici toata constiinta si demnitatea nationala, am trait cele mai puternice sentimente de mandrie ca m-am nascut in Romania si am descoperit o reala emotie; o intensa bucurie. Ctitorita de domnitorul Constantin Brancoveanu acum mai bine de 300 de ani, manastirea de la Sambata de Sus este un asezamant monahal de calugari cu hramul "Adormirea Maicii Domnului".



La infatisarea actuala a ajuns dupa mai multe restaurari, deoarece timpul si luptele grele pe care Romania le-a dus si-au pus de nenumarate ori amprenta. Istoria asezamantului este una foarte interesanta, insa, cu toate greutatile care s-au abatut asupra locului, oamenii au reusit sa refaca si chiar sa dezvolte ctitoria ca semn de recunostinta pentru jertfa Martirilor Brancoveni. Scena jertfei este foarte frumos reprezentata aici si reuseste sa transmita o stare cu adevarat cutremuratoare, de parca ai senzatia ca traiesti exact acel moment macabru, dar in acelasi timp atat de plin de semnificatii. Pentru cateva clipe am incercat sa ma rup de realitate si sa patrund tainele picturii. 



Este coplesitor numai gandul ca, in numele credintei, Domnitorul impreuna cu cei 4 fii ai sai si sfetnicul si-au dat cu bucurie viata, fara sa clinteasca la ofertele generoase pe care le-au primit. Ma intrebam oare cati ar fi capabili de un asemenea gest in zilele noastre… Cati si-ar da cu bucurie viata pentru Hristos si cati ar fi dispusi sa renunte la cineva sau la ceva drag in numele mantuirii? Cate familii ar primi cu bucurie chinuri pentru copiii lor doar ca acestia sa ajunga sfinti in fata lui Dumnezeu? Cate familii se mai intemeiaza astazi pornind de la ideea ca sotii au datoria de a se ajuta reciproc spre mantuire, iar zamislirea de prunci este spre implinirea creatiei si spre slava lui Dumnezeu?
Ce aveau oamenii in inimile lor in acele vremuri si ce le dadea atata putere, curaj si indrazneala de a nu se lasa despartiti de credinta lor? Iar gandurile si intrebarile nu mai conteneau sa-mi treaca prin minte… Ce frumos trebuie sa fi cunoscut ei pe Creatorul lumii si fara lipsa de indoiala sa creada Lui. Noi, astazi, desi avem mult mai mult acces la informatie si cunoastem atatea lucruri, se pare ca am scapat din vedere esenta vietii, ne-am pierdut calea, adevarul si lumina. Nu mai suntem constienti de scopul nostru si nu mai avem demnitate.
Norocul nostru este ca nu mai trebuie sa infruntam asa chinuri si umilinte cum au suferit inaintasii nostri care au avut grija sa castige libertatea tarii chiar cu pretul vietii lor. Ar fi vai si amar de noi daca ne-ar pune acum cineva la incercare credinta, loialitatea sau onoarea.
Probabil ca ar iesi la iveala doar lasitatea si fatarnicia, iar poate daca am avea un gram de sinceritate, atunci ar iesi la iveala frica si rusinea ca ne-am pierdut cu totul demnitatea nationala.
Ar fi cazul sa palim in fata sacrificiului Martirilor Brancoveni si sa ne cercetam putin constiinta. Este o jertfa si o proba de credinta mult prea mare ca sa nu ne fie macar putin rusine de ceea ce am devenit. Ma intrebam oare cate popoare se pot mandri cu un asemenea moment? Acte de bravura sunt nenumarate in istoria omenirii, insa cu adevarat acte de credinta si de lepadare de sine ca acesta cu care se poate mandri poporul roman nu sunt foarte multe. Sa nu uitam sa cinstim asa cum se cuvine numele lor si sa avem grija ca fapte lor brave sa nu ramana necunoscute copiilor nostri. Suntem un popor binecuvantat, un popor ce a nascut sfinti si si-a platit libertatea cu sangele lor.


