Manastirea Crasna, gradina preaiubita de Dumnezeu

Dupa suisuri si coborasuri anevoioase, pe un drum de piatra serpuind prin padure, la poale de munte se ascunde parca in inima pustietatii Manastirea Crasna, gradina preaiubita de Dumnezeu. Aceasta minune lasata crestinilor ca marturie a nemasuratei frumuseti divine este situata pe raza comunei Izvoarele, judetul Prahova, avand hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Nu se poate descrie sentimentul care te incearca (dupa circa o ora de mers printre dealuri si paduri) atunci cand ajungi in fata linistii si a impacarii cu Dumnezeu.
La tot pasul te intalnesti cu o bogatie de povesti, de fapte si de lucruri atat de frumos impletite intr-o perfecta armonie care vindeca sufletul, privirea si constiinta. Pe loc devii mai atent si mai receptiv, iar fundul inimii parca se deschide sa primeasca ceva din magia acestui loc. Te indoiesti din start ca este creatie umana vazand atata frumusete si maretie la un loc. Stii précis, de parca cineva ti-a confirmat deja, ca aceasta gradina este creatie Divina. Nu incape indoiala in sufletul tau.
Manastirea este departe de sat, izolata in inima padurii, iar accesul spre acest loc se poate face doar cu o masina 4x4. Cu siguranta, iernile sunt foarte grele aici si cel mai probabil drumul este inchis. Si totusi, pe o cale atat de anevoioasa, Creatorul a croit drum si a dat atata putere oamenilor sa infrumuseteze acest loc. Biserica este  inconjurata de casele pentru oaspeti, chiliile calugarilor si de o superba gradina atent ingrijita. Aici poti lua parte la o slujba in aer liber, poti lua masa alaturi de toti credinciosii, iar daca doresti sa traiesti o farama de viata cu adevarat crestina, poti sta la manastire peste noapte. Din cate am inteles, prima noapte este gratuita, iar daca dorsti sa stai mai mult, trebuie sa-i ajuti la diverse treburi pe calugarii care din zori si pana seara slujesc minunii lui Dumnezeu.
Au o gradina cum nu ai ocazia sa intalnesti la orice pas; solare pentru legume, pomi fructiferi si multe alte resurse din care cu rabdare si credinta reusesc sa se indestuleze pe ei si pe cei nevoiasi care au trebuinta de o mana de ajutor. Slujba este inaltatoare, cantarile rasuna pana in cele mai adanci vai si ritualul este unul deosebit. Pe un perete imens este pictata “scara pacatelor”, care numai la o simpla privire face sa-ti treaca un fior rece pe sira spinarii si te face sa reflectezi la viata ta, la tot ceea ce este important si de pret pentru tine. Printr-o iluminare de sus venita, te gandesti la parinti, la bunici si la toti cei dragi care au un loc in inima ta. Realizezi ca nu aurul conteaza si nici banii sau casele pe care le ai. Ceea ce ai de pret in inima sunt cei dragi pentru care spui macar in gand o rugaciune.
Cand viata te incearca, cand deznadejdea sau nesiguranta isi fac loc si-ti tulbura toata fiinta sau cand pur si simplu cauti un moment de liniste, mergi la Manastirea Crasna si vei afla tot ce ai nevoie. Aici am asistat la o slujba magica, aici am gasit o certitudine ca viata merita traita, aici am primit binecuvantarea unui calugar cu chip senin si zambet impacat. Manastirea Crasna sta marturie ca neamul romanesc este unul ortodox.

Vero proverbio italiano

"Quando finisce la partita, i pedoni, le torri, i cavalli, i vescovi, i due re e le due regine tutti vanno nella stessa scatola"

