Pregatirea vinului - un obicei stravechi

Strainii spun, pe buna dreptare, ca romanii sunt oameni primitori si pastratori de traditii. Daca privim atent in trecut, constatam ca ai nostri au cultivat si perpetuat o serie de obiceiuri de la o generatie la alta. Valori si traditii specifice neamului nostru s-au transmis pana astazi, iar viata fireasca, autentica, netehnologizata inca, se mai pastreaza pe la sate si in orasele mai mici. Am fost dintotdeauna legati de familie, de glie si de credinta. Am iubit traditiile pentru ca ele ne-au tinut impreuna.

Fie ca vorbim de nunta, inmormantare, sarbatori, munci gospodaresti sau agricole, vedem ca traditiile unesc si aduna laolalta membrii familiei sau ai unei comunitati. Toamna este, fara indoiala, anotimpul targurilor traditionale, anotimpul viilor si livezilor, anotimpul recoltelor si al conservelor. In aceasta perioada, cu multa pricepere, romanii pun la pastrare roadele muncii lor de peste an, asa cum au invatat de la stramosii lor. Acum sunt scoase la inaintare ceaunele, teascurile, putinele, damigenele, butoaiele, borcanele etc. Gospodinele ticsesc beciurile si camarile cu zacusca, muraturi, dulceturi. Barbatii asaza hambarele si se ocupa de pregatirea vinului si a tuicii.
Desi magazinele sunt pline de bunatati, iar comerciantii se intrec in oferte, romanii prefera inca sa-si produca in casa cele necesare pentru iarna. In mai toate gospodariile se munceste de zor. Cu mic, cu mare, toti membrii familiei trebaluiesc. Si la noi in familie e zarva mare. Culesul viei si pregatirea vinului ne-au scos pe toti din casa. Vremea buna face munca si mai placuta.
Cu totii adunam strugurii si-i punem in galeti. Mai punem si in gura cateva boabe mai grase si bine coapte. Pe scara, in sus si-n jos, rasfiram frunzele in cautarea ciorchinilor. Urcam si coboram toata ziulica, apoi transportam totul pana la putina, unde strugurii sunt zdrobiti fara mila. Dupa ce toata via a fost culeasa, ne linistim 2-3 zile si ne bucuram de mustul proaspat scurs. Cu o friptura langa, am si uitat de febra musculara pe care am dobandit-o cocotandu-ne in bolta cu cate o galeata in mana. Pastrama cu must e o treaba serioasa, care tine de traditie. Asa a fost dintotdeauna la romani.
Teascul intra si el in functiune, storcand bine tot sucul din struguri. Mustul merge in damigene, unde asteapta linistit sa devina vin.
Bun ii vinul ghiurghiuliu/ Cules toamna pana tarziu, spune un vechi cantec romanesc. Nadajduim ca si al nostru o sa fie bun, mai ales ca ne-a facut placere sa-l producem. De cand ma stiu, de copil, am luat parte cu bucurie la multe din treburile gospodaresti, insa aceasta mi-a placut in mod deosebit. Desi vinurile noastre sunt apreciate, Romania ocupand un loc fruntas in Uniunea Europeana la suprafata cultivata si la productia de struguri pentru vin, romanii consuma cu precadere vinul pe care singuri il fac in gospodariile lor. Probabil ca acest obicei frumos, mostenit de milenii, a fost mereu indragit.
E vinul de-azi mai rau ca cel de ieri, amicii mei?/ Mai bun ca orice vin baut e cel pe care-l bei! - Mihai Eminescu. 

Timpul viilor, prilej de mandrie si bucurie!

E timpul viilor, timpul cand putem sa ne reamintim cu mandrie ca stramosii nostri au avut totdeauna un respect deosebit fata de cultivarea vitei-de-vie. Conditiile naturale prielnice au dus la dezvoltarea cultivarii ei, astazi, Romania ocupand locul 6 in topul producatorilor de vin din Europa. Cultura vitei-de-vie si producerea vinurilor au devenit indeletniciri de baza ale vechilor locuitori din actualul spatiu romanesc. Tracia era foarte apreciata pentru vinurile sale, fiind considerata chiar locul de nastere al lui Dionysos, zeului vinului. Nicolae Iorga mentiona: Cultura vitei-de-vie este, de asemenea, traditionala la tracii iubitori de vin.
Geto-dacii, mari cultivatori ai vitei-de-vie, consumau cu placere vinul din cornuri de bou, pe care le treceau din mana. Cea mai veche mentiune despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.H. - cca. 24). Insusi Burebista a luat decizia defrisarii viilor, deoarece viile din Dacia erau o adevarata tentatie pentru alte popoare. Se pare ca rasaritenii erau atrasi de bogatia locurilor noastre, pe care veneau sa le cotropeasca dupa bunul lor plac.
Cand romanii au cucerit Dacia, in anul 106, au adus tehnici noi de cultivare si de producere a vinului. 1500 de ani mai tarziu, viticultura se dezvoltase atat de mult, incat cei care ajungeau pe aceste locuri ramaneau uimiti de marea intindere a viilor si de productia de vinuri. Misionarul catolic Marcus Bandini scria despre bogatia Moldovei: Produce asa de mult vin, incat la timpul culesului se vinde o vadra cu patru bani si iarna se vinde cu sase sau sapte.

Odata cu trecerea timpului, viticultura se diferentiaza pe podgorii, pe sortimente, pe soiuri adaptate conditiilor locale si pe regiuni. Vinuri seci, vinuri dulci, vinuri albe sau rosii, mai vechi sau mai noi alcatuiesc un tezaur extrem de valoros. Se pare ca vinul a fost prietenul romanului pe tot parcursul istoriei si pana in zile noastre. De asemenea, romanul a stiut dintotdeauna ca vinul este o binecuvantare si pentru sanatate, adesea fiind mentionat ca puternic antioxidant folosit in cure si tratamente. Consumul moderat de vin creste nivelul colesterolului bun, previne ateroscleroza, mentinand sanatatea vaselor de sange, reduce riscul cancerului, ajuta la mentinerea siluetei etc. Astfel, cultivarea terenurilor cu vita-de-vie s-a dovedit mereu un castig pentru tara noastra, care a stiut sa pastreze traditia si secretele inaintasilor.
Viticultura romaneasca se bucura astazi de prestigiu si rezultate deosebite, Romania oferind peste 400 de tipuri de vinuri, unele premiate si medaliate la nivel european. Natura ne-a inzestrat cu terenuri si conditii prielnice cultivarii viilor, iar noi nu putem lasa nefructificata o asemenea bogatie. Viticultura ne face cunoscuti in lume si ne plaseaza printre fruntasi.