 

vineri, 31 mai 2013

Libertatea in Romania libera

Conform DEX-ului, cea mai simpla definitie a libertatii suna astfel: posibilitatea de actiune dupa propria vointa sau dorinta. Cum inteleg romanii libertatea, insa, este cu totul alta poveste, despre care DEX-ul a uitat sa mentioneze. Tinerii, in special, au gasit atatea moduri de a-si urma instinctele, incat, daca ne-am apuca sa redefinim libertatea, ar trebui sa avem cel putin 100 de pagini doar pentru acest cuvant. Cum am ajuns sa confundam libertatea cu libertinajul, cu ipocrizia, cu lipsa de bun-simt, obraznicia etc? De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, putem exclude din DEX multe alte cuvinte si sa le redefinim ca "libertate".
Lipsa unei educatii solide lasa urme adanci in comportamentul nostru, astfel incat tindem sa devenim o societate superficiala, intoleranta si fara maniera. Este foarte important sa putem actiona dupa propriile noastre dorinte, sa ne putem exprima si sa traim asa cum ne place, insa este la fel de important sa ne si asumam ceea ce facem, sa nu sarim bariera bunelor moravuri si sa nu lezam drepturile altora.
Trebuie sa intelegem efectul de bumerang al libertatii: ceea ce facem poate genera o serie de evenimente sau reactii neplacute, care pe termen lung ajung sa se intoarca impotriva noastra. Important este sa nu uitam cine suntem si sa ne pozitionam corect pe scara valorilor.
Este minunat ca suntem liberi, insa stim oare ce sa facem cu atata libertate? Sper sa ne trezim in fiecare zi cu dorinta de a face lucruri bune si de a schimba in bine viata noastra si viitorul tarii, astfel incat si copiii nostri sa se bucure de aceeasi libertate ca si noi. Sa fim manati de o vointa buna este o datorie pe care o avem fata de semeni, fata de trecut si fata de viitor. Doar asa vom fi liberi intr-o Romanie libera.

sâmbătă, 27 aprilie 2013

Traditiile crestine, sanatate pentru suflet, trup si minte


 In intampinarea Sfintelor Sarbatori de Paste se cuvine, conform traditiei crestine, sa ne curatim sufletul, mintea si trupul prin post si rugaciune. Romania este o tara binecuvantata din punct de vedere religios, avand atat traditii crestine valoroase, cat si oamenii care le inteleg si le apreciaza. Perioada de meditatie, de reflectare asupra sinelui, de indreptare, postul, este farama noastra de recunostinta adusa pentru cel mai mare, dar facut de Divinitate, omenirii.
Prin post ne detoxificam de toxinele acumulate in timpul anului si permitem organismul sa-si recapete energia si buna functionalitate. Prin rugaciune ne curatam mintea de griji si stres, ne deconectam de la cele lumesti si reflectam asupra noastra, ne impacam cu constiinta noastra, ne acceptam soarta. Gasim de cele mai multe ori raspunsurile la intrebarile care ne framanta si ne dam seama de propriile limite.
Spovedania si metaniile ne ajuta sa sporim in rugaciune si sa scapam de pacatele care ne impovareaza sufletele.
Aceasta perioada este ca o baie ce spala toate planurile umane si ne reincarca cu energii pozitive menite sa ne dea puterea de a merge cu usurinta mai departe.
Este o purificare a fiintei , un moment de adevarata trezire spirituala. Cand intelegi lucrurile astfel, nu-ti mai permiti sa ratacesti si sa orbecaiesti la voia intamplarii. Intelegi ca nu-ti urmezi voia ta si nu te mai indreptatesti in ceea ce faci. Traditiile ne tin vii sufleteste si ne redau sanatea mintii si a trupului. O primavara binecuvantata!