Romanul gospodar

De la patrunjelul proaspat care rasare la primele semne de primavara si pana la varza care se culege toamna tarziu, de la capsuni si zmeura si pana la mere, de la ghiocei si pana la crizanteme, aproape toate, legume, fructe, flori, se gasesc in gradina romanului gospodar. Am crescut intr-un mic orasel din judetul Prahova pe care l-am parasit pentru a-mi realiza visurile alegand Capitala, insa niciodata nu m-am putut desprinde sufleteste de locurile natale, de frumoasa copilarie in care m-am bucurat de natura, de roadele pamantului, de traiul simplu din jurul gospodariei, care spre uimirea mea a ramas neschimbat, chiar daca au trecut atatia ani.
Oamenii din orasele mai mici si de la sate pretuiesc bucatica de pamant pe care o au si din primavara si pana in toamna se indeletnicesc a scoate multe feluri de roade cu munca, rabdare si o pricepere transmisa din generatie in generatie. Este minunat gustul rosiei de gradina, trandafirul este mai parfumat, iar caisele sunt mai dulci.
Pentru noi, cei care mancam doar fructe si legume din import, modificate genetic si transportate de la mii de kilometri distanta, gustul autentic, dulce, parfumat si proaspat este doar un vis. Pentru cei care trudesc pamantul este o obisnuinta, este o implinire si o satisfactie a unei munci bine facute.
Am luat aparatul si am mers in gradina sa fac poze. Nu puteam sa nu observ grija cu care toate erau sadite. Totul la linie, intr-o ordine si o armonie pe care nici nu poti sa le intelegi.
Tata m-a intrebat: Ce faci? Fotografiezi patrunjelul? I-am raspuns din toata inima si fara pic de ezitare: O sa-l pun pe desktop ca sa nu mai uit niciodata de unde vin, cine sunt si sa-mi amintesc mereu ca pamant suntem si in pamant ne vom intoarce!
Eu sunt mandra ca am cunoscut culorile si bogatiile unei gradini, ca am trait o copilarie simpla ajuntandu-i pe parinti la treaba si ca am unde sa ma relaxez cateva zile atunci cand stresul orasului devine insuportabil. Sa nu uitam ca bunicii nostri au trait cu sapa in mana si ca am ajuns astazi unde suntem datorita romanilor gospodari, care merita toata recunostinta noastra pentru truda lor. 

 

Herastrau, diversitate incantatoare

Cum a venit canicula peste noi, iar traiul intre betoane devine insuportabil, vrei nu vrei, singura solutie este sa iesi din casa… daca timpul si bugetul iti permit sa mergi la mare sau la munte sau in orice alta parte unde caldura este mai blanda si aerul mai respirabil. Insa, cum nu se poate sa pleci departe ori de cate ori disconfortul termic te scoate din minti, trebuie sa gasesti o solutie de scapare cat mai aproape de casa. Eu am ales Parcul Herastrau intr-una din zilele in care soarele promitea sa parjoleasca totul in cale.
Ajunsa in parc, nu mi-a venit a crede… Atat de multa lume, atat de multi copii si asa o forfota nu am mai vazut in viata mea. Tinerii, care mai de care cu role sau cu biciclete, se bucurau de racoarea parcului facand putina miscare. Locurile de joaca erau luate cu asalt de micile albinute care roiau intr-un ritm ametitor de la calusei la tobogane si la castele colorate. Terasele au devenit in scurt timp neincapatoare. Suprafata lacului primea bucuroasa vaporasele, barcile si hidrobicicletele. Muzeul Satului parea ca un stup incarcat de curiosi care, imbinand utilul cu placutul, admirau casutele atat de incarcate de traditii si valori din toate colturile tarii.
Parca vrand sa contureze o minigradina zoologica, autoritatile au adus o mare colivie cu pauni de diferite feluri, iar pe lac isi fac de cap nestingherite lebedele si ratele, carora copiii le rasplatesc frumusetea cu paine, covrigi si pufuleti. Tot in parc s-a deschis si un Aquarium, unde copiii pot vedea lucruri interesante din lumea apelor. Spre amiaza, Teatrul Masca a pregatit surprize atat de bine venite pentru cei ce apreciaza spectacolul in cele mai variate forme: statuile – de care toti curiosii se amuza si fac o poza ca amintire; iar seara, de la ora 20.00, o reprezentatie comica incheiata in ropote de aplauze.
  De asemenea, Gradina de Vara gazduieste spectacole comice atat de indragite de publicul boem. Pe langa o plimbare pe aleile ferite de razele soarelui, te poti delecta si cu o inghetata, un suc proaspat de fructe sau pur si simplu cu minunata priveliste pe care locul o ofera. Mii de trandafiri de diferite culori si soiuri infrumuseteaza toate colturile parcului. Atat de bine m-am simtit si atat de multe lucruri mi-au incantat privirea, incat timpul parca a zburat pierzandu-si dimensiunea. S-a facut seara, canicula s-a potolit, iar oamenii incarcati de voie buna au pornit spre case. O zi minunata, o zi incantatoare, o zi in Herastrau!
 

Ganduri...

"Refuz sa detest pasiunea si nu pot din pricuna unei pudori rationale s-o traiesc pana la ultimele consecinte.
Mereu in capcana melancoliilor, iubind atat de mult viata, nu pot vedea moartea decat ca pe o ultima nedreptate care mi se va face.
Ultima.
Si cea mai grava, pentru ca nici macar nu voi avea cum s-o iert...."

Octavian Paler

Blasova salbatica

Un sfarsit de saptamana petrecut in natura, departe de galagia urbana, este bine-venit si te incarca din plin cu energia necesara ca sa poti face fata agitatiei de zi cu zi.
Eu am descoperit Blasova, o balta, nu foarte departe, chiar in tarisoara noastra (judetul Braila), si am avut parte de un sfarsit de saptamana in acest loc aproape salbatic, unde natura te imbie cu ce are mai de pret. Principala atractie la Blasova este pescuitul. Turisti impatimiti ai acestui sport ce presupune dibacie si rabdare vin din toate colturile tarii. De dimineata pana seara, fiecare incearca norocul in functie de preferinte, pregatire, dotari etc. Fie ca au o simpla undita sau lansete de ultima generatie, fie ca stau pe mal, in stuf sau cu barca in larg, fiecare incepe dimineata cu o singura dorinta: sa scoata din apa ceva notabil.
Nimic nu se compara cu senzatiile pe care le traiesti intr-o astfel de iesire in salbaticie. O cafea la ibric savurata cu ochii pe lansetele insirate rabdator pe malul apei, emotia data de bataia pestelui care se incapataneaza si nu vrea sa fie scos din apa; dulceata borsului de peste facut la ceaun chiar langa stufaris, o plimbare pe luciul apei la apus, cand soarele inroseste orizontul, lupta cu un tantar obraznic care nu te lasa sa te bucuri de concertul broscarimii, povestile spuse in jurul focului seara in compania unui porumb copt si multe altele fac din aceasta escapada o amintire de neuitat. Iar dupa o astfel de zi, un somn linistit la cort te face sa uiti de dormitorul si telecomanda de acasa.
Un sac de dormit si eventual o lanterna sunt tot ce ai nevoie pentru o noapte linistita in mijlocul naturii. Atat de simplu si totusi atat de suficient si reconfortant, ca nici nu-ti vine sa crezi cum te poti bucura de viata cateva zile fara internet, fara televizor, fara mall. Natura ne ofera totul si scoate la iveala simplitatea din noi. Din fericire, in Romania sunt numeroase zone inca neatinse de civilizatie, unde te poti delecta in salbaticie si simplitate.

Vine o vreme....

Vine o vreme cand Ingerii isi pierd aripile...
Se intampla pentru ca le este rusine de cei ce cred ca viata se traieste trisand!

Vine o vreme cand Cerul nu mai lumineaza....
Se intampla atunci cand orice piatra de pe caldaram ajunge sa se creada diamant!

Vine o vreme cand insusi Creatorul nu ne mai recunoaste....
Se intampla pentru ca am devenit marionete: femei de silicon, barbatii de steroizi si copii din eprubeta!

Insula Mare a Brailei, granarul tarii

Foarte putini sunt cei care au auzit de Insula Mare a Brailei si au idee de ceea ce se gaseste in acest loc. Scaldata de bratele Dunarii de o parte si de alta, insula este la ora actuala "granarul Romaniei". Accesul se poate face traversand Dunarea cu bacul. Eu am traversat pe la Braila. Bacul incarcat se misca lent pe luciul apei pana la insula.
Aici nu gasesti sosele asfaltate, magazine, piete sau blocuri… Cat vezi cu ochii se intind lanurile de grau, porumb, floarea-soarelui, rapita etc. Agricultura, in toata regula; agricultura, la cele mai inalte standarde! Lanurile sunt bine delimitate, marcate din loc in loc cu tablite pe care sunt inscriptionate soiurile. Delimitarea este adesea facuta de canalele de apa foarte utile pentru irigatii. Totul este la linie, o ordine cum rar mai intalnesti in Romania.
Primavara, toata insula este inverzita, iar pe parcursul verii, parcelele de teren se deosebesc prin culorii vii in nuante galben-aurii. Floarea-soarelui ca o morisca lenesa se bucura de raze asteptand albinele pentru polenizare, rapita infloreste, graul auriu se leagana in adierea vantului, porumbul incepe sa-si arate matasea. La vremea treieratului, insula devine ca un stup. Un zumzet continuu se aude zi si noapte. Sunt combinele care culeg recolta bogata.
Dimineata privesti lanul si, oricat ti-ai afunda privirea in zare, este doar grau cat vezi cu ochii. Seara insa, combina lasa in urma ei miristea presarata din loc in loc cu baloti de paie. Este o munca asidua, temeinic facuta si de o calitate exceptionala. Vazand acest loc, nu pot decat sa sustin ca in Romania lucrurile se misca, in sensul bun la care toti visam. Sunt locuri unde lumea munceste, unde treaba este treaba, iar rezultatul este comparabil cu orice nivel european, occidental etc. Insula Mare a Brailei este un astfel de loc; este un exemplu ca in aceasta tara se poate si este o dovada ca Romania are potential. Este dovada unui viitor mai bun!

