"A wise traveler never despises his own country"
Carlo Goldoni"

"A journey is best measured in friends, rather than miles."
Tim Cahill

Chec
O dulcegarie simpla, adorata de copii!

Ingrediente: 4 oua, 4 lg ulei, 4 lg apa, un praf de sare, 1 plic zahar vanilat, 1 cana faina, 1 cana zahar, praf de copt, coaja de poatocala, 1 lg cacao

Se separa galbenusurile de albusuri

In galbenusuri se pune uleiul, apa si coaja de portocala

Albusurile se bat spuma impreuna cu un praf de sare. Cand spuma este tare se adauga treptat zaharul si un pliculet de zahar vanilat. Se bat in continuare pana se obtine o bezea tare.

Peste acesta bezea se pun galbenusurile, si praful de copt stins in putin otet si se amesteca pana se omogenizeaza, iar apoi se incorporeaza treptat faina.

Compozitia trebuie sa fie ca o smantana groasa, daca este prea moale se mai poate adauga o lingura de faina.

In tava unsa in prealabil cu ulei se pune cam ¾ din compozitie. In compozitia ramasa se pune o lingura de cacao si se omogenizeaza. Se toarna deasupra si se da la cuptor. Cuptorul trebuie sa fie incins iar focul potrivit.

Se coace cam 40-45 min.
Pentru 2 chec-uri....dublati pur si simplu cantitatile.

Pofta buna!

Romania este a copiilor!

Constatam cu stupoare scaderea natalitatii si evidenta imbatranire a populatiei. Asa tinde sa arate Romania in urma ultimului recensamant.

Este trist cum lipsa banilor si o lege proasta pot influenta natalitatea in Romania, insa din ce in ce mai multe cupluri isi pun aceasta problema inainte de a avea un copil.

Negam cruntul adevar! Tinerele familii amana acesta bucurie din motive financiare.

Este evident ca o lege care sa sprijine, sa incurajeze natalitatea ar putea intineri Romania.

Statul trebuie sa asigure un venit decent femeilor ca sa poata sta acasa in perioada in care copilul este foarte mic. Apoi sistemul trebuie sa asigure un loc la cresa copiilor pentru ca mamele sa poata reveni la servici.

Din pacate nu toti pot sa-si dea copiii la crese particulare. O solutie ar fi sa poti alege o cresa de stat, unde costurile sunt suportabile, iar conditiile sunt decente….., insa sunt foarte putine locuri la cresele de stat. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca sunt cartiere intregi unde nu exista o cresa.

Vreau sa cred ca Romania mea are grija de cei mici si-i sprijina pe cei ce-i aduc e lume. Vreau sa cred ca tara aceasta nu-ti amana bucuria de a fi parinte si te sustine sa-ti doresti o familie numeroasa. Vreau sa cred ca poti sa-ti implinesti toate visele frumoase in tara ta.

Romania este a copiilor! Ei sunt speranta noastra, viitorul si bucuria care iti da forta.

O tara trebuie sa-si ocroteasca mostenitorii.

Intalnire cu Romanii din Italia.

Infruntand mai multe obstacole de-a lungul vietii, mama mea si-a gasit un loc de munca mai bine platit in Italia.

Poate din dorinta de a mai alina dorul de casa si-a facut acolo foarte multi prieteni romani, pe care am avut deosebita placere sa-i cunosc cand am vizitat-o.

Intr-un orasel micut langa Pesaro este o mica bucatica din Romania; oameni care manati de griji si probleme, depasiti poate de greutatile vietii, cauta sa-si castige existenta departe de tara si de familii.

Este uimitor cum lipsurile te pot face sa lasi in urma tot ceea ce-ti este drag si sa o iei de la capat printre staini, intr-o tara despre care nu stii mai nimic si care de cele mai multe ori te primeste cu raceala si retinere.

Din singuratate, din dorinta de comunicare, din dorul fata de tara….sau din oricare alte sentimente comune, romanii din acest orasel s-au imprietenit, se intalnesc, se ajuta, se sustin unii pe altii la nevoie, se alina si deapana impreuna povesti pe care nu le poti impartasi unui strain.