luni, 8 aprilie 2013

Producatori responsabili pentru o viata sanatoasa

O viata sanatoasa incepe cu o alimentatie sanatoasa, iar o alimentatie sanatoasa incepe cu o agricultura pe masura, cu ferme si produse traditionale, ecologice, cu producatori seriosi, orientati spre comercializarea de marfuri de calitate, urmarind satisfacerea nevoilor clientilor, si nu doar profitul imediat.
Fie ca vorbim de cereale, legume, fructe sau plante medicinale, Romania trebuie sa tina cont ca agricultura ecologica este o necesitate si ca produsele rezultate vor avea mare cautare atat in tara, cat si in strainatate.
Apicultura este o resursa importanta si in stransa legatura cu agricultura, calitatea acestei ramuri depinzand de seriozitatea cultivatorilor si de substantele chimice folosite. Pana si detinatorii fermelor de animale, in dorinta de a creste profitul, recurg la metode foarte nocive, care sunt menite sa creasca productia, insa lasa de dorit in privinta calitatii. Din pacate, fenomenul chimizarii s-a extins si a cuprins aproape toate procesele, de la materie prima pana la produsele finite pe care le consumam.
Mi-as dori ca legile din Romania sa urmareasca interesul consumatorilor si sa impuna standarde de calitate, astfel incat sanatatea oamenilor sa nu fie amenintata. Mi-as dori ca procesatorii sa scoata pe piata marfuri eco, cat mai putin chimizate si care sa respecte retetele traditionale de acum 30 de ani.
Romania este o tara cu foarte mult teren agricol, cu un mediu propice cresterii de animale, cu multe lacuri, rauri, plus delta si mare. Avem toate resursele cat sa hranim intreaga Europa si, din pacate, nu suntem in stare sa hranim sanatos cele cateva milioane de locuitori ai acestei tari. Putem scoate pe piata o gama impresionanta de legume, fructe, carnuri, produse apicole si medicinale etc., iar daca piata ofera produse sanatoase, implicit noi ne-am putea bucura de sanatate.
O Romanie sanatoasa presupune o schimbare de mentalitate. Avem nevoie de producatori responsabili, iar noi trebuie sa invatam sa ne alegem hrana astfel incat necesitatile organismului sa nu fie neglijate. Relaxarea, miscarea si alimentatia adecvata sunt cheia unei sanatati de invidiat.

duminică, 24 martie 2013

Pariu cu viata

Rasfoind numarul de Martie al revistei UNICA, nu am avut cum sa raman indiferenta citind povestea de viata atat de impresionanta a familiei Poptean.

Intitulat sugestiv ‘Pariu cu viata’, articolul dezvaluieste crancena lupta pe care parintii a purtat-o cu convingerea ca nimic nu le poate sta in cale atunci cand si-au propus sa dea dreptul firesc la viata copilului lor. S-au luptat fara oprire, ani la rand pentru a castiga sanatatea lui Mihai, pentru ca el sa fie un baietel ca oricare altul, cu o copilarie normala. Insa citind articolul mi-am dat seama ca Mihai nu este un baietel ca oricare altul. Mihai este un luptator pentru ca a sfidat moartea, este un curajos pentru ca s-a incapatanat sa supravietuiasca atunci cand nimeni nu-i dadea o sansa, este un norocos pentru ca are parinti atat de minunati, este o bucurie pentru fratele lui si este un exemplu de tarie pentru noi toti. El este dovada ca Dumnezeu raspunde cu minuni acolo unde este credinta, dragoste si speranta. Nici nu vreau sa ma gandesc ce poate fi in sufletul unei mame cand viata fiului ei depinde de un aparat, sau de o substanta, sau de ce nu de un miracol care intarzie sa apara…

Este uimitor cum pentru unii parinti niciun efort nu este prea mare cand este vorba de sanatatea copilului lor, iar altii abandoneaza pur si simplu in strada copii perfect sanatosi, fara a avea remuscari sau mustrari de constiinta.

Unii i-si scot la propriu copii din morti, implorand cerul pentru o sansa la viata, iar altii i-si omoara pruncii, ii lasa de izbeliste, luandu-le dreptul de a avea o copilarie lipsita de griji si de a simti dragostea familiei. Familia Poptean este modelul ideal de familie care respecta cele mai simple definitii: impreuna la bine si la greu;  inainte si numai inainte; dragostea nu are limite.

