sâmbătă, 26 octombrie 2019

Pregatirea vinului - un obicei stravechi

Strainii spun, pe buna dreptare, ca romanii sunt oameni primitori si pastratori de traditii. Daca privim atent in trecut, constatam ca ai nostri au cultivat si perpetuat o serie de obiceiuri de la o generatie la alta. Valori si traditii specifice neamului nostru s-au transmis pana astazi, iar viata fireasca, autentica, netehnologizata inca, se mai pastreaza pe la sate si in orasele mai mici. Am fost dintotdeauna legati de familie, de glie si de credinta. Am iubit traditiile pentru ca ele ne-au tinut impreuna.
Fie ca vorbim de nunta, inmormantare, sarbatori, munci gospodaresti sau agricole, vedem ca traditiile unesc si aduna laolalta membrii familiei sau ai unei comunitati. Toamna este, fara indoiala, anotimpul targurilor traditionale, anotimpul viilor si livezilor, anotimpul recoltelor si al conservelor. In aceasta perioada, cu multa pricepere, romanii pun la pastrare roadele muncii lor de peste an, asa cum au invatat de la stramosii lor. Acum sunt scoase la inaintare ceaunele, teascurile, putinele, damigenele, butoaiele, borcanele etc. Gospodinele ticsesc beciurile si camarile cu zacusca, muraturi, dulceturi. Barbatii asaza hambarele si se ocupa de pregatirea vinului si a tuicii.
Desi magazinele sunt pline de bunatati, iar comerciantii se intrec in oferte, romanii prefera inca sa-si produca in casa cele necesare pentru iarna. In mai toate gospodariile se munceste de zor. Cu mic, cu mare, toti membrii familiei trebaluiesc. Si la noi in familie e zarva mare. Culesul viei si pregatirea vinului ne-au scos pe toti din casa. Vremea buna face munca si mai placuta.
Cu totii adunam strugurii si-i punem in galeti. Mai punem si in gura cateva boabe mai grase si bine coapte. Pe scara, in sus si-n jos, rasfiram frunzele in cautarea ciorchinilor. Urcam si coboram toata ziulica, apoi transportam totul pana la putina, unde strugurii sunt zdrobiti fara mila. Dupa ce toata via a fost culeasa, ne linistim 2-3 zile si ne bucuram de mustul proaspat scurs. Cu o friptura langa, am si uitat de febra musculara pe care am dobandit-o cocotandu-ne in bolta cu cate o galeata in mana. Pastrama cu must e o treaba serioasa, care tine de traditie. Asa a fost dintotdeauna la romani.
Teascul intra si el in functiune, storcand bine tot sucul din struguri. Mustul merge in damigene, unde asteapta linistit sa devina vin.
Bun ii vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pana tarziu, spune un vechi cantec romanesc. Nadajduim ca si al nostru o sa fie bun, mai ales ca ne-a facut placere sa-l producem. De cand ma stiu, de copil, am luat parte cu bucurie la multe din treburile gospodaresti, insa aceasta mi-a placut in mod deosebit. Desi vinurile noastre sunt apreciate, Romania ocupand un loc fruntas in Uniunea Europeana la suprafata cultivata si la productia de struguri pentru vin, romanii consuma cu precadere vinul pe care singuri il fac in gospodariile lor. Probabil ca acest obicei frumos, mostenit de milenii, a fost mereu indragit.
E vinul de-azi mai rau ca cel de ieri, amicii mei?/ Mai bun ca orice vin baut e cel pe care-l bei! - Mihai Eminescu. 