Au un singur lucru comun – fapul ca sunt Romanii si asta este suficient pentru ei ca sa-si poata deschide sufletele cu incredere unul fata de celalalt.

Au fost fericiti sa ne cunoasca, ne-au istorisit povestile lor triste si intortochiate si s-au bucurat nespus cand le-am impartit: zacusca, aghiasma si tamaie.

DA, asta mi-a cerut mama mea sa aduc din Romania: zacusca, aghiasma si tamaie.

Nu mi-a cerut nimic altceva! Ea pastreaza in minte Romania cu mancare facuta in casa, cu traditii si obiceiuri, cu credinta aproape de suflet.

M-am simtit fericita si parca mai bogata dupa acesta experienta unica.

Am inteles ca indiferent de statutul social, de venituri, de suferinte… ceea ce-i leaga pe oanmeni este originea lor comuna si deprinderile cu care au crescut.

Am devenit mai increzatoare in forta noastra interioara, pentru ca am inteles ca oricat de reci si dezbinati am fi in tara noastra, desi nu constientizam pastram in noi constiinta nationala.

Parintele Cleopa – Un Roman intre ingeri

Doresc sa va vorbesc despre acest Sfant al Romaniei si parca orice as spune este atat de sarac in comparatie cu realitatea. Nu gasesc in Limba Romana cuvinte prin care sa va descriu macar o farama din sfintenia si credinta lui pe care a lasat-o marturie pe acest pamant. Este o rusine sa nu ne cunoastem Sfintii, sa nu-i laudam si sa nu ne mandrim cu aceste comori.

Ce stim cu certitudine despre tara noastra inca din cele mai vechi timpuri, din vremea Daciei, din vremea Sfantului Apostol Andrei, este faptul sa acest popor s-a nascut Ortodox.

Credinta este cea care ne leaga de pamantul acesta, este ceea ce cultivam de 2000 de ani si este eticheta noastra in lume, deoarece avem Sfintii nostri, avem lumina printre noi, avem Romani printre ingerii lui Dumnezeu.

Poate sunt printre noi oameni care si-au pierdut credinta, dar va spun ca nu putem sa ne negam radacinile doar pentru cativa care nu-l cunosc pe Dumnezeu si care nu vor sa vada dovezile de secole pe care aceasta tara le are.

Este de ajuns sa vrei sa cunosti cine a fost Parintele Cleopa si o sa-ti dai seama de puterea nemasurata a harului divin. Un om simplu, curat, fara prea multa carte care a reusit sa ridice spiritualitatea Moldovei atat de aproape de cer.

Arhimandrit si staret la Manastirea Sihastria, parintele a fost o flacara neintrerupta de lumina pentru calugarii si pentru oamenii de toate felurile care veneau sa ceara binecuvantare.

A trait modest, considerandu-se un “putregai” inaintea lui Dumnezeu, a trait pribeag din cauza regimului Comunist care dorea sa stearga orice legatura cu credinta, a trait intr-o continua nevointa, hranindu-se doar cu cuvantul Sfintelor carti.  Si-a dus existenta emanand lumina si caldura vie, fara sa ceara vreodata ceva. In schimb a dat tot ce a primit de sus…. A raspuns cu bunatate, a dat speranta, a intins maini de ajutor celor ce au avut nevoie, i-a invatat pe multi cum sa treaca mai usor peste probleme, cum sa primeasca incercarile vietii.

Si-a lasat amprenta vietii monahale atat de intens la Manastirea Sihastria ca si astazi credinciosi merg sa primeasca usurare acolo. Este o adevarata incantare si o atmosfera de permanenta sarbatoare in aceste locuri, unde parintele a grait cuvantul Sfant.

Ne-a lasat cartile si invatamintele sale atat de duioase, ne-a lasat pilda vietii atat de greu incercata si totusi atat de plina de lumina, ne-a lasat dovada bucuria traiului fara comori materiale, insa cu o nesecata bucurie spirituala. Ne-a lasat cu limba de moarte sa pretuim credinta, sa crestem in credinta si ne-a “blestemat” sa ravnim raiul.

