Cornulete de post cu magiun de prune Topoloveni

Cum au aparut cornuletele nu se stie cu exactitate, insa micile delicii in forma de semiluna au fost mereu apreciate de romani. Sunt cel mai probabil rudele mai mici ale croissantelor.
La sarbatori si la targurile traditionale acestea sunt nelipsite. Cred ca noi toti am copilarit cu ele, deoarece bunicile indemanatice si cu multa rabdare nu ezitau sa le prepare. Retetele sunt diverse si tin putin si de imaginatie. Fie ca sunt umplute cu gem, cu dulceata sau cu rahat, acestea sunt bucuria pofticiosilor si spaima doamnelor care tin la silueta.
Am scormonit printre retetele bunicii si le-am gasit si in varianta "de post", lucru care m-a bucurat foarte mult si nu am mai stat pe ganduri. M-am apucat de treaba astfel:
Mai intai am pregatit aluatul din urmatoarele ingrediente: 1 pachet margarina (500 g), 1 kg faina, 2 pliculete de amoniu pentru prajituri, 1 cubulet de drojdie, 200 g zahar (nu se fac foarte dulci, deoarece la final se pudreaza cu zahar), 100 ml apa, un praf de sare, coaja rasa de lamaie
Am inmuiat margarina la bain-marie si am adaugat zaharul, apa, drojdia, pliculete de amoniu, coaja de lamaie. Se amesteca impreuna pana se topeste zaharul. Am pus treptat faina pana am incorporat-o aproape pe toata. Au mai ramas vreo 50 g, insa am lasat aluatul sa fie elastic pentru a se intinde usor.
Apoi am trecut la umplutura. Daca pana aici a fost simplu... de aici incolo incepe partea creativa. Se pot folosi multe sortimente de gemuri si dulceturi, in amestec cu nuci, migdale, alune etc. Eu am ales magiunul de prune Topoloveni, insa merge foarte bine si dulceata de afine, gutui sau topinambur. Evident, tot de la Topoloveni. Pentru a avea suficienta umplutura am folosit doua borcane. La final mi-a mai ramas putina, dar am mancat-o. Oricum e buna de te lingi pe degete...
 Optional, se poate adauga 100-150 g nuca macinata si o fiola de esenta de rom, pentru mai multa aroma.
Cand toate au fost gata, am inceput partea migaloasa. Am facut mingiute din aluat cam de marimea unui ou de gaina. Am intins foite subtiri cu sucitorul si am taiat obtinand opt triungiuri. Am  pus cate un varf de lingurita din umplutura pe fiecare triungi si am rulat de la baza spre varf. Cornuletele astfel obtinute au ajuns in tava. Am lasat cam un cm distanta intre ele, deoarece acestea cresc putin. Le-am pus in cuptorul incins in prealabil. Nu mai este necesara ungerea tavii, deoarece aluatul are in copozitie margarina, iar cornuletele nu se vor lipi.
Dupa aproximativ 7-10 minute, am intors tava in cuptor. Am lasat inca vreo 10 minte si am verificat daca au prins culoare usor aramie. Cand au fost gata, le-am "tavalit" prin zahar. Mie mi-au iesit cam 140 de cornulete (au fost in total 4-5 tavi). Daca nu aveti prea multi pofticiosi prin preajma sau daca tineti la silueta, puteti injumatati cantitatile. Cate ai atatea mananci, deci e loc de putina precautie cand vine vorba de cornulete. Va doresc pofta buna, cumpatare si o silueta de invidiat!

Romania autentica la borcan

A sosit toamna, cu roadele ei bogate, vinete, ardei, rosii, prune, pere, struguri, gutui… Toata Romania s-a pus pe treaba, toamna fiind pentru cei mai multi dintre noi anotimpul in care ne pregatim temeinic pentru a infrunta lunile de iarna. Femeile pregatesc dupa retete autentice, transmise din mosi-stramosi, zacusca, dulceturi, muraturi, iar barbatii culeg viile pentru a face vin, livezile incarcate de fructe, porumbul, cartofii, dovlecii si toate celelalte care, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, umplu gradinile muncite inca din primavara. Da, ca sa ai ce culege toamna, este obligatoriu sa fii harnic primavara.
Eu tin aproape retele bunicii si inca mai fac asa cum facea ea. Coc vinetele afara la gratar si pregatesc zacusca intr-un ceaun mare, tot afara, la foc de lemne. La fel fac si magiunul, in ceaun, la foc molcom de lemne, fara zahar si conservanti. 100% magiun de prune. Pun simplu prunele la fiert, amestec des cu un linguroi mare de lemn ca sa nu se lipeasca si intretin constant focul. Nu ma dezlipesc de langa el pana nu capata acea culoare aramie, maronie si consistenta. Fierbe incet si cu bulbuci mici. Bineinteles, gust din el la fiecare 5 minute, desi nu trebuie, insa e atat de bun, ca ma ling pe degete si nu ma mai pot opri. Pun gogosarii si castravetii la otet, fac si un copot de pere, suc de rosii, zarzavat pentru ciorba, dulceata de gutui si multe, multe alte. La tara sau in orasele mai mici, pe toate strazile, din toate gospodariile se raspandeste miros de bunatati.
Toate camarile se umplu de borcane. Sunt borcanele in care romanii isi pun truda de peste vara. Sunt borcanele in care studentii isi pun nadejdea cand pleca la oras, la cursuri. Sunt borcanele care fac bucurie orasenilor, iar adesea sunt gestul de dragoste pe care o mama il transmite unui copil plecat departe. Sunt felul nostru de a fi autentici, gurmanzi, indragostiti de vechile retete ramase de la bunici. Pentru unii sunt aducerea aminte de copilarie, sunt aducerea aminte de "acasa".
Intr-un colt stingher mi-au ramas cateva borcane goale, insa e de bine. Le pastrez pentru luna octombrie, cand urmeaza sa fac zacusca de ghebe. O alta delicatesa, pe care va marturisesc ca o fac intotdeauna cu ghebe culese de mine din padure. Ador sa hoinaresc  in linistea padurii dupa micii coconei de ghebe care cresc inchesuiti pe langa buturugi. Aceasta este Romania mea la borcan. Simpla, naturala, insa incarcata de traditie.
Din fericire, in satele noastre se traiaste asa, si tot din fericire pentru cei de la oras, pentru cei fara gradini sau fara bunici, Romania are producatori care, respectand retetele traditionale, ies pe piata cu produse autentice si variate. Astfel, prin bunavointa celor ce pastreaza si promoveaza gustul autentic romanesc, produsele noastre au ajuns sa faca inconjurul lumii. Un brand care face mare cinste tarii noastre este fara indoiala Topoloveni. Borcanele pline de bunatati 100% naturale au depasit de mult granitele tarii noastre, ajungand chiar si dincolo de Europa, bucurandu-se de apreciere peste tot.
Multi ajung sa cunoasca Romania dintr-un borcan. Multora li se face pofta de Romania. Nu putem sa nu fim mandri de faptul ca lucrurile noastre simple ajung sa ne dea identitate, ajung sa ne faca cunoscuti si iubiti in toata lumea.