Comori ale neamului - Manastirea Robaia

 Multe nenorociri s-au abatut asupra poporului nostru de-a lungul secolelor, insa, din toate suferintele, ai nostri au stiut sa aprinda macar o candela, sa ridice un altar, sa marcheze locul nenorocirilor si sa-l preschimbe in loc de rugaciune. Astfel au rasarit prin toate partile vetre monahale unde cei care au scapat de prigoana au cinstit cu rugaciune memoria celor care au pierit. Pe campurile de lupta sau in locurile unde prigonitorii au varsat fara mila sangele stramosilor nostri au prins suflet mici oaze duhovnicesti pentru alinarea si intarirea celor ramasi. Asa se pare ca a inceput si istoria Manastirii Robaia, aflata in comuna Musatesti, judetul Arges.

Traditia spune ca, in urma invaziilor tatare, mai multi localnici din aceste locuri au fost luati in robie, iar familiile lor au ridicat aici un mic schit, pe care l-au numit Robaia (de la robie). Istoria indepartata a schitului nu este cunoscuta in detaliu. Un lucru e cert: rugaciunea a continuat de-a lungul secolelor. Dupa anul 1640, aici este construita o biserica de piatra cu hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe. In anul 1671, Manastirea Robaia a fost inchinata Manastirii Curtea de Arges. Dupa aproape 200 de ani, odata cu secularizarea averilor manastiresti revine la statutul initial. Retrasa de lume, asezata intr-o zona linistita si foarte frumoasa, manastirea i-a atras pe cei aflati in cautarea unui loc spre odihna duhovniceasca.
Asa se face ca, in anul 1731, la Robaia poposeste pana la sfarsitul vietii sale renumitul pictor Parvu Mutu Zugravul, Sfantul Pafnutie. Tot de Robaia se leaga si numele Sfantului Cuvios Sofronie de la Cioara, care i-a fost staret intre anii 1764 si 1766, dar si numele marilor copisti de manuscrise Partenie Ieromonahul si Dorotheu Ieromonahul. De-a lungul timpului, biserica a fost reparata, pictata, dotata cu mobilier nou si icoane sfinte, iar curtea s-a imbogatit cu un turn-clopotnita si alte corpuri de cladiri. Incepand din 1959, vreme de trei decenii, doar trei maici impreuna cu blandul parinte slujitor Taicu au tinut vie aceasta vatra duhovniceasca. Dupa anul 1990, Manastirea Robaia cunoaste o perioada de inflorire. Obstea creste, locul se infrumuseteaza si toate sporesc spre Slava lui Dumnezeu. In present, obstea numara aproximativ 30 de vietuitoare, care, pe langa menirea lor monahiceasca, implinesc si diverse ascultari in atelierele de broderie, de croitorie si de pictura ale manastirii.
Astazi, bisericuta ce poarta hramurile Sfantul Mare Mucenic Gheorghe si Izvorul Tamaduirii, desi nu impunatoare ca dimensiuni, se infatiseaza zvelta, ca o nestemata, frumos incadrata de corpurile de chilii si alte anexe gospodaresti. Zidurile groase amintesc de trainicia cu care se construiau odinioara lacasurile de cult. Ferestrele inguste sunt destul de zgarcite, nelasand sa patrunda prea multa lumina, astfel spatiul interior capata un aer tainic, propice destainuirii si despovararii de toate grijile lumesti. O racla ce adaposteste moastele mai multor sfinti primeste in cea mai mare liniste rugamintile si multumirile celor incercati. Aici linistea vindeca, rugaciunea inalta, iar locul odihneste orice suparare. Tristetea isi pierde din robustete, iar tolba cu griji se subtiaza. Maicutele harnice robotesc incoace si incolo.
Din loc in loc, cate o silueta neagra abia zarita si auzita mestereste cate ceva prin curte, pe la bucatarie, pe la trapeza sau pe la atelierul de vesminte. Discret la rugaciune, discret la treburile gospodaresti, in pace si perfecta armonie, de parca n-ar vrea sa deranjeze ingerii coborati pe pamant. La Robaia, totul e discret. In linistea dintre dealuri, toate au o buna randuiala si un ritm pe care lumea l-a pierdut demult. Un cimitir micut la poale de padure pastreaza ca pe o icoana scumpa amintirea micii obsti ce s-a nevoit aici. Brazii inalti de pe aleea generoasa tac semeti cu varfurile afundate in cer.
Ei stiu povestea cu bune si cu rele a locului. Se spune ca "Izvorul de leac" din apropierea manastirii vindeca pe oricine gusta apa lui rece si limpede. Natura ocroteste locul, pictand an de an tablouri enigmatice in fiecare anotimp. Tabloul ramane insa mereu pitoresc, caci pictorul suprem, Dumnezeu atoate Creatorul, picteaza cu insasi a Sa mana povestea, istoria si taina acestui loc. Toate invaluite in mister, ca si cum s-ar feri de lume. Doar raul ce trece grabit pe la poalele manastirii duce cu sine vestea binecuvantarii si a credintei ce lumineaza intre dealuri. 