De aceea, noi toti care traim si simtim Romaneste suntem datori sa pretuim si daca putem sa intarim legatura cu Dumnezeu. Avem datoria de a cunoaste, de a vedea locurile acestea unde credinta este pastrata, de a spune copiilor nostri sa creada in Ingeri. Avem Romani printre ingeri si asta trebuie sa ne faca mandri ca suntem Romani.

Prieten drag!
Un prieten este acela care stie cam totul despre tine si nu inceteaza sa te iubeasca, nu te judeca, nu te mustra.
Prietenul nu-ti contabilizeaza semnele de viata pe care le dai si nu te suna doar cand e ziua ta.
Un prieten te ajuta atunci cand ai nevoie si nu doar atunci cand poate....

Paste in stil Italian

O gustare calda pentru zile reci….

-11 grade afara, barrr, un frig de crapa pietrele.

M-am gandit ca trebuie sa parasesc fotoliul in care m-am cuibarit confortabil, sa las putin deoparte patura si sa-mi fac ceva de mancare.

Nu vreau sa petrec in bucatarie mai mult de 45 de minute asa ca o sa-mi prepar o portie de paste…si bun, si ieftin, si rapid.

Este o reteta care-mi aduce aminte de Italia, de soare, de mare…..deja incep sa ma incalzesc.

Pastele (pene) cam 250 gr se pun la fiert in 3 l apa cu putina sare. Eu folosesc doar paste din grau dur ( BARILLA ) si le fierb cam 8-9 minute. Cand sunt gata le pun in strecuratoare. Nu trebuiesc spalate, acesta este secretul pastelor din grau dur, nu sunt lipicioase.

Pregatesc ingredientele pentru sos: 50 ml ulei de masline, 200-250 gr carnita tocata, 1 ceapa, 1 ardei gras, 2-3 rosii, condimente si patrunjel

Pun uleiul la incins, adaug ceapa tocata, carnea, ardeiul gras taiat julien si le las la inabusit cam 15 min.

Mai stropesc cu apa din cand in cand….

Adaug si rosiile date prin razatoare, sare, piper, oregano si 1-2 catei de usturoi … sau daca esti fan al gustului picant poti sa pui putina boia de ardei iute.

Mai las pe foc inca 10-15 min.

Cand sosul este gata adaug pastele, amestec totul, presar putin patrunjel si POFTA BUNA.

Se pot servi cu parmezan ras deasupra, capata un gust intens si placut. Gustul Italian la tine acasa!

Florile de azi – Romania de maine

Oricat am incerca sa dam vina pe guvernare, pe legi, constitutii….si alte sisteme fara de care lumea acesta nu a putea trai, trebuie sa ne trezim si sa realizam ca viitorul acestei tari si al nostru depinde in cea mai mare parte de modul in care ne crestem astazi copiii.

O misiune de maxima seriozitate si un adevar deloc de neglijat: copii de azi sunt Romania de maine, iar daca vrem o lume mai buna, trebuie sa ne hranim cu bunatate.

Un prieten mi-a spus: Cu cat iti faci cunoscute mai bine gandurile frumoase, cu atat ele se vor intoarce asupra ta, inzecit. "Dragostea este lucrul pe care cu cat il daruiesti mai mult cu atat il primesti inapoi inmultit”.

Sa ne iubim copiii, sa-i hranim cu dragoste, sa-i invatam sa fie corecti, responsabili si perseverenti, doar astfel vom putea spera la o Romanie mai puternica.

Instinctele copiilor nu sunt influentate de bani, ei sunt sinceri si corecti, iar noi trebuie sa le respectam sinceritatea, sa le dam aripi, nu sa le amputam sufletele cu amaraciunile si frustrarile noaste.

Dragilor, daca aveti copii buni si minunati, atunci nu va pierdeti speranta.

Florile pe care le crestem azi, vor infrumuseta Romania de maine!