Multumesc revistei Unica si familiei Poptean ca ne-au impartasit povestea lor. O poveste din care toti putem invata ceva.

joi, 14 martie 2013

luni, 11 martie 2013

Impreuna pentru Manastirea Cornu

Doresc sa fac un apel la bunavointa celor care au posibilitatea sa dea o mana de ajutor. Deoarece Dacic Cool promoveaza Romania, am convingerea ca impreuna putem pune in miscare lucrurile pentru o Romanie mai buna si mai unita, pentru Romania pe care ne-o dorim!
Panorama orasului Campina vazuta de pe platoul pe care este ridicata Manastirea Cornu te lasa fara grai. De aici de sus ai o imagine de ansamblu care poate nu intamplator te face sa te simti un mic Dumnezeu care priveste cu admiratie propria creatie. Liniste, armonie si frumusete impresionanta, toate sub semnul credintei.



 Avand hramul "Sfantul Ioan Evanghelistul" si "Sfanta Cuvioasa Eufrosina", Manastirea Cornu a fost construita intre anii 2006 si 2008, iar din 2008, viata manastireasca a inceput cu binecuvantarea Preafericitului Parinte Daniel. Cateva maicute marturisesc aici dreapta credinta si dragostea nelimitata catre Dumnezeu, rugandu-se zi si noapte cu nadejdea sporirii duhovnicesti, a apropierii de Dumnezeu, a slujirii pentru toti cei care au atata nevoie. Am gasit aici o manastire micuta, insa primitoare, inconjurata de un ansamblu de chilii. Este un loc linistit, parca potrivit ales pentru rugaciune, un loc in care simplitatea si modestia si-au dat mana. Insa toata minunatia acestui loc este la un pas de prapastie.




Cel mai probabil din cauza defrisarilor care s-au facut in timp, manastirea se confrunta cu o iminenta alunecare de teren, in fata careia se pare ca autoritatile nu au solutii. Pamantul se surpa, iar totul risca sa se prabuseasca sub privirile neputincioase ale maicilor. S-au mutat in alte chilii mai sigure si se roaga neincetat ca sa primeasca ajutor si sa poata salva truda ce s-a facut pana acum. Cand am vazut dezastrul, am ramas fara cuvinte.


Am inteles ca in orice clipa se poate produce nenorocirea. Maica Julieta m-a batut pe umar si mi-a spus ca daca randuieste Bunul Dumnezeu vor primi ajutor la timp si poate va fi evitat dezastrul. Nu am inteles daca spunea asta ca sa ma imbarbateze pe mine sau se imbarbata singura, nedorind sa accepte gandul ca toata munca lor se duce de rapa la propriu. Nu am stiut ce sa-i raspund, ma gandeam doar la ce s-ar putea face. Cine sa intervina? La cine sa apelam? Ce pot face eu ca sa le ajut?
Mi-a spus apoi ca sunt oameni binevoitori, cu resurse si cu relatii, care fac toate eforturile de a mobiliza autoritatile sa intervina si sa ofere cele mai bune solutii pentru a salva "casa lui Dumnezeu". Am vazut povestea prezentata si la televizor, am auzit vorbindu-se de donatii, de proiecte de consolidare si m-am bucurat ca romanii inca mai dau dovada de solidaritate si de credinta.
Sper din suflet ca oamenii sa inteleaga si sa contribuie pentru a ajuta, deoarece in fond acesta este mesajul credintei: sa ne iubim aproapele, iar aproapele nostru poate fi oricine care are nevoie de ajutor. Manastirea Cornu are nevoie de ajutor imediat!  