Comori ale neamului - Manastirea Suzana

Rutina cotidiana nu ne ofera multe satisfactii, de aceea suntem mereu in cautare de frumos. Dorim sa compensam toate neajunsurile, sa ne bucuram sufletele cu acel ceva care sa ne redea energia necesara traiului de zi cu zi. Si ce poate fi mai frumos decat pitorescul tarii noastre, cu munte si mare, cu sate rasfirate pe vai si dealuri, cu turme de oi razlete la margini de padure, cu ape limpezi si grabite, cu brazi inalti cat blocuri de 10 etaje, cu drumuri serpuite, cu manastiri vechi, cu pesteri si mine, cu creste ce mangaie cerul si dealuri ce se pierd departe in zare? Toate ne asteapta sa ne odihneasca, sa ne hraneasca, sa ne mangaie inima si sa ne aline dorul de frumos.

Caldura mare ne face sa cautam in special muntele in perioada verii. Statiunile montane sunt luate cu asalt de turistii care cauta sa-si sature plamanii din aerul racoros si curat al padurii. Marea binecuvantare a romanilor este ca in tarisoara noastra mica, oriunde te-ai afla, gasesti o biserica sau manastire pentru un popas duhovnicesc, sau o fila de isrorie din care copiii pot invata ceva, sau cate o lectie de geografie pentru imbogatirea cunostintelor, sau obiceiuri si traditii specifice diverselor zone pe care le vizitezi.
Fiecare loc ascunde tainic bogatia care-l defineste, depinde doar de noi daca vrem sa-i patrundem taina. Cei care aleg sa petreaca cateva zile in zona Maneciu - Cheia se pot bucura atat de privelistea incantatoare a naturii, cat si de linistea manastirilor Suzana si Cheia. Dupa ce strabatem traseul Ploiesti, Valenii de Munte, Homoraciu, in comuna Maneciu, gasim Manastirea Suzana, cocotata pe o culme, la baza Muntelui Bobu, destul de aproape de sosea si totusi retrasa, in causul muntelui. Dupa ce am urcat panta abrupta si putin intortocheata, platoul creat anume pentru acest spatiu de rugaciune se deschide larg si primitor.
Locul inconjurat de numeroase corpuri de chilii, construite in stilul specific zonei, cuprinde ca intr-o fortareata biserica mare, asezata central, ca o inima in jurul careia toate au viata. Istoria manastirii incepe in 1740,cand o monahie pe nume Suzana construieste prima biserica cu hramul Sfantul Nicolae. La vremea respectiva, biserica era din lemn si, conform pisaniei, ea a rezistat timp de 100 de ani. Mai intai a fost un schit, apoi s-a transformat in manastire.
In 1840 s-a zidit biserica de piatra, stareta fiind maica Suzana Albulet, insa nici aceasta nu a rezistat vremurilor, iar biserica pe care o vedem astazi a fost inaltata intre anii 1880 si 1882, stareta fiind monahia Natalia Perlea. Catapeteasma din lemn si interiorul bisericii sunt pictate in ulei de Petre Nicolau, un ucenic al pictorului Gheorghe Tatarascu, dand spatiului liturgic o nota sobra, ce indeamna la introspectie si la rugaciune. In 1911, s-a construit si un paraclis cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, manastirea a fost afectata de Decretul 410/ 1959, cand a ramas in ingrijirea a doar catorva maici batrane, apoi de incediul din 1971, care a distrus cateva cladiri, insa, cu mila Domnului si a celor care s-au ingrijit, a renascut, devenind din ce in ce mai frumoasa. "