Sfat de iarna
"You shouldn't drive faster than your guardian angel can fly"

Sir Peter Ustinov

Minte de invidiat; amintiri de exploatat!

90 de ani cu bucurie, demnitate si amintiri care ar putea umple cel putin un raft de biblioteca.

Amintiri frumoase ori dureroase, clipe traite cu intensitate, tragedii si lacrimi, riduri si sperante alcatuiesc o viata parca de poveste.

Mica de statura, cu parul alb ca zapada, bunica ia cateva poze si incepe sa povesteasca.

Vorbeste cu lux de amanunte despre razboi, despre o tinerete zbuciumata de trauma comunista, despre copii si greutati, despre atatea si atatea lucruri …..ca la un moment dat nici nu mai stiu de unde a pornit discutia si cate ceasuri au trecut. Cu vocea calda si lacrimi in ochi pe alocuri, ea tese povestea celor 90 de ani de parca s-ar fi intamplat ieri.

Stau si ascult si nu pot sa-mi stapanesc mirarea: CE MINTE DE INVIDIAT, CE AMINTIRI DE EXPLOATAT!

Atatea amintiri ca as putea scrie o carte…., insa cu care sa incep….:

“Casa bunicii”- care pastreza traditii si obiecte atat de dragi sufletului

 “Din bucataria bunicii”- pentru ca-mi vine apa-n gura numai cand ma gandesc la placintele abia scoase din cuptor si la dulceata de trandafiri cu care te serveste de fiecare data cand o vizitezi

“Lalele din gradina bunicii” – 250 de lalele colorate care se incapataneaza sa infloreasca in fiecare an spre bucuria si admiratia tuturor

“Vorbele bunicii” – duioase sau aspre dupa caz, insa intotdeauna pline de adevar si dreptate

Sau cea mai importanta carte….

 ”Averea bunicii” – 4 copii, 7 nepoti, 2 stranepoti deocamdata….

A avut grija sa transmita tuturor tot ce a dobandit ea mai de pret: experienta vietii, traiul simplu si modestia, principii si valori morale pe care se pare ca societatea moderna le-a cam uitat.

Sunt oameni care stiu sa pretuiasca invatamintele primite in familie si care la randul lor vor da mai departe ceea ce pastram autentic si romanesc.

Acum inteleg insemnatatea acestor vorbe: “Cine are batrani sa-i pretuiasca; cine nu sa-i cumpere”.

Si ca ea sunt multe bunicute care au inmanat copiilor si nepotilor tot ce are mai de pret acest neam: traditia si credinta.

De aceea cred in taria acestui popor si in forta de a merge mai departe cu fruntea sus, pentru ca suntem mostenitorii valorilor stramosesti.

'Twenty years from now you will be more disappointed by the things you didn't do than by the ones you did do.
So throw off the bowliness, sail away from the safe harbor.
Catch the trade winds in your sails! Explore! Dream! Discover!"

Mark Twain

Autentic Romanesc – Cu suflet

Suntem cuprinsi cu totii de o graba teribila de a termina lucrurile, de a simplifica si de a minimaliza orice efort, uitand sa ne mai bucuram de micile placeri ale vietii.

Trebuie sa fim moderni, “in tendinte”- cum se spune mai nou…..

Pentru ca asa am deprins de la bunica si pentru ca asta ma reprezinta, eu nu renunt la mancarea facuta in casa nici in ruptul capului. Este adevarat ca timpul petrecut in bucatarie nu-l mai poti recupera, insa bucuria pe care o ai cand te asezi la masa ….compenseaza totul.

Desi nu este o autentic romaneasca (dupa cum multi ar putea crede), astazi am decis sa-mi fac o bucurie dupa o reteta simpla pe care toti o apreciaza: banala “Ciorba de perisoare”.

Spun “banala” pentru ca o gasim in orice restaurant din Romania, fie el la munte sau la mare, iar in casele care mai au o bucatarie functionala se gateste cam o data pe luna.