vineri, 4 octombrie 2019

Faclii ale neamului - Sfantul Neagoe Basarab

Chemarea la sfintenie este adresata tuturor. Numai pacatul si lepadarea noastra de Dumnezeu ne fac inaccesibila calea. Hristos ne asteapta si ne ajuta atunci cand ne hotaram sa-L urmam. Daca citim cu atentie vietile sfintilor, vedem ca nici saracia, nici bogatia, nici dregatoria, nici casatoria, nici cresterea copiilor nu au fost piedici pentru cei care au dorit sa traiasca in armonie cu Dumnezeu. Ba din contra, cu cat s-au sarguit mai mult, cu atat au sporit si in bogatie, si in dregatorie, si in dobandirea de prunci etc. Caci zice Domnul: Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu.
Daca privim in adancul istoriei poporului nostru, vedem ca de-a lungul timpului s-au ridicat sfintii din randul slujitorilor altarelor, din randul oamenilor simpli, dar si din randul conducatorilor. Poporul nostru a fost binecuvantat cu domnitori iscusiti si dedicati conducerii si administrari nevoilor tarii, dar care totodata se ingrijeau si de mostenirea spirituala a neamului. Ei insisi fiind oameni credinciosi, legati de biserica, inzestrand si ocrotind biserica si pe slujitorii ei. Dovada sunt nenumarate ctitorii si danii prin care au sustinut si ajutat dainuirea credintei crestine pe meleagurile patriei si nu numai.
Pentru viata lor aleasa, pentru contributia pe care au avut-o in bunul mers al vietii spirituale, pentru evlavia cu care poporul i-a cinstit, pentru felul marturisirii lor, Biserica Ortodoxa Romana a trecut in randul sfintilor pe trei dintre domnitorii care au vegheat si privegheat la capataiul tarii. Astfel ca la 20 iunie 1992 au fost canonizati Stefan cel Mare, Voievodul Moldovei, si Constantin Brancoveanu, Domnitorul Tarii Romanesti, iar la 9 iulie 2008, Neagoe Basarab, Domn al Tarii Romanesti.
Sfantul Voievod Neagoe Basarab, care a domnit intre anii 1512 si 1521, a patruns tainele credintei crestine din frageda pruncie, fiind apropiat de Manastirea Bistrita din judetul Valcea, ctitorie a boierilor Craiovesti, din neamul carora se tragea. A primit o educatie aleasa, fiind si bun cunoscator a mai multor limbi straine. Inainte de a urca pe tron, a ocupat mai multe functii importante in structurile statului.
In vremea scurtei sale domnii incepute in anul 1512, a mentinut pacea, cu toate ca tara era vasala Imperiului Otoman. Casatorit cu Doamna Despina, o sarboaica de asemenea foarte credincioasa, au avut impreuna sase copii. A avut duhovnic pe Sfantul Nifon, Patriarhul Constantinopolului, pe care l-a ajutat atunci cand Radu cel Mare il prigonea. Dupa moartea lui Radu, Neagoe a tinut sa ceara iertare sfantului pentru necazurile pricinuite de acesta. Cunoscand povara pacatului pe care Radu o poarta in vesnicie, a adus moastele Sfantului Nifon de la Manastirea Dionisiu din Sfantul Munte Athos. Cand moastele au ajuns la Bucuresti, insusi Neagoe Basarab a intampinat racla, inchinandu-se cu multa evlavie.
Apoi au mers la Manastirea Dealu si au pus moastele peste mormantul lui Radu, rugandu-se sa-l ierte. In timpul privegherii, Neagoe a fost instiintat prin vedenie ca rugaciunea a fost ascultata. Domnitorul vazand ca in preajma moastelor se savarseau multe minuni, a hotarat praznuirea Sfantului Ierarh Nifon la 11 august, zi in care el a trecut la cele vesnice. A cerut sa se faca pe cheltuiala sa un sicriu impodobit cu pietre pretioase, in care a asezat cinstitele moaste si le-a inapoiat Manastirii Dionisiu. Ca rasplata pentru acest dar, calugarii de la Dionisiu au daruit domnitorului o parte din moastele sfantului (capul si o mana), care au fost asezate in Catedrala Mitopolitana Sfantul Dimitrie din Craiova.
Invatat fiind, a lasat mostenire fiului sau o carte pe care el insusi a scris-o: Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie. Scrisa in slavona, cartea este dovada intelepciunii, a dragostei de neam si a evlaviei domnitorului, care transmite fiului tainele carmuirii tarii si valori morale si spirituale pe care un conducator trebuie sa si le insuseasca. Cartea este importanta atat prin continut, cat si prin faptul ca este una dintre cele mai vechi scrieri din sud-estul Europei. A ctitorit mai multe manastiri, dintre care cea mai reprezentativa este Curtea de Arges, o nestemata a arhitecturii la vremea respectiva. Spre sfarsitul vietii sale, impreuna cu sotia sa, ridica si Schitul Ostrov. A infrumusetat manastirile Tismana si Cozia si a refacut Manastirea Snagov, care astazi poarta hramul "Sfantul Neagoe Basarab".
A facut numeroase danii catre manastirile din tara, dar si catre manastiri din Ierusalim, Muntele Sinai si Muntele Athos. A trecut la cele vesnice la 15 septembrie 1521 si este inmormantat la Manastirea Curtea de Arges. Dupa moartea sa, la tron a venit fiul sau Teodosie, insa acesta a fost alungat de Radu de la Afumati si a murit in foarte scurt timp, se pare, la Constantinopol. Una dintre fiicele domnitorului, Stana, s-a calugarit cu numele de Sofronia. In anul 1545 si sotia, Doamna Despina, intra in monahism, la Schitul Ostrov, sub numele de Platonida, dedicandu-si Bisericii tot restul vietii. Este si ea inmormantata la Curtea de Arges.
Pentru imensa activitate depusa in slujba Bisericii si pentru felul vietuirii sale, Neagoe Basarab, frumos numit print al pacii, a fost trecut in randul sfintilor cu data de praznuire la 26 septembrie. Canonizarea a avut loc, cum era si firesc, la Manastirea Curtea de Arges, acolo unde credinciosii pot sa i se inchine. O viata traita in slujba tarii, dar mai cu seama in slujba bisericii. Un exemplu de urmat. Un sot devotat, un tata preocupat de buna crestere a copiilor, un bun administrator al nevoilor tarii si un bun crestin. Indeplinirea cu devotament a tuturor indatoririlor si preocuparea sa neobosita pentru viata spirituala i-au adus sfintenia. A muncit asiduu pentru infrumusetarea bisericilor si pentru sporirea vietii spirituale, lasand urmasilor o mostenire greu de masurat in cuvinte. Si astazi vegheaza din Cer pentru urmasii sai, rugandu-se cu siguranta pentru pacea, bunastarea si mantuirea lor.
Domnitor preaintelept intre capeteniile neamului romanesc, ctitor de locasuri sfinte, prieten al Sfintilor Parinti, invatator luminat de Duhul Sfant si mare iubitor de pace, Sfinte Neagoe Voievod, roaga-L pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre!