Comori ale neamului - Manastirea Suzana

Rutina cotidiana nu ne ofera multe satisfactii, de aceea suntem mereu in cautare de frumos. Dorim sa compensam toate neajunsurile, sa ne bucuram sufletele cu acel ceva care sa ne redea energia necesara traiului de zi cu zi. Si ce poate fi mai frumos decat pitorescul tarii noastre, cu munte si mare, cu sate rasfirate pe vai si dealuri, cu turme de oi razlete la margini de padure, cu ape limpezi si grabite, cu brazi inalti cat blocuri de 10 etaje, cu drumuri serpuite, cu manastiri vechi, cu pesteri si mine, cu creste ce mangaie cerul si dealuri ce se pierd departe in zare? Toate ne asteapta sa ne odihneasca, sa ne hraneasca, sa ne mangaie inima si sa ne aline dorul de frumos.

Caldura mare ne face sa cautam in special muntele in perioada verii. Statiunile montane sunt luate cu asalt de turistii care cauta sa-si sature plamanii din aerul racoros si curat al padurii. Marea binecuvantare a romanilor este ca in tarisoara noastra mica, oriunde te-ai afla, gasesti o biserica sau manastire pentru un popas duhovnicesc, sau o fila de isrorie din care copiii pot invata ceva, sau cate o lectie de geografie pentru imbogatirea cunostintelor, sau obiceiuri si traditii specifice diverselor zone pe care le vizitezi.
Fiecare loc ascunde tainic bogatia care-l defineste, depinde doar de noi daca vrem sa-i patrundem taina. Cei care aleg sa petreaca cateva zile in zona Maneciu - Cheia se pot bucura atat de privelistea incantatoare a naturii, cat si de linistea manastirilor Suzana si Cheia. Dupa ce strabatem traseul Ploiesti, Valenii de Munte, Homoraciu, in comuna Maneciu, gasim Manastirea Suzana, cocotata pe o culme, la baza Muntelui Bobu, destul de aproape de sosea si totusi retrasa, in causul muntelui. Dupa ce am urcat panta abrupta si putin intortocheata, platoul creat anume pentru acest spatiu de rugaciune se deschide larg si primitor.
Locul inconjurat de numeroase corpuri de chilii, construite in stilul specific zonei, cuprinde ca intr-o fortareata biserica mare, asezata central, ca o inima in jurul careia toate au viata. Istoria manastirii incepe in 1740,cand o monahie pe nume Suzana construieste prima biserica cu hramul Sfantul Nicolae. La vremea respectiva, biserica era din lemn si, conform pisaniei, ea a rezistat timp de 100 de ani. Mai intai a fost un schit, apoi s-a transformat in manastire.
In 1840 s-a zidit biserica de piatra, stareta fiind maica Suzana Albulet, insa nici aceasta nu a rezistat vremurilor, iar biserica pe care o vedem astazi a fost inaltata intre anii 1880 si 1882, stareta fiind monahia Natalia Perlea. Catapeteasma din lemn si interiorul bisericii sunt pictate in ulei de Petre Nicolau, un ucenic al pictorului Gheorghe Tatarascu, dand spatiului liturgic o nota sobra, ce indeamna la introspectie si la rugaciune. In 1911, s-a construit si un paraclis cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, manastirea a fost afectata de Decretul 410/ 1959, cand a ramas in ingrijirea a doar catorva maici batrane, apoi de incediul din 1971, care a distrus cateva cladiri, insa, cu mila Domnului si a celor care s-au ingrijit, a renascut, devenind din ce in ce mai frumoasa. "
Astazi se slujesc Acatistul, Ceasurile si Sfanta Liturghie in fiecare zi, urmate de Vecernie si Pavecernita la amiaza si Miezonoptica, Utrenia cu Psaltire, seara. Biserica mare poarta, ca la incepuri, hramul Sfantul Nicolae, iar paraclisul (biserica mica) are hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Cateva odoare de pret atrag in mod special pe credinciosi: moastele Sfintilor Mina si Haralambie, dar mai cu seama Icoana Maicii Domnului, numita "maica Milostivirii". Se spune ca icoana s-a milostivit in repetate randuri si a aparat acest locas de cult. Maicile au lasat marturie ca dupa un jaf icoana a lacrimat. De atunci icoana este cinstita cu mare evlavie si este socotita protectoarea manastirii. Un muzeu care adaposteste icoane pe lemn si sticla, carte veche romaneasca, vesminte si obiecte de cult poate fi vizitat de cei interesati de istoria acestui loc. Curtea cu alei pietruite abunda de flori muticolore.
Parca ai patruns intr-o gradina a raiului. Culorile inveselesc spatiul strajuit de padurile inaltate pe coamele muntilor. Pentru cei ce cauta cu adevarat linistea si vor sa o pastreze pentru mai mult timp, maicutele ofera si cazare. Cei mai multi insa, cu liniste in suflet dupa acest binemeritat popas duhovnicesc, continua drumul spre frumoasa statiune Cheia. Aici mai multe obiective si atractii turistice, cat si traseele montane te fac sa mai poposesti cateva zile. Parcul National Ciucas, Manastirea Cheia, Muzeul Flori de Mina, Muntele Rosu, Rezervatia Naturala Tigaile Mari sunt doar cateva dintre obiectivele preferate de turisti. Pachetul este minunat intregit de aerul curat, de racoarea padurii si de frumusetea naturii care si-a pastrat salbaticia. Zona Maneciu - Cheia este recomandarea ideala de vacanta pentru cei ce iubesc natura, drumetiile si linistea. 

Faclii ale neamului - Sfanta Teodora de la Sihla

Am fost creati dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu, prin urmare, suntem chemati sa traim in lumina Celui necreat, pentru ca chipul Lui sa straluceasca in noi. Avem o cale de urmat si o voie de implinit, iar cu cat ne dorim mai mult sa urmam acest drum, cu atat mai mult el se deschide in fata noastra. Cuprinsi in mrejele ametitoare ale cotidianului, scapam din vedere drumul, apucand pe cai gresite, care ne duc la pierderea sufletului. Vietile sfintilor ne sunt marturie ca se poate ajunge la sfintenie chiar si din situatiile cele mai grele, chiar si din cele mai dificile conjuncturi. Mila lui Dumnezeu este nemarginita, salvand de la pieire talhari, desfranate, vamesi, eretici etc. Ne asteapta si pe noi, cei rataciti si incurcati, care ne-am invatat comozi si ne-am pierdut in marea de facilitati si oportunitati la care avem acces in zilele noastre. 

Traim intr-o lume guvernata de abundenta si bunastare. Traim pentru "a avea"; acumulam si consumam fara masura si pe toate planurile. Incercam sa dobandim lumea cu toate bunatatile si placerile ei. Sfintenia, insa, se dobandeste prin renuntare si lepadare, prin retragere si departare de lume. Desi alergam si cerem ajutorul sfintilor, nu luam aminte la modul cum acestia au dobandit sfintenia si nu ne impropriem nimic din pilda vietuirii lor. In calendarul ortodox, in ziua de 7 august, vedem ca este praznuita Sfanta Teodora de la Sihla, cea care a dobandit toate, neavand nimic din cele materiale si nici din cele ale lumii. Imbracata doar cu credinta tare si ravna sfanta, ea s-a invrednicit de Imparatia cereasca, gustand din frumusetea ei inca de pe pamant.
Nascuta in sanul neamului nostru, in zona Moldovei, judetul Neamt, pe la jumatatea secolului al XVII-lea, Teodora a fost casatorita de catre parinti impotriva vointei ei. Chiar si casatorita, in intelepciunea ei, nu s-a lepadat de dragostea pentru Hristos si, plina de ravna fiind, s-a invoit impreuna cu sotul ei spre a imbratisa viata monahala. Chemarea lui Dumnezeu nu a ramas fara raspuns, Teodora intrand la Schitul Varzaresti din Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Retragandu-se in Muntii Vrancei de teama navalirii turcilor, impreuna cu stareta ei, s-a nevoit in post aspru si rugaciune, asteptand trecerea primejdiei. Ramasa singura, dupa trecerea la Domnul a staretei ei, Sfanta a ajuns sa se nevoiasca in Muntii Neamtului.
Cu binecuvantarea egumenului Manastirii Sihastria, Teodora a inceput urcusul scarii pustnicesti in apropierea Schitului Sihla. Ani intregi s-a nevoit in munti, indurand foamea si frigul intr-o chilie, aproape de pestera care-i poarta numele, fiind stiuta doar de duhovnicul ei, care o spovedea si o impartasea la anumite intervale de timp. Dupa trecerea la Domnul a duhovnicului, Sfanta a ramas chiar nestiuta de nimeni, nevoindu-se cu rabdare, nemaiavand nici haine si nici hrana. Cum au fost singuratatea si departarea de lume, doar aceasta Maria Egipteanca a neamului romanesc poate sti. Generoasa padure i-a fost prietena si adapost, oferindu-i poame pentru astampararea foamei. Nici nu cred ca ne putem imagina asprimea traiului in inima muntilor, in frigul nemilos al iernilor, in preajma fiarelor padurii, in lipsa hranei si a vesmintelor.