marți, 26 februarie 2013

Romania este si a persoanelor fara adapost

Fenomenul persoanelor fara adapost a devenit pentru Romania o problema extrem de delicata, care solicita o mobilizare imediata daca tinem cont de faptul ca statistica apreciaza un numar de aproximativ 15.000 de indivizi, iar cifrele sunt in crestere. Pierderea locuintelor, neplata datoriilor, escrocheriile, problemele familiale, pierderea locurilor de munca, saracia etc. sunt cauze care fac ca fenomenul sa ia amploare si chiar sa fie scapat de sub control.
Aceste persoane sunt defavorizate din punct de vedere social si medical, iar sansele de integrare in structurile sociale sunt destul de reduse, tinand cont de faptul ca multi nu au nici macar acte de identitate. Ce sa mai vorbim de adaposturi, de sansa obtinerii unui loc de munca, de dreptul la pensie…
Viata pe strada este o arta pe care ei trebuie sa si-o insuseasca rapid pentru a putea face fata. Regulile sunt dure, trebuie sa ai in sange arta de a cersi, de a face negot si la nevoie trebuie sa stii sa furi, sa minti sau sa te bati. Este o continua lupta pentru supravietuire. Apoi confruntarea cu bolile este iarasi o problema, HIV, TBC si multe altele generate de alimentatia proasta, de mizerie, de saracie. Acesta este un tablou sumbru, care trebuie sa dispara in viitor.
Romania trebuie sa dezvolte si sa implementeze programe sociale si medicale care sa asigure sansa de integrare a oamenilor strazii in societate. In primul rand, crearea de adaposturi sociale care sa poata prelua oamenii din strada temporar sau pe termen lung si care sa ofere: consiliere psihologica, consultatii, medicamente, mancare, imbracaminte, scolarizare, educare profesionala etc. De asemenea, integrarea sociala presupune: recunosterea lor ca indivizi prin emiterea de acte de identitate, dreptul la ajutoare sociale, incadrarea in camplul muncii pentru dobandirea dreptului la pensii etc.
Prevenirea abandonului, institutionalizarea si educarea copiilor strazii este iarasi o masura care nu accepta amanare, iar asistentii sociali sunt cei care stabilesc planul de integrare, in functie de resurse. A venit momentul in care autoritatile impreuna cu toate fundatiile si centrele de ajutor au datoria de a stopa fenomenul „Persoanelor fara adapost”. Asa vad eu Romania de maine. O Romanie responsabila, care isi face datoria si isi arata grija fata de fiecare individ.

duminică, 17 februarie 2013

Sarbatori imprumutate

Cum am ajuns sa ne maimutarim in sarbatori occidentale de cativa ani si sa uitam de noi, de ceea ce ne defineste ca natie? De ce imprumutam motive si trairi, cand le avem si noi pe ale noastre la fel de intense si pline de semnificatii? De ce ia amploare acest fenomen si cum am reusit sa ne lasam manipulati in asa fel incat sa ni se para anormal sa nu fim in acelasi ritm cu toata lumea? Printr-o reclama extrem de agresiva, abuzand de slabiciunile unora dintre noi, americanii au patruns pe piata din Romania cu sarbatorile lor. De cativa ani ne-am facut un obicei sa nu sarim peste Valentine’s Day, Halloween, ba chiar am auzit ca serbam si 4 iulie.
Comerciantii profita din plin de orice prilej pentru a scoate bani din buzunarele oamenilor si astfel ne-am prins intr-un lant vicios prin care pretindem ca ne exprimam sentimentele, nevoia de petrecere, bucuria… Poate ca daca am fi mai atenti in jurul nostru si mai buni unii cu altii in general nu am mai avea nevoie de false pretexte pentru a demonstra ca suntem veseli si iubitori. Noi, romanii, avem in structura noastra calitati deosebite, pe care ar trebui sa le punem in valoare. Avem motivele noastre de sarbatoare si nu ar trebui sa ne dicteze altii cand sa iubim, cand sa ne bucuram sau cand sa fim buni. Sa fim asa cum suntem, fara sa ne prefacem. Sa fim in primul rand romani! 

luni, 11 februarie 2013

Sinca Veche, templul implinirii rugaciunii

Fiind pe drumul dinspre Fagaras spre Brasov, am hotarat impreuna cu o prietena sa vizitam bisericile rupestre de la Sinca Veche, locul despre care am auzit ca ar avea o vechime de peste 7.000 de ani si ca este inscris pe lista monumentelor istorice. Lacasul sapat in piatra este un renumit loc de reculegere, unde simti cum fiinta se contopeste cu Dumnezeu, este locul unde dorintele si cererile de folos se implinesc. Grota a reusit sa reziste vremurilor, parca tocmai in dorinta de a conserva adevaruri despre un popor cu radacini vechi si bine infipte in aceste meleaguri atat de greu incercate de istorie. Incaperi spatioase, sapate in piatra, cu altare si sculpturi, unite intre ele prin galerii, fac din acest loc un nesecat izvor de spiritualitate, avand origini mult inaintate dacilor.

