Poezie trista

Remuscare

Am comis cel mai grav dintre pacatele
Pe care le poate comite un om:
"N-am fost fericit!"
Fie ca ghetarii uitarii
Sa ma taraie si sa ma piarda necrutatori.

Parintii m-au zamislit pentru jocul
Riscant si frumos al vietii;
Pentru pamant, aer, apa, foc....
I-am inselat, n-am fost fericit!
Mi-am daruit mintea indaratniciei simetrice a artei,
Care.....tese fleacuri.

Ei mi-au lasat mostenire curajul;
N-am fost curajos!
Nu ma paraseste,
Sta intotdeauna langa mine aceasta umbra de a fi fost: NEFERICIT!

(Louis Borgues)

Egoism

"Sunt bolnav de numarul unu!
Pentru ca nu se imparte la doi."

Nichita Stanescu

Pastele, bucurie in familie....

Aud tot mai des in jurul meu expresia Pastele se petrece in familie!… si-mi dau seama ca, pe langa toata incarcatura religioasa, Pastele este un prilej de revedere cu cei dragi, un prilej sa trecem cu vederea distantele pe care le-am cultivat intre noi. Asteptam cu nerabdare sfarsitul postului pentru a ne reaminti de binele de acasa, de familiile noastre, de traditiile cu care am crescut. Ne este dor de mesele bogate cu drob si cozonac, in jurul carora se strang cu veselie bunicii, parintii, copiii si nepotii. De parca nu am putea sa facem drob si in alta perioada a anului?! O fi patrunjelul proaspat sau mielul mai crud, chiar nu stiu ce o fi, insa niciodata drobul nu este mai gustos ca in ziua de Paste. O fi bucuria regasirii cu cei dragi sau apropierea fata de Dumnezeu?
Un lucru este cert: suntem cu totii mai blanzi, mai uniti, mai luminati. Cand ma gandesc la Paste, imi vin in minte cateva imagini dragi din copilarie. Nu pot sa uit ce bucurie aveam in suflet cand impreuna cu bunica mea vopseam oua. Ne straduiam sa facem cat mai multe culori si modele, iar la sfarsit mi se cuvenea importanta datorie de a le da stralucirea finala. Le tamponam cu un servetel inmuiat in ulei si le asezam intr-un cosulet de rachita.
O alta amintire draga pe care o am legata de Paste este aceea ca, atunci cand plecam la Inviere, luam de acasa un ou si o felie de cozonac, iar la biserica abia asteptam terminarea slujbei, luam Paste si apoi ciocneam oua. Nimic nu era mai gustos in acea noapte decat cozonacul cu ou. Mancam tot drumul, pana ajungeam la cimitir. Asa este traditia la noi, toti merg sa duca lumina intai la cimitir si apoi acasa. Nu pot uita, erau nopti magice! Sunt amintiri simple, insa mi-au marcat copilaria, m-au facut sa indragesc sarbatorile si sa-mi doresc sa dau mai departe micile bucurii cu care am crescut.
De sarbatori suntem cu totii datori sa coboram cu mintea spre inima, sa expiram emotii si traim bucuria alaturi de familie. Este un ragaz de regasire cu constiinta noastra, cu originea si cu Dumnezeu. Pentru un viitor mai frumos, trebuie sa-i invatam pe copii valoarea acestor momente atat din punct de vedere emotional, cat si religios. Ei trebuie sa stie sa simta acea bucurie care se gaseste doar acasa, in sanul familiei, in jurul mesei de sarbatori. Paste fericit si luminat tuturor!

Wisdom

" A journey of a thousand miles must begin with a single step."

Lao Tzu

Romania constienta de propria-i valoare!

Pentru ca sa reusim sa ne integram in Uniunuea Europeana cat mai curand, trebuie in primul rand sa ne depasim frustraile pe care le avem legat de tot ceea ce este romanesc, pe toate planurile si din toate punctele de vedere.

Incepand de la valori, traditii, cultura ….si terminand cu produse si marci romanesti a caror importanta se pare ca o stiu mai bine strainii decat noi.

Spre exemplu Dacia, este o marca auto extrem de apreciata in strainatate. Dacia a exportat  un numar impresionant de autoturisme anul trecut, iar la saloanele auto a prezentat modele care au trezit un real interes pe plan mondial. Este de laudat experienta, deschiderea spre nou si strategia de marketing de care compania a dat dovada in ultimii ani.

In schimb in Romania daca ai o masina Dacia….nu prea esti “cool”. In Romania este doar masina oamenilor de rand, cu posibilitati restranse si cu aspiratii reduse.

Cati dintre noi au auzit de Ana Aslan? Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Cum se poate ca sa avem produse cosmetice atat accesibile si de apreciate in stainatate, fara ca noi sa le fi folosit? Suntem fascinati de cosmetice frantuzesti si uleiuri orientate, fara sa stim ca avem produse autohtone de cea mai buna calitate, brevetate si certificate la nivel international.

 Sa nu uitam de potentialul turistic, de peisajele extraordinare si de varietatea formelor de relief pe care acesta tara le are. Cum este posibil sa nu ne iubim tara? Cunosc niste persoane care nu au vazut Transilvania sau Delta Dunarii, in schimb fac de doua ori pe an concedii la “shopping la Milano” si sunt foarte “cool”.

Cum am ajuns fruntasi in Europa la cersetorie, la boli si la infractiuni? Cum am ajuns sa ne fie rusine cu originea noastra, sa fim frustrati si amarati?

Oameni buni, nu va mai lasati manipulati de cei care ne desconsidera. Avem toate resursele sa fim in frunte si nu la coada!

Romania trebuie sa devina constienta de propria-i valoare si sa promoveze tot ceea ce este autohton.

Noi nu avem nevoie de sarbatori, de produse si de stiluri de viata occidentale.

Romania, trezeste-te!!!!  Doar asa Europa o sa-ti recunoasca meritele!

Parcul din Tecuci

Un parc, un muzeu....