Sibiu - Hermannstadt

Cu ocazia “portilor deschise” am decis sa vizitez Sibiul, un oras aparte,  Capitala Culturala a Europei in anul 2007, oras in care vechiul si noul nu fac nota discordanta.

In Sibiu poti vizita numeroase muzee, parcuri, biserici si poti incepe cu Piata Mare care din secolul 16 a devenit centrul “cetatii”, reprezentand locul unde se desfasurau cele mai importante evenimente, de la executii publice si pana la comert. Astazi piata este locul principal de promenada pentru localnici si turisti.

De aici se face accesul la Muzeul Brukental si tot de aici poti ajunge foarte usor spre Muzeul de Istorie, Piata Mica, Piata Huet.

Toate cladirile din aceste piete  au fost declarate monumente istorice.

Incarcatura istorica este intr-adevar impresionanta, insa ceea ce m-a  fermecat iremediabil sunt cateva aspecte care tin de oameni, de civilizatie si de faptul ca mai exista locuri in tara aceasta unde trecutul este apreciat si conservat.

Linistea inconjuratoare, aerul curat si calmul sibienilor te aduc intr-o stare de reala relaxare.

Sibiul este un oras care trebuie obligatoriu vizitat, este destinatia ideala pentru un concediu linistit si in acelasi timp intens. Aici inca mai poti manca sanatos si inca mai poti respira aer curat. Oamenii sunt primitori, iar ospitalitatea lor te lasa fara cuvinte.

Intr-o lume a stresului si a grijilor, Sibiul este oaza de relaxare pe care Romania o are.

Este o gura de aer intr-un ocean de greutati.

M-am simtit mandra sa vizitez Sibiul! M-am simtit mandra sa cunosc romani minunati!

Valea Oltului

Incontestabil, Valea Oltului reprezinta pentru Romania o piesa de rezistenta ce nu trebuie exclusa din circuitele turistice care ne promoveaza tara, ca fiind o destinatie demna de luat in calcul. Traseul Oltului este fascinant. Linistit pe alocuri, naprasnic si spumos din cand in cand, Oltul si-a gasit calea sapand in stanca, serpuind printre vaile muntilor ce-si inalta semet crestele spre cer. 
Oglinda apei reflecta atat de fidel crestele, incat stai si te intrebi daca nu cumva vezi dublu. Valea Oltului lasa sa se vada splendoarea naturii indiferent de anotimp. 
Vara, privelistea este relaxanta, iar toamna dezvaluie o adevarata simfonie de culori. Soseaua si calea ferata insotesc paralel cursul apei, traversand muntii, astfel incat te poti bucura de priveliste, indiferent pe care cale alegi sa te deplasezi.
Defileul Oltului este doar o nestemata ce completeaza tezaurul turistic al Romaniei.
Sa deschidem ochii si sa privim cu atentie locurile si oamenii pe langa care trecem. Fiecare loc ne poate invata sa traim o emotie. Sa privim Romania cu sufletul. Romania este frumoasa, iar o tara frumoasa intregeste un suflet frumos. 

 

Pregatiri pentru Rusalii

Pasca,

Traditiile romanesti transmise din mosi stramosi spun ca Pasca se poate face de Paste, de Sfantul Gheorghe, de Inaltare si de Rusalii.

De la Rusalii si pana la Pastele urmator nu se mai face, prin urmare voi profita de Sarbatoarea Rusaliilor ca sa fac o pascuta pentru ultima data pe anul acesta.

Ma folosesc de reteta bunicii, pe care cu mare drag o pastrez si pe care o pun in aplicare an de an.

Framant aluat de cozonac obisnuit. Pentru pasca folosesc 500 gr de aluat.

Las minunea la crescut, timp in care prepar compozitia pentru umplutura.

500 gr branza dulce de vaci, 200 gr zahar, 100 gr stafide, 3 oua si mirodenii (1-2 pliculete zahar vanilat si o esenta rom Dr Oetker, coaja de lamaie)

Pentru ca umplutura sa fie pufoasa, bat albusurile spuma cu zahar, apoi adaug branza, stafidele si mirodeniile.

Asez intr-un vas rotund aluatul cam de 1 cm grosime, torn umplutura, decorez , ung cu ou si o pun la copt in cuptorul gata incins.

Coacerea dureaza in medie 40-45 de minute, insa depinde si de grosime.

Cand este gata o scot din cuptor si o pudrez cu zahar din abundenta.

Serviti va rog!