Pentru minunata ciorbita avem novoie de:

- 1-2 morcovi, 1 telina, 1 pastarnac, 2-3 cepe, 1 ardei gras, 1-2 rosii, patrunjel, 1/2 l bors (pentru zeama)

- 300 g carne vita (sau amestec), 1 ou, 1-2 cepe, 1 morcov, 30 g orez, sare si piper, verdeata (pentru perisoare)

• Se curata legumele, se rad marunt si se pun la fiert o jumatate de ora in 2.5 l apa

• Se spala orezul si se amesteca impreuna cu o ceapa maruntita si morcovul, carnea tocata, un ou, piper dupa gust, o lingurita de sare si verdeata

• Se fac perisoarele care se pun in oala, apoi se adauga rosia si ardeiul tocate si se lasa la fiert o jumatate de ora

• Se adauga borsul, sa fiarba 2-3 minute si se potriveste de sare

• La sfarsit punem verdeata tocata, se drege cu 100 ml smantana - optional (merge si fara smantana -pentru cine este la dieta)

Simplu si sanatos!

Pofta buna!

Si noi meritam!!!

Eu doresc sa va descriu Romania cu ce are ea mai bun, pentru ca m-am saturat sa vad tara asta tarata efectiv in mocirla de toti care au nemultumiri si poate frustrari personale. Nu vreau sa va vorbesc despre partea intunecata a Romaniei; daca asta vreti sa vedeti si sa auziti, trebuie doar sa deschideti televizorul… Va scriu, deoarece ideea dumneavoastra ma inspira la rememorarea acelor emotii pe care le-am trait in calatoriile mele, la frumusetile pe care aceasta tara le are, la oamenii minunati cu care Romania trebuie sa se mandreasca.
Nu poti sa ai o tara mai buna si cu un viitor luminos daca scormonesti in toate dupa evenimente neplacute si scoti la iveala toate mizeriile acestui neam, fara sa-ti promovezi valorile. Nu poti sa fii roman si sa nu ai nimic cu care sa te mandresti. Ce demonstratie mai mare decat manastirile Romaniei ti-ar trebui ca sa intelegi ca omul sfinteste locul. Vara trecuta am avut placerea, bucuria si onoarea de a face o incursiune la manastiri. Aproape ca nu va pot descrie uimirea pe care am cunoscut-o pe acele meleaguri binecuvantate de Dumnezeu. Locuri care te fac sa te simti in armonie cu natura, cu Dumnezeu, cu tine insuti. Viata si timpul au o dimensiune aparte aici. Am inceput cu nordul Moldovei si am continuat prin toata Romania, in locuri unde credinta este pastrata de sute de ani nealterata, iar linistea si pacea parca s-au instalat pentru vecie.
Oamenii care traiesc aici sunt romani autentici, simpli, cei mai multi au putina scoala, insa bogatia lor sufleteasca este coplesitoare la propriu. Nu poti sa nu ramai impresionat de vocile lor calde, de daruirea lor spre a ajuta cu o vorba buna pe oricare pelerin. Poti sa-ti spui of-ul, poti lua o binecuvantare, poti sa-ti incarci bateriile pentru a face fata greutatilor pe care le ai.
Sunt calugari implicati in misiuni de strangere de fonduri pentru ajutorarea celor nevoiasi, construiesc adaposturi pentru cei mai putin norocosi si primesc in familiile lor si pe langa manastiri pe cei abandonati. Traim intr-o societate in care abandonul copiilor este la ordinea zilei, dar aici am intalnit oameni care sunt bucurosi sa-i creasca pe cei ce vor fi Romania de maine. Am intalnit romani solidari cu semenii lor care aduc la manastire lucrurile care le prisosec: un sac de haine, o patura, un cos cu mancare etc. Lucruri marunte pentru noi cei din Capitala, insa de mare folos pentru multi fara speranta.
"Familia" de la Valea Screzii este poate cea mai mare marturie ca Romania inseamna suflet, unitate si compasiune, ca exista o sansa pentru un viitor mai bun, ca oamenii nu se dau batuti cand intalnesc suferinta. Aici am avut sentimentul ca se poate, ca este speranta pentru mai bine. Am auzit povesti cutremuratoare despre destine mutilate si copilarii prea devreme pierdute, insa tot la fel de multe sunt si povestile despre cei care dau o mana de ajutor pentru a putea merge inainte.
Avem oameni frumosi si toate resursele pentru un viitor mai bun si asta ma face sa fiu mandra ca m-am nascut in Romania si cred in sansa noastra cu toata fiinta mea. Eu pledez pentru tara aceasta binecuvantata si pentru toti cei care pot face o schimbare in bine!