Exista un parc in Romania unde ramai uimit de atentia si grija cu care orice coltisor este amenajat si intretinut. Tecucenii se bucura din primavara si pana in toamna de o oaza de culoare si liniste, un colt de Rai chiar in centrul orasului. Parcul, destul de mare, a fost dat in concesiune unei persoane care a imbinat dezvoltarea afacerii cu pasiunea si cu dorinta de a demonstra ca omul sfinteste locul si ca nu trebuie sa inchidem ochii in fata frumusetii.

Da, este in Romania o persoana care a inteles ca satisfactia personala vine din ceea ce poti face pentru ceilalti, pentru orasul tau. Ce poate fi mai frumos decat sa vezi cum pasiunile tale puse in practica pot aduce atata bucurie oamenilor si atata satisfactie spiritului? Incepand din primavara, florile au un loc de cinste, de la cele de sezon pana la cele mai rare si mai extravagante. Am avut aici placerea sa vad soiuri de lalele despre care nici nu-mi puteam imagina ca exista. Magnolii, trandafiri, irisi… etc., toate alcatuiesc o adevarata gradina botanica.

Spre deliciul copiilor au fost aduse fel de fel de animalute si pasari, iar pentru persoanele cu probleme de sanatate s-a deschis o salina. Tot in acest parc, pe langa terase, fantani arteziene si sculpturi, se gaseste si o expozitie de flori de mina, statuete si fosile. Poti petrece ore in sir nestiind exact daca te afli intr-o gradina botanica, o gradina zoologica sau intr-un muzeu in aer liber.

Oamenii vin sa se bucure de liniste si de privelistea minunata, vin sa se relaxeze, sa se deconecteze si sa-si mangaie sufletul cu cateva clipe de frumusete. Natura ii lasa muti, ii opreste din graba zilnica si aceste momente de rasfat le incarca bateriile pentru o noua zi. Parca de la atata admiratie devin mai buni, mai civilizati, mai impacati cu viata. Se intampla in Tecuci si se intampla datorita unui roman care stie ca nu poti avea satisfactia lucrului tau decat daca este bine facut si din suflet.

O intalnire de suflet…

Pentru mine, o intalnire extraordinara care pot sa spun ca mi-a schimbat perceptia despre tot ceea ce se intampla in aceasta tara este intalnirea mea cu Dacic Cool. Eu sunt o optimista din fire si o persoana care vrea sa vada partea cea mai frumoasa din toate lucrurile, oricat de murdare sau meschine ar fi ele. Traim intr-o societate care ne reduce la absurd si avem atatea si atatea neajunsuri, incat faptul ca ajungem sa avem strictul necesar a devenit pentru noi cea mai mare realizare. Am uitat sa mai visam, sa speram, sa credem in noi. M-am bucurat nespus sa ma intalnesc, virtual vorbind, cu Dacic Cool - un site 100% romanesc, care promoveaza produse, oameni si idei 100% romanesti.
Este extraordinar; Romania trebuie sa-si cunoasca valorile, trebuie sa-si recapete speranta si sa-si sustina produsele autohtone, care din pacate au ajuns sa fie mai apreciate in strainatate decat in tara. Eu si sotul meu suntem "abonati" la farmacia Hofigal, intamplarea face sa locuim in cartierul Crangasi, unde exista o astfel de farmacie cu produse naturiste la pret de producator. Prin intermediul revistei Hofigal si al site-ului lor am ajuns sa pretuim sanatatea, natura si sa ne bucuram de o reala stare de bine. De asemenea suntem "abonati" SanoVita si Fares (nu ne lipsesc cerealele, semintele, ceaiurile si condimentele), Gerocossen si Gerovital (creme si lotiuni pe baza de extract din plante si miere), produse care se remarca printr-o calitate deosebita si un pret mai mult decat rezonabil.
Tot cautand informatii pe internet am ajuns sa cunosc Dacic Cool si sunt fericita. Prin intermediul lor vad partea frumoasa a acestei tari. De la articolele despre sanatate, despre personalitati si branduri de renume din tara si pana la articolele pe care le trimit toti cei ce ii indragesc, nu vad altceva decat bucuria si mandria Romaniei. Reusesc sa demonstreze ca se poate, ca si noi avem, ca suntem caracterizati de calitate si de excelenta. Pentru mine sunt o inspiratie si o realitate optimista, sunt o medalie purtata cu mandrie de un popor greu incercat. Vreau sa-i sustin si vreau sa pot sa contribui ori de cate ori voi avea ocazia pentru a face cunoscute tuturor resursele acestui neam binecuvantat de Dumnezeu.

"A man who wants to learn must first read and than travel in order to rectify what he has learned."

Giacomo Giovanni Girolamo Casanova

Romani de exceptie!

Au fost sau sunt printre noi si au incercat sa faca diferenta, sa arate ca a fi roman nu este o nesansa.

Acestia sunt oamenii de exceptie ai Romaniei de care trebuie sa ne amintim, pe care trebuie sa-i pretuim si al caror exemplu trebuie sa-l urmam.

Sunt convinsa ca fiecare dintre noi poate sa numeasca cinci romani care sau afirmat intr-un domeniu sau altul, care concureaza cu succes la nivel mondial cu cele mai mari nume pe care omenirea le stie.

Fie ca sunt inventatori, istorici, scriitori, muzicieni….etc. sunt convinsa ca in toate domeniile exista un nume autohton care si-a lasat amprenta rasunatoare in evolutia lumii asa cum o stim astazi.

Este dureros ca sub influenta modernismului uitam uneori sa ne respectam ‘ romanii de exceptie’ si nu incercam sa ne depasim conditia remarcandu-ne prin intelect, bun simt si frumusete morala.