Astazi se slujesc Acatistul, Ceasurile si Sfanta Liturghie in fiecare zi, urmate de Vecernie si Pavecernita la amiaza si Miezonoptica, Utrenia cu Psaltire, seara. Biserica mare poarta, ca la incepuri, hramul Sfantul Nicolae, iar paraclisul (biserica mica) are hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Cateva odoare de pret atrag in mod special pe credinciosi: moastele Sfintilor Mina si Haralambie, dar mai cu seama Icoana Maicii Domnului, numita "maica Milostivirii". Se spune ca icoana s-a milostivit in repetate randuri si a aparat acest locas de cult. Maicile au lasat marturie ca dupa un jaf icoana a lacrimat. De atunci icoana este cinstita cu mare evlavie si este socotita protectoarea manastirii. Un muzeu care adaposteste icoane pe lemn si sticla, carte veche romaneasca, vesminte si obiecte de cult poate fi vizitat de cei interesati de istoria acestui loc. Curtea cu alei pietruite abunda de flori muticolore.
Parca ai patruns intr-o gradina a raiului. Culorile inveselesc spatiul strajuit de padurile inaltate pe coamele muntilor. Pentru cei ce cauta cu adevarat linistea si vor sa o pastreze pentru mai mult timp, maicutele ofera si cazare. Cei mai multi insa, cu liniste in suflet dupa acest binemeritat popas duhovnicesc, continua drumul spre frumoasa statiune Cheia. Aici mai multe obiective si atractii turistice, cat si traseele montane te fac sa mai poposesti cateva zile. Parcul National Ciucas, Manastirea Cheia, Muzeul Flori de Mina, Muntele Rosu, Rezervatia Naturala Tigaile Mari sunt doar cateva dintre obiectivele preferate de turisti. Pachetul este minunat intregit de aerul curat, de racoarea padurii si de frumusetea naturii care si-a pastrat salbaticia. Zona Maneciu - Cheia este recomandarea ideala de vacanta pentru cei ce iubesc natura, drumetiile si linistea. 

Comori ale neamului - Manastirea Ciolanu

Dintotdeauna mi-au placut manastirile vechi. Nascute din duhul poporului roman, sunt locuri incarcate de istorie, traditie si rugaciune neincetata. Muzee vii ce poarta amprenta trecutului, respirand inca tainic, rasuflare de viata pentru viitor. Ne intalnim cu stramosii nostri, cu sfintii si cu valorile de altadata pe care patina timpului nu le-a degradat, ci dimpotriva, le-a conservat si le-a crescut frumos. Vetre identitare si spirituale de mare pret ce vegheaza inca la tampla tarii pentru demnitatea noastra, talcuind povestea de peste veacuri a neamului romanesc. Monahii au scris-o cu litere nesterse chiar in inima acestui neam.
Manastirile sunt ancorele care ne tin in loc atunci cand viata noastra zburda in nestire pe cai straine, sunt scari care ne poarta la cer si ferestre prin care lumina sfanta se pogoara in suflete noastre. In imediata vecinatate a Taberei de Sculptura Magura, Manastirea Ciolanu, una dintre cele mai importante manastiri din zona Buzaului, incanta de secole privirea si inima oricarui pelerin crestin ce are drum in aceste tinuturi.