Romania mea, este tara pe care-mi face placere sa o vizitez ori de cate ori am cateva zile libere.

Nu pot sa va spun ca Romania este Bucovina, sau Moldova, sau Delta Dunarii, sau munte, sau mare, sau…etc.

Romania este un amalgam de locuri mirifice, de traditii stravechi, de oamneni diversi, de emotii care mai de care mai vii si mai intense.

A descoperii Romania inseamna a te identifica, a-ti cunoaste radacinile acestei bucurii de a fi Roman.

Am fost binecuvantati sa ne nastem intr-o tara de o bogatie inimaginabila, avem toate formele de relief, ceea ce ne permite sa cunoastem natura in toate formele ei; avem o flora si o fauna atat de colorata…; si nu in ultimul rand avem oamenii atat de minunati.

Calatorind prin tara am cunoscut credinta acestui popor atat de bine pastrata in Translivania, Bucovina, Moldova si nu numai. Timpul parca s-a oprit in aceste locuri, oamenii pastreaza in suflet nealterata legatura cu Dumnezeu, pacea sufleteasca si traditiile pe care le-au mostenit de la strabuni.

Linistea te cuprinde, natura te invita la plimbare, iar aromele bucatelor de pe mese creeaza adevarate momente de extaz.

Calatorind in Delta Dunarii si Insula Mare a Brailei am gasit un peisaj aproape salbatic, unde flora si fauna ofera un adevarat spectacol. Timpul are alta dimensiune. Viata forfoteste peste tot….in stufaris, in lanurile de cereale, in apa, in copaci….

Pescarii au ritmul lor, simplu si neschimbat parca de mii de ani.

Dimineata pasarile dau trezirea care mai de care, iar seara, broscarimea sustine concert.

Este minunat sa priveste acest colt unde natura este la ea acasa si inca nu plateste tributul marii evolutii planetare.

La mare, insa lucrurile stau cu totul altfel. Civilizatia are loc de cinste. Statiunile sunt moderne, turistii se ingramadesc vara ca intr-un stup, iar valurile fac deliciul distractiei.

De cum rasare soarele si pana in creierii noptii statiunile sunt o feerie de zumzete, lumini si miscare.

Eu, locuiesc la oras, unde viata se desfasoara sub amprenta evoulutiei tehnologice, ritmul este alert si oamenii sunt mereu grabiti.  Aici este Romania moderna, evoluata, aici toti merg la servici , iar copii scoala. Aici este Romania financiara, bancara,…..europeana.

Romania mea – este viata la tara cu lucruri simple si nealterate, dar in aceeasi masura este viata la oras cu progres si civilizatie. Romania mea este o tara complexa cu jungle urbane si oaze rurale, este traditie si istorie, este nou si vechi, este trecut, prezent si viitor.

Despre exces...,

Stiti ce inseamna masura?!
Stiti de ce totul in jurul nostru si in noi este masurabil?!
Stiti de ce nu putem evada dincolo de granitele unde materialul isi schimba forma si structura, iar timpul isi pierde nuantele?!
Octavian Paler spunea: 'Am visat excesul si am trait masura. N-am stiut niciodata sa renunt si pe de alta parte nu m-am priceput sa indraznesc totul".
Oare de ce noi, oamenii, ne temem de exces, de nou, de real si de extravaganta?
De ce ne limitam si ne masuram conditia unii fata de altii si fata de societatea in care traim?
Oare nu vedem ca traim intr-o societate fara vise si sperante, fara vlaga?!
Cine stie ce inseamna plafonarea si limita, stie de ce trebuie sa depasim toate limitele, iar daca uneori se exagereaza ceva, ajungandu-se de exces este pentru ca unii se tem de monotonie.