Zoe Dumitrescu Busulenga spunea si-mi permit sa citez: “...Exista si o criza a culturii. Nu ne intereseaza trecutul, numai prezentul. Iar asta ne taie radacinile. O lume fara radacini este o lume fara morala. Lumea a inceput sa uite sa vorbeasca, pentru ca nu mai citeste. Pierderea obisnuintei lecturii este pericolul cel mai mare care ameninta planeta, pentru ca slabeste intelectul, puterea de gandire, si te face sa uiti limba.

 Poezia echivaleaza aproape cu o rugaciune. In poezie te cufunzi pentru a te intoarce cu frumusete. In rugaciune intri pentru a te integra absolutului.

Cand e atata frumusete intreaga pe lume, cum pot sa ma duc sa ma uit la firimituri, cand eu am bucuria integrala a frumusetii? Si, daca faramitam frumusetea, cum vom mai putea face drumul invers? Credeti ca de la manele ne vom mai putea intoarce la Johann Sebastian Bach?”

Intr-o lume a vitezei, in care virtualul a castiga teren in fata realului, ajungem sa ne racim si sa ne departam de latura noastra sensibila. Devenim roboti incetul cu incetul.

Oare de ce nu ne rasfatam sufletele cu un Eminescu sau Paunescu din cand in cand?

Ar trebui sa ne permitem o clipa de Porumbescu pentru linistea noastra interioara, sa ne stimulam intectul citind din Iorga sau Calinescu, sa ne delectam impreuna cu copiii nostri citind din Creanga.

Sa fim mandri ca suntem contemporani cu Prunariu si Angela Ghiorghiu, sa cunoastem meritul lui Anghel Saligny sau Petrache Poenaru.

Sunt asa multe nume si atatea realizari importante ….ca nu ai cum sa nu fii mandru si cu fruntea sus, oriunde in lume, atunci cand spui ca esti roman.

"The real voyage of discovery consist not in seeking new landscapes, but in having new eyes."

Marcel Proust

"Traditii care alina suferinta...

Bineinteles ca plecarea cuiva dintre noi inseamna durere, tristete,.…deznadejde si multe alte stari determinate de relatia dintre noi si cel raposat.

Pana si durerile sunt diferite atunci cand vine vorba de relatii interumane.

Cel ce pleaca la ceruri poate fi tata, sot, frate, fiu, prieten sau o ruda indepartata si asta determina masura suferintei noastre, insa dincolo de toate trairile pe care le avem, viata merge mai departe, iar noi cei ramasi pe acest pamant avem datoria morala sa ne ingrijim de toate ritualurile necesare sufletului plecat.

Inca de la inceputurile acestui neam, din vremea Dacilor, obiceiurile si traditiile aveau mare insemnatate pentru oameni. Credinta Dacilor tinea de Zalmoxis – Zeul Geto-Dacilor, zeul mortilor si al viilor, simbolul vietii dupa moarte, in care Dacii credeau si la care se inchinau cerand purtare de grija pentru sufletul plecat.

De mii de ani, ritualul inmormantarii pare sa fi evoluat odata cu trecerea anilor si in acelasi timp pare sa fi ramas neschimbat, cu oarecare diferente in functie de zona.

O cruce, un sicriu, coroane, lumanari, coliva…..cu totii stim, insa ne trece un fior rece si nu vrem sa ne gandim…, cu totii am vazut, am auzit si cu totii suntem datori la un moment dat sa facem pentru cineva apropiat un act de credinta.

Durerea din suflet ne uneste, ne aduce impreuna spre savarsirea celor necesare si ne aminteste ca trebuie sa respiram, sa plangem, sa ne imbratisam si sa ne ajutam unii pe altii. Ne amintim ca suntem egali, ca viata nu dureaza la nesfarsit si ca nu exista comori care sa-ti poata cumpara timp.

Parcurgem ritualul inmormantarii si cei 7 ani de parastase, asa cum ne-au invatat bunicii nostri, cu neclintita credinta ca tot ceea ce facem este spre usurarea de pacate,  spre iertare si spre dobandirea vietii vesnice.

Traditiile ne fac sa trecem mai usor peste tot ceea ce inseamna suferinta si sa nadajduim la izbavire.

Traditiile ne aduc impreuna sa simtim Romaneste asa cum au facut mosii si stramosii nostri."

Romania, urias potential turistic neexploatat!
Prin prisma serviciului meu (lucrez la o companie lider mondial in inchirieri auto) am ajuns sa cunosc o multime de romani care obisnuiesc sa-si petreaca vacantele in strainatate, in locuri care mai de care mai exotice, mai pline de soare si care ofera un pachet de servicii cat mai complet. Este minunat sa poti alege o destinatie turistica exotica si nu numai, care ofera servicii de cea mai inalta calitate, unde te simti rasfatat si apreciat, unde poti sa faci tot ceea ce-ti doresti. Din pacate sunt foarte putine astfel de locuri care sa ofere o gama larga de facilitati in Romania.
Si din pacate mi-am inteles pe deplin clientii atunci cand am fost intr-o scurta excursie pe traseul Curtea de Arges - Cetatea Poenari - Lacul Vidraru. Aproape ca nu pot sa va descriu in cuvinte frumusetea naturii asa cum a lasat-o Dumnezeu… cu peisaje ce-ti taie pur si simplu rasuflarea. Insa, in afara de maretia naturii, nu pot spune ca au fost foarte multe alte lucruri ca sa ma uimeasca. Am vazut Manastirea Curtea de Arges - intr-adevar o capodopera a arhitecturii, o bijuterie nestemata, ce trezeste emotii si starneste controverse.
Apoi am mers spre Cetatea Poenari – o fortareata, o resedinta a lui Vlad Tepes, care a fost construita de pe vremea cand otomanii veneau sa cotropeasca aceste locuri. Am urcat 1.480 de trepte prin padure pana am ajuns la cetatea care se inalta semet in varf de munte. De sus, privelistea este fascinanta. Ultima parte a excursiei noastre am petrecut-o la coada Lacului Vidraru, intr-un loc unde linistea si frumusetea si-au dat mana pe vecie. De la Barajul Vidraru se face un drum forestier pe care poti ajunge la cabana situata la coada lacului, departe de civilizatie si agitatie.
Asa cum va spuneam, natura este fascinanta, insa in afara de asta nu gasesti mai nimic; incepand de la drumul care lasa de dorit si pana la lipsa celor mai uzuale servicii care ar trebui sa fie intr-un astfel de loc. Este pustiu, nu sunt pensiuni, nu sunt magazine, nu se desfasoara activitati de agreement etc. La baraj poti face bungee jumping, iar pe lac am intalnit un nene cu o salupa veche care a fost destul de dragut si ne-a plimbat jumatate de ora pe lac. La cabana nu am gasit mai nimic de mancare, la camping erau cateva casute de lemn vechi si aproape putrede, iar singura toaleta din zona… nu pot sa va descriu cum era.
Un loc atat de frumos si totusi atat de parasit.
Desigur ca nu sunt foarte multi turisti, nici nu ar avea cum. Orice om doreste dupa un an incarcat de munca si probleme sa mearga intr-un concediu unde sa se distreze, sa se deconecze, sa-si incarce bateriile pentru anul urmator. Si brusc mi-am amintit de clientii mei care pleaca in strainatate. Poate nu ar mai pleca daca lucrurile ar sta altfel. Romania - o tara cu un urias potential turistic inca neexpoatat. Este rusinos si dureros in acelasi timp, este pacat de tara aceasta frumoasa, este pacat de toata minunatia naturii, este pacat ca nu stim sa ne punem in valoare resursele care ar atrage turistii.