 Manastirea rupestra dezvaluie simboluri precum Steaua lui David sau de ingemanare a binelui cu raul, o atestare a cunoasterii in toata esenta ei. Am inteles ca este denumita si "Templul Ursitelor", pentru ca aici se implinesc dorintele celor care vin sa se roage si ca obiectele aduse aici se incarca cu o energie extraordinara din sufletul pamantului.

 Am ascultat linistea atat de placuta urechilor si parca puteam sa-mi aud inima cum bate si sangele cum curge prin vene. M-am suspendat intr-o izolare perfecta si m-am concentrat sa cobor spre inima, lasand rugaciunea sa-mi inunde fiinta. Cum sa poti explica lacrimi si emotie atat de puternica in fata unor pereti de stanca fara sa te gandesti la un act Divin? Ce anume poate declansa o stare de fericire stand cu genunchii pe lespedea de piatra? Si cum sa te simti conectat cu pamantul si cerul in acelasi timp?
Magia acestui loc este coplesitoare si nu ma pot abtine sa nu-i sfatuiesc pe toti romanii sa viziteze Sinca Veche. Aici, constiinta spirituala a poporului roman si Dumnezeu au casa comuna. Aici ne dam seama ca Romania are istorie Divina, prin urmare suntem datori sa-i facem viitor Divin. 



 

vineri, 4 ianuarie 2013

Magia sarbatorilor, taina inimii

Prea ocupati cu sfarsitul lumii, prea ocupati cu pregatirile pentru masa de Craciun, prea intoxicati de reclame si spoturi publicitare, care mai de care mai comerciale, menite sa ne scoata banii din buzunare... Asa au ajuns foarte multi sa traiasca "magia sarbatorilor de iarna", iar cel mai rau dintre toate este faptul ca nici copiilor nu stim ce sa le mai spunem despre insemnatatea Craciunului. Brazi, porci, mancare prea multa si prea grasa, cadouri mai mult sau mai putin utile si bautura din blesug in toate casele, pe toate mesele. O goana nebuna dupa cumparaturi, cozi interminabile la magazine, la saloane de infrumusetare, in trafic si foarte mare risipa de bani. Insa, din fericire, Romania mea nu este in totalitate asa de nauca si de superficiala.
Romania mea inseamna traditii pastrate si transmise din mosi stramosi, inseamna sarbatori petrecute alaturi de cei dragi, cu multa liniste si smerenie, inseamna recunostinta pentru Nasterea Domnului, inseamna multumire pentru anul ce a trecut si rugaciune pentru anul ce vine, inseamna o fapta buna si aducere aminte de cei mai putin norocosi decat noi si lista ar putea continua la nesfarsit.
Am intalnit multi romani implicati in diferite campanii de strangere de fonduri pentru case de copii, aziluri de batrani si nu numai. Cu ajutorul celor care stiu sa imparta o farama fie ea cat de mica din avutul lor, foarte multi s-au bucurat sa primeasca un semn de bunatate, de solidaritate si macar o raza de speranta ca mai avem in inimile noastre un strop de caldura.
Dragostea si faptele bune sunt magia iernii, iar credinta, care este taina inimilor noastre, nu ne poate lasa indiferenti fata de semenii nostri. Le multumesc din suflet tuturor romanilor care au petrecut aceste sarbatori gandindu-se macar o clipa la aproapele lor si ma rog ca Bunul Dumnezeu sa le rasplateasca inzecit generozitatea.