luni, 14 mai 2018

Sfantul Nou Mucenic Ioan Valahul - pilda de vietuire pentru copiii zilelor noastre

Avem in vietile sfintilor dovezi clare ca toti cei care au ignorat toate ale lumii acesteia si s-au apropiat cat mai mult de modelul de vietuire propus de Mantuitorul nostru Iisus Hristos s-au si invrednicit de imparatia cea cereasca, unii chiar de pe pamant. Citim adesea cum batrani intelepti care aveau multi ucenici s-au invrednicit de darul vindecarilor si al facerii de minuni, cum izgoneau demonii rostind rugaciuni de foc, cum ajutau pe toti cei care aveau vreun necaz sau suferinta. Fiecare si-a gasit drumul sau in a-si marturisi credinta in Hristos, unii patimind chinuri, alti retrasi in pustie, altii pur si simplu implinind fara viclesug poruncile. Sunt minunate povestile lor de viata si va indemn sa le cititi, garantandu-va ca veti gasi mereu solutii si ajutor in toate problemele. Fara indoiala, nici o viata de sfant nu este fara folos. 
Gasim chiar intre cei ridicati din neamul nostru un sfant care n-a ajuns nici batran, n-a facut nici minuni, n-a vindecat, n-a fost nici invatat si nici slujitor al bisericii nu s-a invrednicit a fi. Si cu toate acestea a dobandit imparatia cereasca, fiind canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane in anul 1955 si trecut in calendar cu data de praznuire la 12 mai, ziua nasterii sale în Cer: Sfantul Nou Mucenic Ioan Valahul, care s-a nascut în jurul anului 1644, in Oltenia. In copilarie a primit o buna educatie in familia sa. In urma cotropirilor turcesti a fost luat in robie in anul 1659, pe cand avea doar 15 ani. Un copil dus in robie, departe de parinti, de tara si de credinta noastra Ortodoxa. Robii puteau fi vanduti, asa se face ca voinicul care era frumos si bine dezvoltat a fost repede cumparat de un pagan cu pofte si apucaturi rusinoase. Ioan s-a impotrivit pacatului si l-a omorat pe pagan.
Cand agarenii au aflat aceasta, l-au legat si l-au tarat asa in vreme de iarna pana la Tarigrad si l-au infatisat femeii celui ucis. Dus la judecata, Ioan a marturisit adevarul, iar pentru fapta sa a fost dat in puterea femeii celui omorat. Aceasta vazand frumusetea tanarului, fiind cuprinsa de patima desfranarii, a grait astfel catre Ioan: Fiindca mi-ai ucis barbatul, ii vei lua locul si-mi vei fi barbat. Din rob te fac slobod, din sarac te ridic bogat. Dar pentru ca sa-mi fii barbat, trebuie sa te faci de aceeasi lege cu mine... Priveste imprejur aurul si argintul, matasurile, pietrele, nestematele, priveste-ma pe mine, alaturi, care sunt gata de insotire. Ioan a raspuns: Curatia sufletului mi-o voi pastra si la legea ta nu voi trece; neintinarea trupului o voi pazi si nu ma voi insoti cu tine.
Si a incercat femeia desfranata in multe feluri sa-l ispiteasca, insa Ioan nu a renuntat la credinta lui ortodoxa. Vazand ca nu-l poate indupleca, a poruncit sa fie supus multor chinuri. Ispitit vreme indelungata, Ioan nu a cedat, ramanand statornic in credinta si pazindu-si curatia trupului. Vazand chinuitorii ca Ioan rabda toate cu seninatate, au cerut permisiunea sa-l omoare. In anul 1662, tanarul Ioan s-a invrednicit de cununa sfinteniei suferind moarte muceniceasca. Ioan Romanul a fost trecut in randul noilor martiri ortodocsi initial de Biserica Greaca, care l-a canonizat pentru statornicia lui in dreapta credinta chiar cu pretul vietii.
Dupa anul 1800, credinciosii din tara noastra si-au manifestat intens evlavia fata de sfantul acestui neam. In anul 1950, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat canonizarea mai multor sfinti, printre care si Sfantul Mucenic Ioan Romanul sau Valahul. Canonizarea solemna a avut loc cinci ani mai tarziu. Uimitoare sunt curajul si starornicia acestui sfant. Desi era practic un copil, a stiut sa discearna si sa aleaga intre bogatie si simplitate, intre pacat si virtute, intre credinta in care a fost botezat si cealalta lege straina lui si neamului in care s-a nascut. A ignorat bogatia si pacatul, platind pret de sange pentru credinta in Hristos.
Daca Brancovenii s-au dus la martiraj impreuna, tatal imbarbatand fiii, fratii ascultand pe tatal, Ioan Valahul, un copil rapit dintr-o familie obisnuita, s-a dus la marturisire singur, departe de orice legatura cu ai sai, imbarbatat fiind de fecioria sa si de dorinta de a ramane in dreapta credinta. Cum a reusit acest copil sa discearna, numai Bunul Dumnezeu stie, caci in mod cert doar El i-a fost aproape, aprinzandu-i in inima dorul dupa un coltisor de rai. Un copil crud ce radiaza maturitate si intelepciune in vremuri tulburi ramane un simbol pentru toti copiii lumii acesteia, guvernata de cele materiale si de desfranare.
Astazi nu mai vin turcii sa ne cotropeasca tinerii, insa ei tot in robie ajung. Majoritatea sunt robi ai retelelor de socializare, robi institutionalizati chiar de parinti, robi ai jocurilor de noroc, robi ai televizorului, robi ai excesului de alcool, substante halucinogene, robi ai indecentei si ai inculturii... Generatia tanara sufera de maladia like, care se naste din iubirea de sine pe care adultii o cultiva in inimile lor. E o goana teribila dupa perfect look in randul tinerilor. Copiii vor sa fie cool, vaneaza like-urile pe Facebook ca pe o confirmare a stimei de sine si ajung pana la depresie daca nu le primesc. Mantuitorul spunea asa: Oricine voieste sa vina la Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Intocmai a facut Sfantul Nou Mucenic Ioan Valahul si de aceea el este o faclie vie pentru toti copiii si tinerii nostri. 

miercuri, 9 mai 2018

Proverb intelept

Sotul si sotia trebuie sa fie asemenea mainii si ochilor: cand mana doare, ochii plang, iar cand ochii plang, mana sterge lacrimile.