"A wise traveler never despises his own country"
Carlo Goldoni"

"A journey is best measured in friends, rather than miles."
Tim Cahill

Chec
O dulcegarie simpla, adorata de copii!

Ingrediente: 4 oua, 4 lg ulei, 4 lg apa, un praf de sare, 1 plic zahar vanilat, 1 cana faina, 1 cana zahar, praf de copt, coaja de poatocala, 1 lg cacao

Se separa galbenusurile de albusuri

In galbenusuri se pune uleiul, apa si coaja de portocala

Albusurile se bat spuma impreuna cu un praf de sare. Cand spuma este tare se adauga treptat zaharul si un pliculet de zahar vanilat. Se bat in continuare pana se obtine o bezea tare.

Peste acesta bezea se pun galbenusurile, si praful de copt stins in putin otet si se amesteca pana se omogenizeaza, iar apoi se incorporeaza treptat faina.

Compozitia trebuie sa fie ca o smantana groasa, daca este prea moale se mai poate adauga o lingura de faina.

In tava unsa in prealabil cu ulei se pune cam ¾ din compozitie. In compozitia ramasa se pune o lingura de cacao si se omogenizeaza. Se toarna deasupra si se da la cuptor. Cuptorul trebuie sa fie incins iar focul potrivit.

Se coace cam 40-45 min.
Pentru 2 chec-uri....dublati pur si simplu cantitatile.

Pofta buna!

Romania este a copiilor!

Constatam cu stupoare scaderea natalitatii si evidenta imbatranire a populatiei. Asa tinde sa arate Romania in urma ultimului recensamant.

Este trist cum lipsa banilor si o lege proasta pot influenta natalitatea in Romania, insa din ce in ce mai multe cupluri isi pun aceasta problema inainte de a avea un copil.

Negam cruntul adevar! Tinerele familii amana acesta bucurie din motive financiare.

Este evident ca o lege care sa sprijine, sa incurajeze natalitatea ar putea intineri Romania.

Statul trebuie sa asigure un venit decent femeilor ca sa poata sta acasa in perioada in care copilul este foarte mic. Apoi sistemul trebuie sa asigure un loc la cresa copiilor pentru ca mamele sa poata reveni la servici.

Din pacate nu toti pot sa-si dea copiii la crese particulare. O solutie ar fi sa poti alege o cresa de stat, unde costurile sunt suportabile, iar conditiile sunt decente….., insa sunt foarte putine locuri la cresele de stat. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt cartiere intregi unde nu exista o cresa.

Vreau sa cred ca Romania mea are grija de cei mici si-i sprijina pe cei ce-i aduc e lume. Vreau sa cred ca tara aceasta nu-ti amana bucuria de a fi parinte si te sustine sa-ti doresti o familie numeroasa. Vreau sa cred ca poti sa-ti implinesti toate visele frumoase in tara ta.

Romania este a copiilor! Ei sunt speranta noastra, viitorul si bucuria care iti da forta.

O tara trebuie sa-si ocroteasca mostenitorii.

Intalnire cu Romanii din Italia.

Infruntand mai multe obstacole de-a lungul vietii, mama mea si-a gasit un loc de munca mai bine platit in Italia.

Poate din dorinta de a mai alina dorul de casa si-a facut acolo foarte multi prieteni romani, pe care am avut deosebita placere sa-i cunosc cand am vizitat-o.

Intr-un orasel micut langa Pesaro este o mica bucatica din Romania; oameni care manati de griji si probleme, depasiti poate de greutatile vietii, cauta sa-si castige existenta departe de tara si de familii.

Este uimitor cum lipsurile te pot face sa lasi in urma tot ceea ce-ti este drag si sa o iei de la capat printre staini, intr-o tara despre care nu stii mai nimic si care de cele mai multe ori te primeste cu raceala si retinere.

Din singuratate, din dorinta de comunicare, din dorul fata de tara….sau din oricare alte sentimente comune, romanii din acest orasel s-au imprietenit, se intalnesc, se ajuta, se sustin unii pe altii la nevoie, se alina si deapana impreuna povesti pe care nu le poti impartasi unui strain.

Au un singur lucru comun – fapul ca sunt Romanii si asta este suficient pentru ei ca sa-si poata deschide sufletele cu incredere unul fata de celalalt.

Au fost fericiti sa ne cunoasca, ne-au istorisit povestile lor triste si intortochiate si s-au bucurat nespus cand le-am impartit: zacusca, aghiasma si tamaie.