Litorarul pentru toti

Concediul la mare a devenit pentru romani o normalitate. Din pacate, sunt multi cei care aleg alte meleaguri mai primitoare, desi se fac eforturi vizibile pentru imbunatatirea serviciilor si pentru crearea de noi atractii pentru turisti in Romania. Litoralul Marii Negre ar putea fi o rampa de lansare a turismului, avand in vedere salba de statiuni cu care se mandreste si diversitatea acestora.
Costinesti, o statiune preferata de studenti si in general de tineret, ofera distractii pe masura. Aici tineretea este definitia de baza. Multimea de terase si discoteci, agrementul pe lac si pe mare, multitudinea de oferte de cazare pentru toate buzunarele fac sa arate aceasta statiune ca un adevarat stup in sezon.
Vama Veche este pentru visatori, pentru cei indragostiti de natura, pentru cei boemi, care nu se formalizeaza si nu traiesc dupa cliseele de ultima generatie. In Vama te cuprinde o stare de adevarata relaxare a mintii si a spiritului; te detasezi cu totul de lume. Poti avea plete sau tatuaje, poti sa dormi in cort sau pe plaja, poti sa canti la chitara sau sa faci baie imbracat… nimeni nu te judeca, ba chiar s-ar putea sa ai surpriza sa ti se alature, acceptand ca esti ceea ce vrei tu sa fii. Tot in Vama poti savura cel mai frumos rasarit din lume. O senzatie unica te cuprinde cand mingea uriasa de foc iese din mare si creste pe muzica de Ravel.
Mamaia este ideala pentru familiile cu copii, deoarece ofera o gama variata de atractii: un parc acvatic modern, telegondola care strabate intreaga statiune, un parc de distractii, care seara de seara devine neincapator. Plaja este foarte frumos ingrijita si se prezinta civilizat in fata marii cu sezlonguri, umbrele si terase elegante. Restaurantele cu specific sunt la mare cautare, iar servirea se face intr-o maniera destul de placuta. Mamaia este o statiune cocheta, rafinata si primitoare pentru clientii pe masura.
Iar gama de statiuni continua, sunt si statiuni pentru cei mai linistiti, care cauta relaxarea, sunt si statiuni renumite pentru bazele de tratament. Important este sa stii exact ce-ti doresti de la concediu si sa-ti alegi statiunea potrivita. Si asta este si diferenta. Nu avem statiuni urate, jalnice sau prea scumpe ori la moda, avem statiuni diverse, care se potrivesc sau nu gusturilor si asteptarilor noastre. Este ideal sa mergem acolo unde ne este locul, unde putem sa ne desfasuram dupa bunul plac. Sa nu mai aratam cu degetul si sa strigam in gura mare ca avem o tara urata.
Romania nu este urata, este doar diversa, iar daca din anumite motive nu ne simtim bine intr-un loc, inseamna pur si simplu ca nu e locul nostru acolo. Sunt sigura ca in acelasi loc altii se pot simti minunat. Si asta face Romania sa fie minunata!

Timpul a inghetat la Humulesti!

O bucatica autentica de Romania, unde timpul se pare ca a inghetat si si-a pierdut dimensiunea… doar asa pot descrie Casa Memoriala Ion Creanga, pe care cu mare drag am vizitat-o vara trecuta. Nu are rost sa va spun cine si cand a construit-o si sa va insir toata istoria casei, pe care sunt convinsa ca foarte multi o cunosc, doresc sa mentionez doar ca din 1951 a fost amenajata ca muzeu, iar la momentul actual este unul dintre cele mai vizitate muzee memoriale din Romania. Este o casa foarte simpla si modesta, insa cu o puternica semnificatie culturala.

Lasand la o parte faptul ca este casa amintirilor din copilarie, in jurul careia se tes atatea si atatea intamplari hazlii, acest muzeu este in primul rand marturia traditiilor autentice de acum 180-200 de ani, este marturia vietii traite fara prea mare fast. Aproape ca nu-ti poti imagina cum puteau oamenii sa traiasca atat de modest si totusi atat de fericiti, impacati cu soarta si in stransa legatura cu viata spirituala. Fara aparatura de ultima generatie, fara masini si fara utilitati, dar cu bucuria pentru implinirea muncii lor. Un razboi de tesut aminteste de o veche indeletnicire care astazi aproape ca a disparut.

Femeile aveau in principal ocupatii casnice, teseau si impleteau totul manual. De la covoare, paturi si pana la haine, ele prelucrau borangicul, lana, inul, canepa. Pe un pat stau neatinse de trecerea vremii fusul si fuiorul din in sau canepa, gata melitat si periat pentru tors urzeala de saci si laicele. Mai gasim masina de tors, cu ajutorul careia se intindeau firele. O lada de zestre din lemn sculptat si pictat si fel de fel de obiecte nelipsite din gospodaria taraneasca.

Tot pe pat sunt asezate cu grija camasi si ii de in si borangic, tesute manual in diferite modele si culori, cu o precizie de inviat. Perfectiunea modelelor aproape ca te lasa fara cuvinte, atata grija si bun gust, ca ramai uimit.

De la mobilier si pana la stergare, tot ce se gaseste in aceasta casuta de poveste este lucrat manual. Toate obiectele scot la iveala priceperea, migala si dedicatia pe care taranii o puneau in munca lor. O casuta ce starneste emotii si nu-i de mirare ca l-a inspirat pe marele nostru scriitor Ion Creanga sa-si impartaseasca bucuria copilariei in felu-i atat de unic si de frumos. As fi mandra sa vada toata lumea acest muzeu care vorbeste de la sine despre un popor inzestrat si priceput, pastrator de traditii.

Criza relatiilor interumane

Saptamana trecuta am mers iar la teatru si am avut placuta surpriza sa constat ca, desi ne confruntam cu o asa-zisa "criza a culturii", lumea nu a uitat cat de importante sunt aceste momente de respiro, momente pentru intelect, in care ne amintim de dragul nostru Caragiale si de marii actori ai scenei romanesti. Ca sa pot sa-mi satisfac aceste "capricii intelectuale" trebuie sa rezerv biletele cu 10 zile inainte; in seara spectacolului, sala este mereu arhiplina, iar la casa de bilete nu se mai gasesc bilete pentru nici un spectacol din saptamana urmatoare. Am avut o surpriza asemanatoare si atunci cand am vrut sa vizitez Casa Poporului sau Muzeul Grigore Antipa. Nu mai vorbesc de ziua portilor deschise de la Palatul Cotroceni cand am stat la coada aproape 4 ore ca sa il putem vizita. Sunt bucuroasa si in acelasi timp uimita…
Desi ne numim "tara lui facebook" si indeletnicirile principale ale tinerilor sunt sticla si clubul, se pare ca mai exista si persoane care stiu sa aprecieze arta, teatrul, muzica, istoria… etc. Acelasi lucru se intampla la opera, la filarmonica si cam la toate manifestarile cu caracter cultural si educativ. Stau si ma intreb uneori de unde atata pornire impotriva tinerei generatii? Aud mereu vorbindu-se despre criza culturala care ne-a cuprins pe toti, despre tinerii care sunt din ce in ce mai inculti, despre lipsa de interes fata de scoala. De ce ne place sa discreditam o generatie la inceput de drum? De ce nu incepem sa cautam solutii de promovare a propriilor valori si sa stimulam interesul spre activitati educative? De ce uitam de resursele si de toata incarcatura culturala pe care ne-au lasat-o mostenire marii scriitori, compozitori, pictori, inventatori…?
Oare nu este datoria noastra sa indrumam tinerii si sa le facem cunoscute lucrurile cu adevarat importante?! De ce asteptam doar de la profesori si de la "sistem"?  Oare noi nu putem fi ca niste profesori pentru copiii nostri? Oare nu suntem si noi parte intregranta a sistemului?! Tanara generatie este responsabilitatea noastra a tuturor celor care s-au realizat intr-un fel sau altul. Trebuie sa ne asumam responsabilitati fata de copiii nostri, fata de batranii nostri si fata de toti semenii.
Romania nu se confrunta cu o criza a culturii! Romania se confrunta cu o criza a relatiilor interumane. De multe ori uitam sa fim toleranti si cu o atitudine pozitiv constructiva. Dragilor, priviti cu atentie in jurul vostru. Suntem cu totii ca niste buretei gata sa absorbim informatiile din jur. Depinde doar de noi sa ne inconjuram cu lucruri pozitive si sa ne rasfatam permanent intelectul astfel incat sa ne perfectionam si sa ne imbogatim sufleteste. Sa mergem la teatru. Sa reflectam la spusele lui Caragiale: O sotietate fara printipuri, carevasazica nu le are, dom’le.