In acest fel vietuind a dobandit darul facerii de minuni. De frica turcilor ajunsi pana la Sihla, Sfanta s-a ascuns intr-o pestera. Ca sa fie izbavita de pericol, s-a rugat, iar la rugaciunile ei stanca din fundul pesterii s-a crapat. Astfel a scapat, ramanand in pestera pentru tot restul vietii sale, rugandu-se neincetat. Hranita de pasarele si astamparandu-si setea dintr-o scobitura a stancii, indulcindu-se cu rugaciunea si imbracandu-se cu toata dragostea lui Dumnezeu, s-a curatit de orice patima si dorinta. Simtindu-si sfarsitul aproape, s-a rugat ca Bunul Dumnezeu sa-i trimita un preot, caci de acesta mai avea nevoie sufletul ei. Egumenul Sihastriei a observat cum pasarele plecau in ciocuri cu firimituri spre Sihla si a trimis doi frati sa desluseasca taina.
Cand fratii au ajuns noaptea in apropierea pesterii, au vazut cum Sfanta se ruga, fiind invaluita de o lumina orbitoare. Rugaciunea o inalta la propriu. Ardea ca o torta care nu se mistuieste niciodata. Sfanta i-a chemat pe nume si le-a cerut o haina. Apoi le-a spus sa-i trimita un duhovnic sa o impartaseasca. Fratii au adus dimineata la pestera duhovnicul cerut. S-a marturisit si a povestit toata nevointa ei, apoi a primit a se impartasi cu Sangele si Trupul lui Hristos si multumind lui Dumnezeu pentru toate si-a dat suflarea cea de pe urma. Parintii au savarsit slujba Inmormantarii si au ingropat trupul in pestera, care i-a fost casa si loc de rugaciune. Uitarea s-a asternut un timp, trupul ei ramanand tainuit, ca si vremea nevointei ei. In anul 1830, Schitul Sihla a fost refacut de familia domnitorului Mihail Sturza, care a asezat moastele intr-o racla deosebita, depusa in biserica spre inchinare, iar mai apoi mutata intr-o biserica noua din Miclauseni - Iasi.
Dupa putin timp, familia Sturza a dat sfintele moaste Manastirii Pecerska din Kiev. Astfel moastele Sfintei din Carpati (Sveti Teodora Carpatina) au ajuns in catacombele de la Pecerska. O pierdere grea pentru credinciosii care aveau evlavie la Sfanta, o pierdere inestimabila pentru sufletul neamului nostru. Pentru trairea ei deosebita a fost trecuta in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in 20 iunie 1992, cu data de praznuire la 7 august. Astazi, pestera unde s-a nevoit Sfanta Teodora este loc de pelerinaj. Loc de rugaciune, loc de regasire, loc de aducere aminte despre o viata traita in simplitate, dar mereu placuta lui Dumnezeu.
Multi vin aici sa ceara cate ceva si, primind raspuns, se intorc la viata lor cu bucuria implinirii. Sfanta ajuta si ocroteste, fara indoiala. Cersim mereu si mereu primim, insa prea putin dorim sa traim cum se cuvine. Nu suntem dispusi sa renuntam la confort, la bunuri si la traiul nostru modern. Cerem si mergem in continuare pe acelasi drum, fara sa ne gandim macar ca viata oricarui sfant este o Cale spre desavarsire. Sa ne rugam Sfintei Teodora sa ne lumineze pentru a placea si noi Domnului.
Cele pamantesti parasind si jugul pustniciei luand, te-ai facut mireasa lui Hristos, fericita; cu postul, cu privegherea, cerestile daruri luand si cu rugaciunea pe ingeri ajungand, firea omeneasca ai biruit si la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne spre mangaiere pestera si sfintele tale moaste. Pentru aceasta, Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.(Troparul Sfintei Teodora de la Sihla)

Postul Adormirii Maicii Domnului - un post al mainilor, al mintii si al gurii

Despre Maica Domnului, multi spun ca a fost doar o unealta prin care Dumnezeu si-a implinit un plan, altii pur si simplu o considera o femeie oarecare, obisnuita, care nu merita nici o consideratie, insa, pentru crestinii ortodocsi din intreaga lume, Fecioara Maria este Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu. Ii spunem Pururea Fecioara, Maica Preacurata, mai cinstita decat heruvimii si mai marita fara de asemanare decat serafimii. 