DA, asta mi-a cerut mama mea sa aduc din Romania: zacusca, aghiasma si tamaie.

Nu mi-a cerut nimic altceva! Ea pastreaza in minte Romania cu mancare facuta in casa, cu traditii si obiceiuri, cu credinta aproape de suflet.

M-am simtit fericita si parca mai bogata dupa acesta experienta unica.

Am inteles ca indiferent de statutul social, de venituri, de suferinte… ceea ce-i leaga pe oanmeni este originea lor comuna si deprinderile cu care au crescut.

Am devenit mai increzatoare in forta noastra interioara, pentru ca am inteles ca oricat de reci si dezbinati am fi in tara noastra, desi nu constientizam pastram in noi constiinta nationala.

Parintele Cleopa – Un Roman intre ingeri

Doresc sa va vorbesc despre acest Sfant al Romaniei si parca orice as spune este atat de sarac in comparatie cu realitatea. Nu gasesc in Limba Romana cuvinte prin care sa va descriu macar o farama din sfintenia si credinta lui pe care a lasat-o marturie pe acest pamant. Este o rusine sa nu ne cunoastem Sfintii, sa nu-i laudam si sa nu ne mandrim cu aceste comori.

Ce stim cu certitudine despre tara noastra inca din cele mai vechi timpuri, din vremea Daciei, din vremea Sfantului Apostol Andrei, este faptul sa acest popor s-a nascut Ortodox.

Credinta este cea care ne leaga de pamantul acesta, este ceea ce cultivam de 2000 de ani si este eticheta noastra in lume, deoarece avem Sfintii nostri, avem lumina printre noi, avem Romani printre ingerii lui Dumnezeu.

Poate sunt printre noi oameni care si-au pierdut credinta, dar va spun ca nu putem sa ne negam radacinile doar pentru cativa care nu-l cunosc pe Dumnezeu si care nu vor sa vada dovezile de secole pe care aceasta tara le are.

Este de ajuns sa vrei sa cunosti cine a fost Parintele Cleopa si o sa-ti dai seama de puterea nemasurata a harului divin. Un om simplu, curat, fara prea multa carte care a reusit sa ridice spiritualitatea Moldovei atat de aproape de cer.

Arhimandrit si staret la Manastirea Sihastria, parintele a fost o flacara neintrerupta de lumina pentru calugarii si pentru oamenii de toate felurile care veneau sa ceara binecuvantare.

A trait modest, considerandu-se un “putregai” inaintea lui Dumnezeu, a trait pribeag din cauza regimului Comunist care dorea sa stearga orice legatura cu credinta, a trait intr-o continua nevointa, hranindu-se doar cu cuvantul Sfintelor carti.  Si-a dus existenta emanand lumina si caldura vie, fara sa ceara vreodata ceva. In schimb a dat tot ce a primit de sus…. A raspuns cu bunatate, a dat speranta, a intins maini de ajutor celor ce au avut nevoie, i-a invatat pe multi cum sa treaca mai usor peste probleme, cum sa primeasca incercarile vietii.

Si-a lasat amprenta vietii monahale atat de intens la Manastirea Sihastria ca si astazi credinciosi merg sa primeasca usurare acolo. Este o adevarata incantare si o atmosfera de permanenta sarbatoare in aceste locuri, unde parintele a grait cuvantul Sfant.

Ne-a lasat cartile si invatamintele sale atat de duioase, ne-a lasat pilda vietii atat de greu incercata si totusi atat de plina de lumina, ne-a lasat dovada bucuria traiului fara comori materiale, insa cu o nesecata bucurie spirituala. Ne-a lasat cu limba de moarte sa pretuim credinta, sa crestem in credinta si ne-a “blestemat” sa ravnim raiul.

De aceea, noi toti care traim si simtim Romaneste suntem datori sa pretuim si daca putem sa intarim legatura cu Dumnezeu. Avem datoria de a cunoaste, de a vedea locurile acestea unde credinta este pastrata, de a spune copiilor nostri sa creada in Ingeri. Avem Romani printre ingeri si asta trebuie sa ne faca mandri ca suntem Romani.

Prieten drag!
Un prieten este acela care stie cam totul despre tine si nu inceteaza sa te iubeasca, nu te judeca, nu te mustra.
Prietenul nu-ti contabilizeaza semnele de viata pe care le dai si nu te suna doar cand e ziua ta.
Un prieten te ajuta atunci cand ai nevoie si nu doar atunci cand poate....

Paste in stil Italian

O gustare calda pentru zile reci….

-11 grade afara, barrr, un frig de crapa pietrele.

M-am gandit ca trebuie sa parasesc fotoliul in care m-am cuibarit confortabil, sa las putin deoparte patura si sa-mi fac ceva de mancare.

Nu vreau sa petrec in bucatarie mai mult de 45 de minute asa ca o sa-mi prepar o portie de paste…si bun, si ieftin, si rapid.

Este o reteta care-mi aduce aminte de Italia, de soare, de mare…..deja incep sa ma incalzesc.

Pastele (pene) cam 250 gr se pun la fiert in 3 l apa cu putina sare. Eu folosesc doar paste din grau dur ( BARILLA ) si le fierb cam 8-9 minute. Cand sunt gata le pun in strecuratoare. Nu trebuiesc spalate, acesta este secretul pastelor din grau dur, nu sunt lipicioase.

Pregatesc ingredientele pentru sos: 50 ml ulei de masline, 200-250 gr carnita tocata, 1 ceapa, 1 ardei gras, 2-3 rosii, condimente si patrunjel

Pun uleiul la incins, adaug ceapa tocata, carnea, ardeiul gras taiat julien si le las la inabusit cam 15 min.

Mai stropesc cu apa din cand in cand….

Adaug si rosiile date prin razatoare, sare, piper, oregano si 1-2 catei de usturoi … sau daca esti fan al gustului picant poti sa pui putina boia de ardei iute.