Romania culinara

Permanenta evolutie, migratiile, razboaiele, influente de pe toate continentele etc. au transformat obiceiurile culinare ale acestui popor de la produsele afumate in pesteri pana la sofisticatele sufleuri si delicioasele prajituri de astazi. Pornind de la o alimentatie de tip pastoral, bazata in principal pe lapte (pe care dacii il conservau sub forma de branza) sau terci de mei cu loboda si spanac, si ajungand pana la complexitatea de astazi a bucatariei romanesti, constatam o rafinare a gusturilor odata cu trecerea timpului. Dacii aveau o alimentatie extrem de simpla, compusa din cereale, din care faceau diverse fierturi (terci), branza si carne cruda. Romanii au adus placinta si alte aluaturi umplute cu tocaturi, painea si uleiul de masline. Tot romanii au adus si diferite vase care au dezvoltat coacerea si fierberea, diversificand astfel alimentatia. Invaziile otomane au adus ciulamaua, pilaful, tocana, sarmalele, ghiveciul, zacusca, dar si baclavaua, cafeaua, condimentele si tutunul.
Pentru ca se dezvoltase agricultura, turcii s-au aratat interesati de cerealele noastre, astfel ca au pretins ca tributul sa fie platit in parte si prin produse autohtone. Deoarece luau aproape tot graul si toate vitele, populatia a inceput sa consume mamaliga si porcine. Asa am devenit "mamaligari"! Dupa 1800 au aparut hanurile, cu mancaruri traditionale. Hanurile erau locuri de popas pentru negustori. Nu pot sa nu amintesc de Hanul Ancutei,  atat de frumos descris de Sadoveanu, locul in care poposeau toti cei care plecau din Muntenia spre nordul Moldovei.
Hanul lui Manuc, construit de Manuc Bei, cetatean armean, un puternic negustor despre care se spune ca a decis soarta Moldovei si a Tarii Romanesti. La masa lunga din salonul hanului se semna pacea ruso-turca, in urma careia am pierdut Basarabia.
Tot acum au inceput influentele vestice. "Generatia pasoptista" avea gusturi din ce in ce mai rafinate. Intelectualii care faceau studii la Berlin, Viena, Paris se intorceau in tara cu diferite retete la mare cautare in renumitele capitale europene. Asa s-a deschis calea spre o diversificare pretentioasa. In aceasta perioada apare si prima carte de bucate scrisa de Mihail Kogalniceanu si Constantin Negruzzi, intitulata: “200 retete cercate de bucate, prajituri si alte trebi gospodaresti”. De pe la 1900 apar localurile de mahala si chefurile cu lautari.
Casa Capsa, infiintata de Grigore Capsa, este locul unde influentele bizantine se intalneau cu cele rusesti. Rafinamentul bucatariei romanesti capata o alta dimensiune. Se pun in practica retetele cele mai sofisticate facute cu ingrediente de calitate aduse de la Paris, Petersburg sau Londra. In aceasta perioada, Romania cunoaste o dezvoltare de proportii in acest plan. Mancarea este asociata cu vinuri frantuzesti, iar festinul este incheiat de deserturi fine. Toate acestea pana la instalarea regimului comunist, care a adus oamenilor limitarea, teama si saracia. Se sesizeaza un real regres in toata aceasta perioada marcata de cartof si parizer. Dupa 1990, cand Romania scapa de regimul comunist, se deschid portile "fast food-urilor" si astfel oamenii devin grabiti si neatenti la ce consuma.
Astazi, dupa ce multi s-au convins de efectele nocive ale alimentatiei de tip “fast food”, ne bucuram de o revenire la radacinile noastre. Oamenii au redescoperit cat de minunata este bucataria din Ardeal, Banat sau Muntenia si foarte multi, ajutati de miile de carti de bucate, s-au apucat de gatit. Ca sa nu mai vorbim de restaurantele cu specific romanesc care pastreaza inca in meniu vanatul, pastrama si afumaturile pe care dacii obisnuiau sa le consume.
Mamaliga este un triumf al istoriei as putea spune, pentru ca inca ne ploua in gura cand auzim de pomana porcului cu mamaliguta sau de branza cu smantana si mamaliguta. Daca noi suntem “mamaligarii Europei”, este pentru ca nu ne-am pierdut legatura cu originile. Ne-am adaptat, insa, in secolul vitezei, bucataria ne tine uniti. Aceasta este Romania culinara, diversa, dar legata de origini!

Poezie trista

Remuscare

Am comis cel mai grav dintre pacatele
Pe care le poate comite un om:
"N-am fost fericit!"
Fie ca ghetarii uitarii
Sa ma taraie si sa ma piarda necrutatori.

Parintii m-au zamislit pentru jocul
Riscant si frumos al vietii;
Pentru pamant, aer, apa, foc....
I-am inselat, n-am fost fericit!
Mi-am daruit mintea indaratniciei simetrice a artei,
Care.....tese fleacuri.

Ei mi-au lasat mostenire curajul;
N-am fost curajos!
Nu ma paraseste,
Sta intotdeauna langa mine aceasta umbra de a fi fost: NEFERICIT!

(Louis Borgues)

Egoism

"Sunt bolnav de numarul unu!
Pentru ca nu se imparte la doi."

Nichita Stanescu

Pastele, bucurie in familie....

