De obicei

Obiceiul este o traditie care s-a perpetuat de generatii, un fel particular de manifestare, o lege nescrisa, impamantenita in spatiul in care a prins radacini. Prin obiceiuri ne-am identificat ca natiune intre celelalte neamuri. Obiceiurile si traditiile seculare ale poporului roman au fost mereu asemanatoare in toate cele trei provincii istorice, doar cateva particularitati facand diferenta. Ele au evoluat trecand de la paganism la crestinism, ajungand in prezentul incert si indreptandu-se spre viitorul nonsens.

Cu mii de ani in urma, inaintasii nostri au avut credinte proprii, paganisme, cel mai probabil de origine tracica. Venerarea zeilor nu le-a fost nici lor straina. Din randuiala divina, crestinismul a patruns pe teritoriul tarii noastre inca din primul secol, insa a platit tributul credintelor deja instalate. La inceputurile crestinismului, populatia romana pastra si caracteristici ale credintelor pagane. Asa a debutat un amestec intre religii, cu toate ca acestea difereau, fiind chiar contradictorii in esenta. Unele obiceiuri desprinse din acest amestec s-au transmis nealterate pana in zilele noastre. Credinta in simbolurile pagane precum ursitoare (zane care determina soarta copilului nou-nascut), iele, varcolaci, paparude etc. s-a pastrat in cultura populatiei de la sate.
Crestinismul a gasit teren prielnic pe meleagurile noastre, dreapta credinta primenind constiinta, fiind imbratisata, impropriata si transmisa din generatie in generatie. Neamul nostru s-a inchegat si s-a format in crestinism. Credinta face parte din identitatea noastra, iar sarbatorile crestine au generat noi obiceiuri si traditii atat de dragi sufletului romanesc. Craciunul, Nasterea Domnului, cea mai indragita sarbatoare a romanilor, este si cea mai bogata in traditii. In amintirea intruparii Fiului lui Dumnezeu, ai nostri au postit, au facut metanii, s-au spovedit, s-au impartasit, au mers la colindat, ducand tuturor vestea Nasterii, si-au umplut mesele de colaci si cozonaci, si-au binecuvantat casele si si-au lucrat manual portul pentru a merge la biserica. Si aici putem distinge obiceiuri pagane precum sacrificarea porcului, impodobitul bradului sau unele dansuri si uraturi care nu au nimic in comun cu traditia crestina, dar care s-au transmis in timp. Ele fac si astazi parte din traditia noastra populara.
Ingrijorator insa este faptul ca, odata cu dezvoltarea culturii, pana si credinta crestina pare sa-si piarda rostul, in special la oras. Cea mai importanta eroare a acestei situatii este improprierea unor obiceiuri straine de caracterul poporului roman, care nu fac decat sa-l secatuiasca si sa-l dezorienteze de puterea de a merge mai departe. Halloweenul, transhumanismul, ideologia de gen si altele nu sunt altceva decat niste bombe cu ceas foarte frumos marketizate si prezentate publicului in asa fel incat sa-i adoarma constiinta de sine. "Obiceiurile" acestea venite de nicaieri ne asimileaza unii cu altii fara a avea valori comune, facandu-ne sa credem in valori total lipsite de sens si de esenta.
La o distanta de 2020 de ani de la minunata si tainica Nastere, aproape nimic nu mai aminteste de acest eveniment. Lumea intreaga angajata intr-un maraton al fericirii se inchina lui Mos Craciun, colinda cu like-uri pe retelele de socializare, consuma peste masura si se distreaza intr-o maniera grotesca, nespecifica spiritului autentic romanesc si nici valorilor crestine in care ne-am format.
Asistam la un furt al identitatii crestine. Ne furam singuri Craciunul si sansa la mantuire. Am pierdut sensul adanc al sarbatorii. Nu trebuie sa uitam un lucru real pe care istoria il atesta si-l afirma ca pe un adevar de netagaduit: in ieslea saracacioasa de la Betleem, Fecioara Maria a nascut pe Mantuitorul Lumii, Mesia Cel prorocit si mult asteptat. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a coborat pe pamant, aducand speranta lumii, pace si bucurie.
Trebuie doar sa fim cu bagare de seama la ceea ce vine din afara, sa fim selectivi, pentru ca, daca nu vom fi atenti, nu ne va mai ramane nimic: nici obiceiuri, nici neam, nici tara. 

Magia sarbatorilor, taina inimii

Prea ocupati cu sfarsitul lumii, prea ocupati cu pregatirile pentru masa de Craciun, prea intoxicati de reclame si spoturi publicitare, care mai de care mai comerciale, menite sa ne scoata banii din buzunare... Asa au ajuns foarte multi sa traiasca "magia sarbatorilor de iarna", iar cel mai rau dintre toate este faptul ca nici copiilor nu stim ce sa le mai spunem despre insemnatatea Craciunului. Brazi, porci, mancare prea multa si prea grasa, cadouri mai mult sau mai putin utile si bautura din blesug in toate casele, pe toate mesele. O goana nebuna dupa cumparaturi, cozi interminabile la magazine, la saloane de infrumusetare, in trafic si foarte mare risipa de bani. Insa, din fericire, Romania mea nu este in totalitate asa de nauca si de superficiala.
Romania mea inseamna traditii pastrate si transmise din mosi stramosi, inseamna sarbatori petrecute alaturi de cei dragi, cu multa liniste si smerenie, inseamna recunostinta pentru Nasterea Domnului, inseamna multumire pentru anul ce a trecut si rugaciune pentru anul ce vine, inseamna o fapta buna si aducere aminte de cei mai putin norocosi decat noi si lista ar putea continua la nesfarsit.
Am intalnit multi romani implicati in diferite campanii de strangere de fonduri pentru case de copii, aziluri de batrani si nu numai. Cu ajutorul celor care stiu sa imparta o farama fie ea cat de mica din avutul lor, foarte multi s-au bucurat sa primeasca un semn de bunatate, de solidaritate si macar o raza de speranta ca mai avem in inimile noastre un strop de caldura.
Dragostea si faptele bune sunt magia iernii, iar credinta, care este taina inimilor noastre, nu ne poate lasa indiferenti fata de semenii nostri. Le multumesc din suflet tuturor romanilor care au petrecut aceste sarbatori gandindu-se macar o clipa la aproapele lor si ma rog ca Bunul Dumnezeu sa le rasplateasca inzecit generozitatea.