Mai las pe foc inca 10-15 min.

Cand sosul este gata adaug pastele, amestec totul, presar putin patrunjel si POFTA BUNA.

Se pot servi cu parmezan ras deasupra, capata un gust intens si placut. Gustul Italian la tine acasa!

Florile de azi – Romania de maine

Oricat am incerca sa dam vina pe guvernare, pe legi, constitutii….si alte sisteme fara de care lumea acesta nu a putea trai, trebuie sa ne trezim si sa realizam ca viitorul acestei tari si al nostru depinde in cea mai mare parte de modul in care ne crestem astazi copiii.

O misiune de maxima seriozitate si un adevar deloc de neglijat: copii de azi sunt Romania de maine, iar daca vrem o lume mai buna, trebuie sa ne hranim cu bunatate.

Un prieten mi-a spus: Cu cat iti faci cunoscute mai bine gandurile frumoase, cu atat ele se vor intoarce asupra ta, inzecit. "Dragostea este lucrul pe care cu cat il daruiesti mai mult cu atat il primesti inapoi inmultit”.

Sa ne iubim copiii, sa-i hranim cu dragoste, sa-i invatam sa fie corecti, responsabili si perseverenti, doar astfel vom putea spera la o Romanie mai puternica.

Instinctele copiilor nu sunt influentate de bani, ei sunt sinceri si corecti, iar noi trebuie sa le respectam sinceritatea, sa le dam aripi, nu sa le amputam sufletele cu amaraciunile si frustrarile noaste.

Dragilor, daca aveti copii buni si minunati, atunci nu va pierdeti speranta.

Florile pe care le crestem azi, vor infrumuseta Romania de maine!

Sfat de iarna
"You shouldn't drive faster than your guardian angel can fly"

Sir Peter Ustinov

Minte de invidiat; amintiri de exploatat!

90 de ani cu bucurie, demnitate si amintiri care ar putea umple cel putin un raft de biblioteca.

Amintiri frumoase ori dureroase, clipe traite cu intensitate, tragedii si lacrimi, riduri si sperante alcatuiesc o viata parca de poveste.

Mica de statura, cu parul alb ca zapada, bunica ia cateva poze si incepe sa povesteasca.

Vorbeste cu lux de amanunte despre razboi, despre o tinerete zbuciumata de trauma comunista, despre copii si greutati, despre atatea si atatea lucruri …..ca la un moment dat nici nu mai stiu de unde a pornit discutia si cate ceasuri au trecut. Cu vocea calda si lacrimi in ochi pe alocuri, ea tese povestea celor 90 de ani de parca s-ar fi intamplat ieri.

Stau si ascult si nu pot sa-mi stapanesc mirarea: CE MINTE DE INVIDIAT, CE AMINTIRI DE EXPLOATAT!

Atatea amintiri ca as putea scrie o carte…., insa cu care sa incep….:

“Casa bunicii”- care pastreza traditii si obiecte atat de dragi sufletului

 “Din bucataria bunicii”- pentru ca-mi vine apa-n gura numai cand ma gandesc la placintele abia scoase din cuptor si la dulceata de trandafiri cu care te serveste de fiecare data cand o vizitezi

“Lalele din gradina bunicii” – 250 de lalele colorate care se incapataneaza sa infloreasca in fiecare an spre bucuria si admiratia tuturor

“Vorbele bunicii” – duioase sau aspre dupa caz, insa intotdeauna pline de adevar si dreptate

Sau cea mai importanta carte….

 ”Averea bunicii” – 4 copii, 7 nepoti, 2 stranepoti deocamdata….

A avut grija sa transmita tuturor tot ce a dobandit ea mai de pret: experienta vietii, traiul simplu si modestia, principii si valori morale pe care se pare ca societatea moderna le-a cam uitat.

Sunt oameni care stiu sa pretuiasca invatamintele primite in familie si care la randul lor vor da mai departe ceea ce pastram autentic si romanesc.

Acum inteleg insemnatatea acestor vorbe: “Cine are batrani sa-i pretuiasca; cine nu sa-i cumpere”.

Si ca ea sunt multe bunicute care au inmanat copiilor si nepotilor tot ce are mai de pret acest neam: traditia si credinta.

De aceea cred in taria acestui popor si in forta de a merge mai departe cu fruntea sus, pentru ca suntem mostenitorii valorilor stramosesti.

'Twenty years from now you will be more disappointed by the things you didn't do than by the ones you did do.
So throw off the bowliness, sail away from the safe harbor.
Catch the trade winds in your sails! Explore! Dream! Discover!"

Mark Twain

Autentic Romanesc – Cu suflet

Suntem cuprinsi cu totii de o graba teribila de a termina lucrurile, de a simplifica si de a minimaliza orice efort, uitand sa ne mai bucuram de micile placeri ale vietii.

Trebuie sa fim moderni, “in tendinte”- cum se spune mai nou…..

Pentru ca asa am deprins de la bunica si pentru ca asta ma reprezinta, eu nu renunt la mancarea facuta in casa nici in ruptul capului. Este adevarat ca timpul petrecut in bucatarie nu-l mai poti recupera, insa bucuria pe care o ai cand te asezi la masa ….compenseaza totul.

Desi nu este o autentic romaneasca (dupa cum multi ar putea crede), astazi am decis sa-mi fac o bucurie dupa o reteta simpla pe care toti o apreciaza: banala “Ciorba de perisoare”.

Spun “banala” pentru ca o gasim in orice restaurant din Romania, fie el la munte sau la mare, iar in casele care mai au o bucatarie functionala se gateste cam o data pe luna.