Aud tot mai des in jurul meu expresia Pastele se petrece in familie!… si-mi dau seama ca, pe langa toata incarcatura religioasa, Pastele este un prilej de revedere cu cei dragi, un prilej sa trecem cu vederea distantele pe care le-am cultivat intre noi. Asteptam cu nerabdare sfarsitul postului pentru a ne reaminti de binele de acasa, de familiile noastre, de traditiile cu care am crescut. Ne este dor de mesele bogate cu drob si cozonac, in jurul carora se strang cu veselie bunicii, parintii, copiii si nepotii. De parca nu am putea sa facem drob si in alta perioada a anului?! O fi patrunjelul proaspat sau mielul mai crud, chiar nu stiu ce o fi, insa niciodata drobul nu este mai gustos ca in ziua de Paste. O fi bucuria regasirii cu cei dragi sau apropierea fata de Dumnezeu?
Un lucru este cert: suntem cu totii mai blanzi, mai uniti, mai luminati. Cand ma gandesc la Paste, imi vin in minte cateva imagini dragi din copilarie. Nu pot sa uit ce bucurie aveam in suflet cand impreuna cu bunica mea vopseam oua. Ne straduiam sa facem cat mai multe culori si modele, iar la sfarsit mi se cuvenea importanta datorie de a le da stralucirea finala. Le tamponam cu un servetel inmuiat in ulei si le asezam intr-un cosulet de rachita.
O alta amintire draga pe care o am legata de Paste este aceea ca, atunci cand plecam la Inviere, luam de acasa un ou si o felie de cozonac, iar la biserica abia asteptam terminarea slujbei, luam Paste si apoi ciocneam oua. Nimic nu era mai gustos in acea noapte decat cozonacul cu ou. Mancam tot drumul, pana ajungeam la cimitir. Asa este traditia la noi, toti merg sa duca lumina intai la cimitir si apoi acasa. Nu pot uita, erau nopti magice! Sunt amintiri simple, insa mi-au marcat copilaria, m-au facut sa indragesc sarbatorile si sa-mi doresc sa dau mai departe micile bucurii cu care am crescut.
De sarbatori suntem cu totii datori sa coboram cu mintea spre inima, sa expiram emotii si traim bucuria alaturi de familie. Este un ragaz de regasire cu constiinta noastra, cu originea si cu Dumnezeu. Pentru un viitor mai frumos, trebuie sa-i invatam pe copii valoarea acestor momente atat din punct de vedere emotional, cat si religios. Ei trebuie sa stie sa simta acea bucurie care se gaseste doar acasa, in sanul familiei, in jurul mesei de sarbatori. Paste fericit si luminat tuturor!

Wisdom

" A journey of a thousand miles must begin with a single step."

Lao Tzu

Romania constienta de propria-i valoare!

Pentru ca sa reusim sa ne integram in Uniunuea Europeana cat mai curand, trebuie in primul rand sa ne depasim frustraile pe care le avem legat de tot ceea ce este romanesc, pe toate planurile si din toate punctele de vedere.

Incepand de la valori, traditii, cultura ….si terminand cu produse si marci romanesti a caror importanta se pare ca o stiu mai bine strainii decat noi.

Spre exemplu Dacia, este o marca auto extrem de apreciata in strainatate. Dacia a exportat  un numar impresionant de autoturisme anul trecut, iar la saloanele auto a prezentat modele care au trezit un real interes pe plan mondial. Este de laudat experienta, deschiderea spre nou si strategia de marketing de care compania a dat dovada in ultimii ani.

In schimb in Romania daca ai o masina Dacia….nu prea esti “cool”. In Romania este doar masina oamenilor de rand, cu posibilitati restranse si cu aspiratii reduse.

Cati dintre noi au auzit de Ana Aslan? Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Marlene Dietrich, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Cum se poate ca sa avem produse cosmetice atat accesibile si de apreciate in stainatate, fara ca noi sa le fi folosit? Suntem fascinati de cosmetice frantuzesti si uleiuri orientate, fara sa stim ca avem produse autohtone de cea mai buna calitate, brevetate si certificate la nivel international.

 Sa nu uitam de potentialul turistic, de peisajele extraordinare si de varietatea formelor de relief pe care acesta tara le are. Cum este posibil sa nu ne iubim tara? Cunosc niste persoane care nu au vazut Transilvania sau Delta Dunarii, in schimb fac de doua ori pe an concedii la “shopping la Milano” si sunt foarte “cool”.

Cum am ajuns fruntasi in Europa la cersetorie, la boli si la infractiuni? Cum am ajuns sa ne fie rusine cu originea noastra, sa fim frustrati si amarati?

Oameni buni, nu va mai lasati manipulati de cei care ne desconsidera. Avem toate resursele sa fim in frunte si nu la coada!

Romania trebuie sa devina constienta de propria-i valoare si sa promoveze tot ceea ce este autohton.

Noi nu avem nevoie de sarbatori, de produse si de stiluri de viata occidentale.

Romania, trezeste-te!!!!  Doar asa Europa o sa-ti recunoasca meritele!