Cea mai mare mangaiere o avem prin incredintarea pe care ne-a lasat-o Insusi fiul ei, Iisus Hristos, ca este Maica noastra a tuturor. Rastignit fiind, Mantuitorul ne lasa in grija ei, facandu-ne fiii ei, dupa cum aflam din Sfanta Evanghelie dupa Ioan (cap 19 25-27): Si stateau langa crucea lui Iisus mama Lui si sora mamei Lui, Maria lui Cleopa, si Maria Magdalena. Deci Iisus, vazand pe mama Sa si pe ucenicul pe care Il iubea stand alaturi, a zis mamei Sale: Femeie, iata fiul tau! Apoi a zis ucenicului: Iata mama ta! Si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ea este ocrotitoarea, sprijinitoarea si mijlocitoarea noastra in calea spre mantuire.
Mereu alaturi, mereu dispusa sa ceara fiului ei sa implineasca dorintele noastre, cele bune si de folos. De aceea crestinii o iubesc si o cinstesc aratandu-si recunostinta si evlavia ori de cate ori au ocazia, prin post, prin rugaciune si prin fapte de milostenie. Cel mai mare praznic inchinat Maicii Domnului este acela al adormirii ei. Praznicul este precedat de o scurta perioada de post. Un post prin care cinstim modul deosebit de vietuire al Maicii Domnului, incepand din copilarie si continuat pana la ultima suflare. Ea insasi a postit, ea insasi s-a rugat, ea insasi este modelul de vietuire pe care toate femeile ar trebui sa-l urmeze.
Acest post a fost tinut de crestini inca din primele secole ale crestinismului, insa nu avea pentru toti aceeasi durata asa cum il gasim astazi in calendarul ortodox. In urma unui sinod, din anul 1166, ce a avut loc la Constantinopol, s-au stabilit numarul zilelor si perioada 1-15 august. Acum se citesc indeosebi Paraclisul si Acatistul Maicii Domnului, se inmulteste rugaciunea si se lucreaza faptele cele bune. In traditia noastra populara este cunoscut sub denumirea de Postul Santamariei, iar la sate inca se pastreaza diverse obiceiuri legate de aceasta perioada, dar si de marele praznic. Multe biserici si manastiri de la noi din tara au hramul "Adormirea Maicii Domnului", el devenind cel mai raspandit hram.
Asa cum stim din traditia bisericii, trecerea ei la cele vesnice s-a petrecut in chip deosebit. Adormirea, inmormantarea si inaltarea cu trupul la cer a Maicii Domnului au lasat un ecou adanc in istoria omenirii, ca marturie pentru toate neamurile, ca viata si lucrarea ei au fost placute lui Dumnezeu. Instiintata de inger despre mutarea sa la cele vesnice, Maica Domnului insasi a postit si s-a rugat in Muntele Maslinilor. In semn de pretuire si recunostinta, la inmormantarea ei au venit pe nori, din locuri foarte indepartate, Sfintii Apostoli. Multe minuni si vindecari s-au petrecut atunci cand trupul ei a fost asezat in mormant. Din randuiala Dumnezeiasca, Sfantul Apostol Toma a intarziat pret de trei zile. Sosind Toma la mormant, in satul Ghetsimani, a dorit sa vada pentru ultima data pe Maica Domnului, insa, atunci cand mormantul a fost deschis, Sfantul ei trup nu mai era acolo. Atunci apostolii au inteles ca acesta a fost ridicat la cer, iar in mormant, ca mangaiere, au gasit doar giulgiul ei.
De acolo, din ceruri, Imparateasa se roaga neincetat pentru noi, fiind carja noastra atunci cand schiopatam pe marea vietii. Traim intr-o lume hedonista, roaba a placerilor, o lume a stimulilor, in care toate sunt duse la extrem. Ne gandim doar la implinirea poftelor, a placerilor, la impodobirea si personalizarea trupurilor, la consum. Postul insa presupune infranare, cumpatare, renuntare... O adevarata provocare pentru lumea in care traim. Spunem aproape fara sa gandim ca Postul Adormirii Maicii Domnului este un post usor, de vara, in care putem consuma fructe si legume de sezon. Cateva salate, cateva supe si iaca doua saptamani au zburat, spre bucuria si mandria noastra ca am scapat, ca am bifat o datorie.
Pierdem cu brio din vedere ca postul nu se refera doar la pantece. El se tine cu mintea, cu mainile si, de ce nu, cu gura. Presupune sa avem mereu mintea la cele sfinte si nu la cele lumesti. Sa nu gandim raul, sa nu judecam, sa nu pornim razboi impotriva semenilor nostri. Sa lucram cu mainile noastre fapte bune si nu doar ca sa adunam averi pentru noi insine. Sa dam, sa impartim, sa ajutam, sa ne jertfim din timpul si confortul nostru. Iar daca gura noastra nu poate sa spuna cele bune, macar sa taca. Sa nu mai vorbim de rau, sa nu barfim, sa nu smintim, sa nu calomniem, sa nu osandim. Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa postim curat, pentru a ne bucura deplin de marea sarbatoare a Adormirii Maicii Domnului, cand vom canta cu vrednicie, sper: Intru nastere Fecioria ai pazit, intru Adormire lumea nu ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare; mutatu-te-ai la Viata, fiind Maica Vietii si cu rugaciunile tale, izbavesti din moarte sufletele noastre. Post binecuvantat!