Pentru minunata ciorbita avem novoie de:

- 1-2 morcovi, 1 telina, 1 pastarnac, 2-3 cepe, 1 ardei gras, 1-2 rosii, patrunjel, 1/2 l bors (pentru zeama)

- 300 g carne vita (sau amestec), 1 ou, 1-2 cepe, 1 morcov, 30 g orez, sare si piper, verdeata (pentru perisoare)

• Se curata legumele, se rad marunt si se pun la fiert o jumatate de ora in 2.5 l apa

• Se spala orezul si se amesteca impreuna cu o ceapa maruntita si morcovul, carnea tocata, un ou, piper dupa gust, o lingurita de sare si verdeata

• Se fac perisoarele care se pun in oala, apoi se adauga rosia si ardeiul tocate si se lasa la fiert o jumatate de ora

• Se adauga borsul, sa fiarba 2-3 minute si se potriveste de sare

• La sfarsit punem verdeata tocata, se drege cu 100 ml smantana - optional (merge si fara smantana -pentru cine este la dieta)

Simplu si sanatos!

Pofta buna!

Si noi meritam!!!

Eu doresc sa va descriu Romania cu ce are ea mai bun, pentru ca m-am saturat sa vad tara asta tarata efectiv in mocirla de toti care au nemultumiri si poate frustrari personale. Nu vreau sa va vorbesc despre partea intunecata a Romaniei; daca asta vreti sa vedeti si sa auziti, trebuie doar sa deschideti televizorul… Va scriu, deoarece ideea dumneavoastra ma inspira la rememorarea acelor emotii pe care le-am trait in calatoriile mele, la frumusetile pe care aceasta tara le are, la oamenii minunati cu care Romania trebuie sa se mandreasca.
Nu poti sa ai o tara mai buna si cu un viitor luminos daca scormonesti in toate dupa evenimente neplacute si scoti la iveala toate mizeriile acestui neam, fara sa-ti promovezi valorile. Nu poti sa fii roman si sa nu ai nimic cu care sa te mandresti. Ce demonstratie mai mare decat manastirile Romaniei ti-ar trebui ca sa intelegi ca omul sfinteste locul. Vara trecuta am avut placerea, bucuria si onoarea de a face o incursiune la manastiri. Aproape ca nu va pot descrie uimirea pe care am cunoscut-o pe acele meleaguri binecuvantate de Dumnezeu. Locuri care te fac sa te simti in armonie cu natura, cu Dumnezeu, cu tine insuti. Viata si timpul au o dimensiune aparte aici. Am inceput cu nordul Moldovei si am continuat prin toata Romania, in locuri unde credinta este pastrata de sute de ani nealterata, iar linistea si pacea parca s-au instalat pentru vecie.
Oamenii care traiesc aici sunt romani autentici, simpli, cei mai multi au putina scoala, insa bogatia lor sufleteasca este coplesitoare la propriu. Nu poti sa nu ramai impresionat de vocile lor calde, de daruirea lor spre a ajuta cu o vorba buna pe oricare pelerin. Poti sa-ti spui of-ul, poti lua o binecuvantare, poti sa-ti incarci bateriile pentru a face fata greutatilor pe care le ai.
Sunt calugari implicati in misiuni de strangere de fonduri pentru ajutorarea celor nevoiasi, construiesc adaposturi pentru cei mai putin norocosi si primesc in familiile lor si pe langa manastiri pe cei abandonati. Traim intr-o societate in care abandonul copiilor este la ordinea zilei, dar aici am intalnit oameni care sunt bucurosi sa-i creasca pe cei ce vor fi Romania de maine. Am intalnit romani solidari cu semenii lor care aduc la manastire lucrurile care le prisosec: un sac de haine, o patura, un cos cu mancare etc. Lucruri marunte pentru noi cei din Capitala, insa de mare folos pentru multi fara speranta.
"Familia" de la Valea Screzii este poate cea mai mare marturie ca Romania inseamna suflet, unitate si compasiune, ca exista o sansa pentru un viitor mai bun, ca oamenii nu se dau batuti cand intalnesc suferinta. Aici am avut sentimentul ca se poate, ca este speranta pentru mai bine. Am auzit povesti cutremuratoare despre destine mutilate si copilarii prea devreme pierdute, insa tot la fel de multe sunt si povestile despre cei care dau o mana de ajutor pentru a putea merge inainte.
Avem oameni frumosi si toate resursele pentru un viitor mai bun si asta ma face sa fiu mandra ca m-am nascut in Romania si cred in sansa noastra cu toata fiinta mea. Eu pledez pentru tara aceasta binecuvantata si pentru toti cei care pot face o schimbare in bine!

Romania mea, este tara pe care-mi face placere sa o vizitez ori de cate ori am cateva zile libere.

Nu pot sa va spun ca Romania este Bucovina, sau Moldova, sau Delta Dunarii, sau munte, sau mare, sau…etc.

Romania este un amalgam de locuri mirifice, de traditii stravechi, de oamneni diversi, de emotii care mai de care mai vii si mai intense.

A descoperii Romania inseamna a te identifica, a-ti cunoaste radacinile acestei bucurii de a fi Roman.

Am fost binecuvantati sa ne nastem intr-o tara de o bogatie inimaginabila, avem toate formele de relief, ceea ce ne permite sa cunoastem natura in toate formele ei; avem o flora si o fauna atat de colorata…; si nu in ultimul rand avem oamenii atat de minunati.

Calatorind prin tara am cunoscut credinta acestui popor atat de bine pastrata in Translivania, Bucovina, Moldova si nu numai. Timpul parca s-a oprit in aceste locuri, oamenii pastreaza in suflet nealterata legatura cu Dumnezeu, pacea sufleteasca si traditiile pe care le-au mostenit de la strabuni.

Linistea te cuprinde, natura te invita la plimbare, iar aromele bucatelor de pe mese creeaza adevarate momente de extaz.

Calatorind in Delta Dunarii si Insula Mare a Brailei am gasit un peisaj aproape salbatic, unde flora si fauna ofera un adevarat spectacol. Timpul are alta dimensiune. Viata forfoteste peste tot….in stufaris, in lanurile de cereale, in apa, in copaci….

Pescarii au ritmul lor, simplu si neschimbat parca de mii de ani.