Biserica de caramida pe care o vedem astazi s-a construit intre anii 1580 si 1589, pe ruinele unui vechi schit avand hramul Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, de catre Doamna Neaga, sotia domnitorului Mihnea Turcitul. In anul 1625 a fost inchinata Manastirii grecesti Dusikon din Rumelia, motiv care a dus la saracirea sfantului lacas. Averile manastiresti s-au redus considerabil, insa, in ciuda tuturor vicisitudinilor, viata monahala si-a urmat cursul firesc. Rugaciunea nu a incetat in aceste locuri si dovada ca a fost ascultata a venit intre ani 1764 si 1766, cand staretul Manastirii Poiana Marului, Cuviosul Vasile, a trimis ucenici si a reorganizat viata monahala dupa cea atonita. Obstea a ajuns curand sa numere aproape 100 de vietuitori.
Din initiativa Episcopului Chesarie al Buzaului, intre 1825 si 1828 se construieste in imediata apropiere un nou lacas, mai mare, avand ocrotitori pe Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Pictura impresioneaza si astazi. Pictorii acestui lacas, Nicolae Teodorescu Pitarul si nepotul sau, bine-cunoscutul Gheorghe Tattarescu, odihnesc somnul de veci in acest loc incarcat de frumusete si spiritualitate. Greu incercata in vremuri de razboi si instabilitate, manastirea a tinut neintrerupt firul vietii duhovnicesti.
Intre ani 1997 si 2003, la Ciolanu a functionat Seminarul Teologic Liceal Ortodox Monahal Grigorie Palama, infiintat de IPS Epifanie al Buzaului. In muzeul manastirii pot fi admirate mai multe obiecte de cult, manuscrise de carte veche romaneasca, manuscrise filocalice si de muzica psaltica, icoane. In Biblioteca Academiei Romane se pastreaza primul exemplar al Tetraevangheliarului lui Coresi, tiparit la Targoviste (1560-1561) si gasit in Manastirea Ciolanu. Moastele mai multor sfinti aduse din Grecia in 1830 sunt motiv de pelerinaj la Manastirea Ciolanu, pentru inchinatori pe parcursul intregului an.
- Sfantul Eftimie - 20 ianuarie
- Sfantul Neofit - 21 ianuarie
- Sfantul Trifon - 1 februarie
- Sfantul Haralambie - 10 februarie
- Sfantul Mare Mucenic Gheorghe - 23 aprilie
- Sfantul Acachie - 7 mai
- Sfantul Pantelimon - 27 iulie
- Sfanta Cuvioasa Parascheva - 14 octombrie
- Sfantul Mercurie - 25 noiembrie
- Sfantul Ignatie - 20 decembrie
Putin peste 10 vietuitori, monahi inteleptiti si tineri bravi, nefatarnici, slujesc cu nemarginita liniste. O oaste mica, dar puternica se lupta zi si noapte sa tina randuiala inceputa de stramosii nostri cu multe secole in urma.
Un micut cimitir aminteste osteneala lor. Stim prea bine sau ar trebui sa stim ca si caderea, si ridicarea unui neam de la Dumnezeu vine, prin urmare, ar trebui neincetat sa staruim, sa luptam chiar pentru intretinerea si pastrarea vetrelor monahale din tara noastra si de pretutindeni.
Sa urmam cu toata inima avertismentul Sfantului Ioan Gura de Aur: Nimic nu supara mai mult pe Dumnezeu decat dezbinarea Bisericii! Chiar de am savarsi mii de fapte bune, noi, cei care sfaramam pleroma bisericeasca, nu suntem mai putin vrednici de pedeapsa decat cei care au rastignit Trupul Sau. Neamul romanesc a luat fiinta si s-a intarit dintotdeauna in Ortodoxie, de aceea manastirile raman mereu comorile noastre cele de pret.