Scrie-ți durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă

Scrie-ți durerile pe nisip… ca să vină apa să le înghită și furtuna să le împrăștie. Să vină vântul să le spulbere, ca să le uiți, ca să le treci ca și cum ai răsfoi o carte, să alungi amarul din inimă și lacrima sărată de pe obraz.
 
Scrie-ți durerile pe nisip ca să nu dureze. Să vină timpul bun și nu mai știi de ele. Să se risipească în apa mării și valurile să le spargă bucăți și sa le ducă departe, departe, atât de departe încât nimeni să nu le mai poată găsi. Învață lecția, dar nu grava amprenta necazului în inima ta. Uită-l, lasă-l, iartă-l! Alungă necazul, nefericirea și caută lumina. Nu sta în întuneric unde-i doar umezeală și mucegai.

Scrie-ți durerile pe nisip și lasă soarele amiezii să le usuce și pașii străinilor să le calce dus întors până nu mai rămâne nimic de ele, nici măcar amintirea că au fost acolo. Lasă-le să moară în arșița zilei ca să nu te mai doară, iar rana lor să nu se mai cunoască, să cadă și ultima coajă și locul să se vindece. Marea șterge orice urmă de pe nisipul proaspăt scris, iar țărmul așteaptă un alt scriitor îndurerat care are nevoie de vindecare.

Tu nu mai ești demult la țărmul mării…

Scrie-ți bucuriile pe stâncă, că să rămână, să nu le uiți și să fii recunoscător veșnic pentru toate binecuvântările ce le-ai primit în viața ta. Timpul să nu le șteargă, ploaia să nu le strice, vântul să nu le destrame și marea să nu le ajungă. Să le ai amintiri plăcute, bine păstrate în peretele inimii tale care saltă cu frenezie și prospețime de gânduri frumoase și curate, pe care să le traduci în bunătate.

Scrie-ți bucuriile pe stâncă și udă-le cu lacrimile recunoștinței tale pentru ca să știe toți că sunt ale tale și nimeni să nu ți le fure. Uimește pe toți cu bunătatea din inima ta și fă-i să-și dorească să caute propria lor stâncă unde să-și scrie propriile bucurii. Inspiră-i pe toți cu bucuriile tale, fă-le contagioase, dă-le și lor, scrieți împreună povești frumoase pe stânci cât mai înalte. Nu uita că bucuria se împarte, se dăruiește cu generozitate boierească și transmite ca o vibrație caldă, de la o inimă la alta.

continuarea o puteti citi aici: http://www.catchy.ro/scrie-ti-durerile-pe-nisip-si-bucuriile-pe-stanca/76720

Minte de invidiat; amintiri de exploatat!

90 de ani cu bucurie, demnitate si amintiri care ar putea umple cel putin un raft de biblioteca.

Amintiri frumoase ori dureroase, clipe traite cu intensitate, tragedii si lacrimi, riduri si sperante alcatuiesc o viata parca de poveste.

Mica de statura, cu parul alb ca zapada, bunica ia cateva poze si incepe sa povesteasca.

Vorbeste cu lux de amanunte despre razboi, despre o tinerete zbuciumata de trauma comunista, despre copii si greutati, despre atatea si atatea lucruri …..ca la un moment dat nici nu mai stiu de unde a pornit discutia si cate ceasuri au trecut. Cu vocea calda si lacrimi in ochi pe alocuri, ea tese povestea celor 90 de ani de parca s-ar fi intamplat ieri.

Stau si ascult si nu pot sa-mi stapanesc mirarea: CE MINTE DE INVIDIAT, CE AMINTIRI DE EXPLOATAT!

Atatea amintiri ca as putea scrie o carte…., insa cu care sa incep….:

“Casa bunicii”- care pastreza traditii si obiecte atat de dragi sufletului

 “Din bucataria bunicii”- pentru ca-mi vine apa-n gura numai cand ma gandesc la placintele abia scoase din cuptor si la dulceata de trandafiri cu care te serveste de fiecare data cand o vizitezi

“Lalele din gradina bunicii” – 250 de lalele colorate care se incapataneaza sa infloreasca in fiecare an spre bucuria si admiratia tuturor

“Vorbele bunicii” – duioase sau aspre dupa caz, insa intotdeauna pline de adevar si dreptate

Sau cea mai importanta carte….

 ”Averea bunicii” – 4 copii, 7 nepoti, 2 stranepoti deocamdata….

A avut grija sa transmita tuturor tot ce a dobandit ea mai de pret: experienta vietii, traiul simplu si modestia, principii si valori morale pe care se pare ca societatea moderna le-a cam uitat.

Sunt oameni care stiu sa pretuiasca invatamintele primite in familie si care la randul lor vor da mai departe ceea ce pastram autentic si romanesc.

Acum inteleg insemnatatea acestor vorbe: “Cine are batrani sa-i pretuiasca; cine nu sa-i cumpere”.

Si ca ea sunt multe bunicute care au inmanat copiilor si nepotilor tot ce are mai de pret acest neam: traditia si credinta.

De aceea cred in taria acestui popor si in forta de a merge mai departe cu fruntea sus, pentru ca suntem mostenitorii valorilor stramosesti.