Despre ambitie...
Unii viseaza realizari marete; altii ...stau treji pana tarziu si le implinesc!
Cam asa ar suna in opinia mea definitia ambitiei.
Omenirea demonstreaza de mii de ani ca a-ti atinge idealurile presupune sa ai puterea de a renunta la ceva.
Cu cat intelegi mai devreme acest lucru, cu atat mai repede te apropii de rezultat.
Insa, ceea ce se pare ca a scapat din vederea multora este faptul ca "scopul NU scuza mijloacele" si ca nu trebuie niciodata sa uiti esenta lucrurilor.
Nu uita de tine, de ceea ce te face mai uman si mai bun; nu uita de oameni, de natura si de Dumnezeu.
Atata timp cat vei tine cont de ceea ce te inconjoara, de legaturile cu traditia, cu lumea si cu divinitatea, vei vedea ca tot Universul lucreaza pentru tine.
Nu-ti nega radacinile, nu-ti uita trecutul si nu-ti ascunde trairile!
Bucura-te! Razi! Plangi! 
Sa nu-ti fie rusine sa plangi; lasa inima sa simta, lasa-ti mintea sa inteleaga esecul. Fii constient de esecul tau.
Doar constientizand poti merge corect mai departe.

Stai departe de oamenii care iti iau in ras ambitiile. Oamenii marunti mereu fac asta, in schimb cei mari te fac sa crezi ca si tu poti ajunge mare. - Mark Twain

Ce suntem?

Ce suntem?
Suntem ceea ce spun altii despre noi...,suntem ceea ce avem si etalam, suntem egali, suntem ceea ce mancam, suntem ceea ce lucram....
Ce ne defineste in fond? Forma sau esenta noastra umana?
Imi place sa cred ca suntem ceea ce ne dorim sa fim, ca avem puterea (sau marele noroc) de a decide daca vrem sa fim buni, utili, capabili, luptatori....sau dimpotriva....
Avem in mainile noastre prezentul ca sa cladim viitorul, ca sa indreptam trecutul; avem trecutul ca sa invatam ce-am gresit si sa ne calim pentru mai departe; avem viitorul ca sa ne definim in ingeri, ca sa dobandim aripi.
Putem zbura spre ceea ce face sa stralucim, putem spera la nemurire, putem sa sarim tot mai sus daca exersam intens.
Putem sa dam aripi copiilor, partenerilor si prietenilor nostri si poate asa vom intelege ca impreuna putem sa ne ridicam, sprijinindu-ne unii pe altii.
Haideti sa alegem o cale mai drepta si mai luminoasa impreuna!

Despre prietenie..."Fereste-te deopotriva de pri...

 "Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului." N. Iorga.

Sa pui suflet in tot ce faci, sa nu uiti sa crezi in tine, sa-ti doresti lucruri cu adevarat marete......
Se pare ca am uitat toate acestea manati de valul civilizatiei si al evolutiei accelerate.
Am ajuns sa facem tot doar pentru ca asa trebuie, pentru ca asa este la moda, pentru ca societatea ne vrea pe toti egali uitand ca in fond suntem unici in felul nostru. Am uitat sa visam, am uitat sa mergem desculti prin iarba ca si cum am vrea sa ne conectam cu natura, am uitat sa ne oferim placerea de ne bucura de clipa, de natura, de sentimentele noastre.
Nu trebuie sa ne fie rusine sa plangem, sa cerem, sa ne opunem daca este cazul.
Suntem cu totii cuprinsi de o contagioasa "uitare de suflet" care scoate la iveala ipocrizia si asprimea din noi.
De ce sa ne rezumam doar la necesitatile zilnice si la umilul nostru raport cu societatea?
A mai trecut un an, dar oare am castigat ceva? Sufletul nostru a simtit ceva;s-a bucurat? Oare ne-au mai crescut aripile?
Oare anul care tocmai a inceput va fi un an pentru suflet?!

Cu suflet

'Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre.'

Albert Einstein