Dimineata pasarile dau trezirea care mai de care, iar seara, broscarimea sustine concert.

Este minunat sa priveste acest colt unde natura este la ea acasa si inca nu plateste tributul marii evolutii planetare.

La mare, insa lucrurile stau cu totul altfel. Civilizatia are loc de cinste. Statiunile sunt moderne, turistii se ingramadesc vara ca intr-un stup, iar valurile fac deliciul distractiei.

De cum rasare soarele si pana in creierii noptii statiunile sunt o feerie de zumzete, lumini si miscare.

Eu, locuiesc la oras, unde viata se desfasoara sub amprenta evoulutiei tehnologice, ritmul este alert si oamenii sunt mereu grabiti.  Aici este Romania moderna, evoluata, aici toti merg la servici , iar copii scoala. Aici este Romania financiara, bancara,…..europeana.

Romania mea – este viata la tara cu lucruri simple si nealterate, dar in aceeasi masura este viata la oras cu progres si civilizatie. Romania mea este o tara complexa cu jungle urbane si oaze rurale, este traditie si istorie, este nou si vechi, este trecut, prezent si viitor.

Despre exces...,

Stiti ce inseamna masura?!
Stiti de ce totul in jurul nostru si in noi este masurabil?!
Stiti de ce nu putem evada dincolo de granitele unde materialul isi schimba forma si structura, iar timpul isi pierde nuantele?!
Octavian Paler spunea: 'Am visat excesul si am trait masura. N-am stiut niciodata sa renunt si pe de alta parte nu m-am priceput sa indraznesc totul".
Oare de ce noi, oamenii, ne temem de exces, de nou, de real si de extravaganta?
De ce ne limitam si ne masuram conditia unii fata de altii si fata de societatea in care traim?
Oare nu vedem ca traim intr-o societate fara vise si sperante, fara vlaga?!
Cine stie ce inseamna plafonarea si limita, stie de ce trebuie sa depasim toate limitele, iar daca uneori se exagereaza ceva, ajungandu-se de exces este pentru ca unii se tem de monotonie.

Despre ambitie...
Unii viseaza realizari marete; altii ...stau treji pana tarziu si le implinesc!
Cam asa ar suna in opinia mea definitia ambitiei.
Omenirea demonstreaza de mii de ani ca a-ti atinge idealurile presupune sa ai puterea de a renunta la ceva.
Cu cat intelegi mai devreme acest lucru, cu atat mai repede te apropii de rezultat.
Insa, ceea ce se pare ca a scapat din vederea multora este faptul ca "scopul NU scuza mijloacele" si ca nu trebuie niciodata sa uiti esenta lucrurilor.
Nu uita de tine, de ceea ce te face mai uman si mai bun; nu uita de oameni, de natura si de Dumnezeu.
Atata timp cat vei tine cont de ceea ce te inconjoara, de legaturile cu traditia, cu lumea si cu divinitatea, vei vedea ca tot Universul lucreaza pentru tine.
Nu-ti nega radacinile, nu-ti uita trecutul si nu-ti ascunde trairile!
Bucura-te! Razi! Plangi! 
Sa nu-ti fie rusine sa plangi; lasa inima sa simta, lasa-ti mintea sa inteleaga esecul. Fii constient de esecul tau.
Doar constientizand poti merge corect mai departe.

Stai departe de oamenii care iti iau in ras ambitiile. Oamenii marunti mereu fac asta, in schimb cei mari te fac sa crezi ca si tu poti ajunge mare. - Mark Twain

Ce suntem?

Ce suntem?
Suntem ceea ce spun altii despre noi...,suntem ceea ce avem si etalam, suntem egali, suntem ceea ce mancam, suntem ceea ce lucram....
Ce ne defineste in fond? Forma sau esenta noastra umana?
Imi place sa cred ca suntem ceea ce ne dorim sa fim, ca avem puterea (sau marele noroc) de a decide daca vrem sa fim buni, utili, capabili, luptatori....sau dimpotriva....
Avem in mainile noastre prezentul ca sa cladim viitorul, ca sa indreptam trecutul; avem trecutul ca sa invatam ce-am gresit si sa ne calim pentru mai departe; avem viitorul ca sa ne definim in ingeri, ca sa dobandim aripi.
Putem zbura spre ceea ce face sa stralucim, putem spera la nemurire, putem sa sarim tot mai sus daca exersam intens.
Putem sa dam aripi copiilor, partenerilor si prietenilor nostri si poate asa vom intelege ca impreuna putem sa ne ridicam, sprijinindu-ne unii pe altii.
Haideti sa alegem o cale mai drepta si mai luminoasa impreuna!

Despre prietenie..."Fereste-te deopotriva de pri...

 "Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului." N. Iorga.

Sa pui suflet in tot ce faci, sa nu uiti sa crezi in tine, sa-ti doresti lucruri cu adevarat marete......
Se pare ca am uitat toate acestea manati de valul civilizatiei si al evolutiei accelerate.
Am ajuns sa facem tot doar pentru ca asa trebuie, pentru ca asa este la moda, pentru ca societatea ne vrea pe toti egali uitand ca in fond suntem unici in felul nostru. Am uitat sa visam, am uitat sa mergem desculti prin iarba ca si cum am vrea sa ne conectam cu natura, am uitat sa ne oferim placerea de ne bucura de clipa, de natura, de sentimentele noastre.
Nu trebuie sa ne fie rusine sa plangem, sa cerem, sa ne opunem daca este cazul.
Suntem cu totii cuprinsi de o contagioasa "uitare de suflet" care scoate la iveala ipocrizia si asprimea din noi.
De ce sa ne rezumam doar la necesitatile zilnice si la umilul nostru raport cu societatea?
A mai trecut un an, dar oare am castigat ceva? Sufletul nostru a simtit ceva;s-a bucurat? Oare ne-au mai crescut aripile?
Oare anul care tocmai a inceput va fi un an pentru suflet?!

Cu suflet

'Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre.'

Albert Einstein