Manastirea Pasarea - loc de rugaciune, loc de regasire, loc de mantuire

Simtim adesea cum tot vuietul strazii a fost parca translatat in sufletul nostru. O stare de neputinta si neliniste ne stapaneste intreaga fiinta care se scufunda sufocata de griji si prea multe ispite. O stare care cerseste o pauza, care striga ragusit dupa ajutor, care suspina dupa liniste, meditatie si contemplare. La numai cativa kilometri de Bucuresti, in satul Pasarea, comuna Branesti, judetul Ilfov, tot cel impovarat si mistuit de griji poate face un popas vindecator pentru trup, minte si suflet. Intr-un cadru rupt parca din poveste, in minunata oglindire a Lacului Pasarea si in linistea Padurii Pustnicul, ne asteapta pe toti, tacuta si primitoare, Manastirea Pasarea. 

Un loc tamaduitor, cu vaste intinderi de verdeata, cu gradini multicolore ce abunda de flori care incanta sufletul si bucura ochiul, cu pomi si bancute de unde poti contempla frumusetea inconjuratoare, dar mai ales linistea. Linistea acestui loc, intrerupta doar de vreun ciripit de pasare, patrunde adanc in suflet. Te face sa stai in loc, sa nu vrei sa mai pleci. Tinha cu care viata se desfasoara aici de mai bine de 200 de ani s-a imprimat in tot locul si parca ai vrea sa iei putin cu tine.
Manastirea a fost infiintata in anul 1813 cu binecuvantarea staretului Timotei de la Manastirea Cernica, in locul indicat de o pasare. Asa se explica denumire de Pasarea. Nici nu e greu de crezut caci locul acesta strajuit de padure si lac abunda de pasarele fel de fel. Initial s-au ridicat o bisericuta mica din lemn si cateva chilii pentru maici. Trei ani mai tarziu, Sfantul Calinic de la Cernica a inaltat o biserica de zid, care a fost grav deteriorata la cutremurul din 1838. Tot Sfantul Calinic a ctitorit si biserica mica din cimitir, în 1834-1838, cu hramul Adormirea Maicii Domnului, iar in 1846 incepe constructia bisericii mari, cu hramul Sfanta Treime.
In anul 1864, manastirea sporeste, deschizandu-se aici o scoala primara si un mic spital. Desi a fost pradata in mai multe randuri de bunuri si de putinele provizii din care maicile traiau, obstea a gasit mereu resurse si cu ajutorul bunului Dumnezeu viata monahala nu a fost intrerupta. Manastirea a inflorit chiar mai mult, in pofida tuturor vicisitudinilor, iar pentru valoarea sa artistica si spirituala, in 1955, a fost declarata monument istoric.
 Cu toate neajunsurile, maicile au razbit, rugandu-se si muncind din greu pentru a se intretine. Au biruit multe ispite, insa cea mai cumplita a fost in 1959, cand prin Decretul 410 maicile tinere au fost scoase din manastire. Ce poate fi mai cumplit decat stramutarea si ruperea tinerelor vlastare din slujirea in Hristos? Desi mai bine de 10 ani tinere vietuitoare au fost oprite de la intrarea in monahism, locul a chemat continuu la rugaciune, iar viata monahala si-a recastigat ostasele care lupta lupta cea buna.
Intre ani 1967 si 1975, manastirea a fost renovata, astfel incat s-a reusit conservarea si dainuirea in timp a acestui edificiu. In present, Manastirea Pasarea detine ateliere de croitorie si pictura, un muzeu, un seminar, un camin de batrani. Din mainile maicilor care lucreaza in ateliere ies lucruri de o frumusete rara, care aduc un plus de eleganta slujirii liturgice: vesminte arhieresti si preotesti, dvere, acoperaminte, racle pentru sfinte moaste si alte ornamente din argint sau email.
Muzeul manastirii promoveaza valorile romanesti si bogatia patrimoniului nostru cultural. Este o punte peste timp, o mica lada de zestre, care cuprinde icoane, broderii, ceramica, sculptura si carte veche. Caminul de batrani gazduieste si ingrijeste persoane care au nevoie de sprijin. Maicile si personalul medical angajat ofera permanent asistenta, un trai decent si multa dragoste celor care sunt in nevoie. Sunt grei ani batranetii, insa la Pasarea ei se usureaza, caci dragostea invinge si singuratatea, si neputinta, si boala.
Tot Manastirea Pasarea patroneaza si Seminarul Teologic Sfanta Filofteia din Branesti, care a fost infiintat in anul 1995, avand ca scop educarea atat in plan teoretic, cat si duhovnicesc. Cunostintele dobandite in cadrul seminarului au rolul de a inzestra tinerii cu o mai buna intelegere a importantei bisericii in viata personala, dar si pentru dainuirea neamului si a identitatii noastre.
Sunt multe activitati care impresioneaza aici, insa ce mai uimeste sunt randuiala si ravna cu care se desfasoara slujbele. Biserica este mereu cautata de credinciosii care marturisesc ca si-au gasit aici linistea si raspunsul la rugaciunile lor. Cu toate grijile lasate in grija lui Dumnezeu, toti se intorc acasa mai usurati. O racla mare care adaposteste moastele Sfintilor Pantelimon, Mina, Mercurie, Maria Egipteanca si multi altii asteapta mereu oaspetii impovarati pentru a le prelua grelele sarcini de pe umeri. Toate se usureaza, toate se umplu de bucurie si liniste, toate trec si dispar. Aici nu este loc de indoiala si confuzie. Aici totul indeamna la rugaciune, la introspectie, la linistire.

Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica - negutatorul de lumina

Sunt oameni trimisi in lume parca intr-adins sa lumineze pentru altii. Ei ard incet, mistuindu-se pe sine pentru ca semenii sa poata tine calea. Sunt carjele care poarta mii de suflete ce schiopateaza incercand sa dobandeasca Cerul. Se indura Milostivul care si-a dat pe unicul Sau Fiu si mai trimite din cand in cand pe cate un ales al Sau pentru ca noi sa ne folosim, pentru ca noi sa ne mantuim, sa ne intoarcem din ratacire. Sa ne impartasim de lumina lor si de Duhul Sfant care prin ei lucreaza. Sa ne luminam, sa ne imbogatim duhovniceste, sa ne ridicam. Un astfel de trimis a fost si Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica - negutatorul de lumina, cel care a luminat deopotriva preoti, calugari si simpli mireni. I-a luminat intelectual si spiritual, invatandu-i sa-si traiasca in mod constient, asumat si plenar credinta. 

Chip luminos, calugar vrednic, teolog si ctitor de biserici, Sfantul Ierarh Calinic scria cu smerenie despre sine ... n-am castigat averi sau miselii, ci numai sfinte carti! N-am adunat aur si argint; n-am voit sa am nici haine de prisos, nici orice fel de lucruri, ci numai singure cele de nevoie trupului.
Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, numit in popor facatorul de minuni, s-a nascut la 7 octombrie 1787 in Bucuresti, primind la botez numele de Constantin. A deprins de mic tainele credintei crestine ortodoxe, pe care nu le-a mai parasit pana la sfarsitul vietii. Pe vremea cand nici nu implinise 20 de ani intra in Manastirea Cernica, iar un an mai tarziu devenea monah cu numele de Calinic. Acest mare postitor si rugator se pune cu toata sarguinta in slujba Domnului, intrecand in virtuti pe ceilalti vietuitori ai manastirii.
In 1818 este ales staret al Manastirii Cernica, de care s-a ingrijit cum a stiut mai bine, infruntand toate greutatile vremii: razboi, cutremur, saracie si multe neajunsuri. Cu multa rugaciune catre Maica Domnului si Sfantul Nicolae, invinge mari ispite si greutati. La Cernica a inceput zidirea unei biserici, dar si cultivarea pamantului si cresterea animalelor, pentru a asigura hrana si toate cele necesare calugarilor, care in vremea sa erau peste 350. Iubea disciplina duhovniceasca, pe care o considera indispensabila, esentiala in viata celor care imbratiseaza calea monahismului. Se straduia sa-i invete pe cei care-i pastorea sa se disciplineze pe sine, sa-i aduca la trezirea constiintelor, pentru a cuprinde intru totul libertatea in Hristos.
A tiparit la Bucuresti chiar si un indrumar in acest sens, Randuiala tunderii chipului monahicesc. Tinea mult la buna randuiala, la respectarea regulilor si la implinirea ascultarilor. Bun organizator, neobositul staret se ocupa in acelasi timp si de inflorirea altor manastiri, precum Pasarea, Snagov, Caldarusani... etc. Pentru vrednicia sa, in 1850 este numit Episcop la Ramnicu Valcea. O ascultare pe care din prea multa sa smerenie nu a dorit-o, dar pe care a implinit-o ca nimeni altul in vremea sa. Ajuns la aceasta slujire, si-a luat si mai in serios activitatea, deoarece avea o mare responsabilitate. Incepe si rezideste Catedrala Episcopala din Ramnicu Valcea, cu anexele sale si seminarul care fusese inchis cu ceva timp in urma. Manifesta un deosebit interes pentru inzestrarea culturala a clerului, dar si a credinciosilor. A redeschis tipografia de la Ramnic, unde au vazut lumina tiparului carti de slujba si de folos duhovnicesc pe care le distribuia gratuit. Doteaza cu carti si seminarul. Pentru o buna desfasurare a slujbelor bisericesti, deschide scoli pentru formarea de cantareti si paracliseri.
Tipareste numeroase carti indispensabile bunei randuieli bisericesti: Carte de preotie, Mineiul pe tot anul, Indrumator catre preoti si diaconi, Aghiasmatarul, Tipicul bisericesc, Slujba Sfintei Invieri, Carte foarte folositoare de suflet, Evanghelia, Octoihul, Juramantul preotilor... etc. Coresponda adesea cu Mitropolitul Transilvaniei, Andrei Saguna, in privinta cartilor publicate, care au servit clerului si credinciosilor din toate provinciile romanesti. Prin tiparirea cartilor care s-au raspandit pe tot cuprinsul tarii si prin participarea sa la adunarile obstesti, Sfantul Ierarh Calinic a sustinut realizarea Marii Uniri de la 1918.
Deschide scoli la sate, pe care le randuieste sub conducerea preotilor. Infiinteaza la Craiova si Caracal scoli de fete, in care preotii predau gratuit. Scoala si cartea l-au preocupat in mod deosebit, insa nu a neglijat nici inaltarea de noi biserici si manastiri. In anul 1863 a dorit a construi o manastire la Frasinei, la care a pus asupra randuiala, care se pastreaza pana in zilele noastre. A iubit si sustinut material acest loc, care ca multe altele a inflorit in vremea sa. Dupa o bogata si rodnica activitate, in 1867, inaintat in varsta, revine din nou la Manastirea Cernica, unde ramane pana la sfarsitul zilelor sale. S-a intors acasa pentru a-si da aici ultima suflare, la 11 aprilie 1868.
O viata traita in slujba lui Dumnezeu si a semenilor. Sfantul Ierarh Calinic este un marturisitor, un model, un exemplu de vietuire in lume, insa fara a imbratisa catusi de putin duhul lumii. Un om care ne-a invatat ca, iubind randuiala aspra, postul si rugaciunea, se pot birui cele ale firii. Multe minuni a savarsit acest sfant prin indelunga rugaciune si postire, incredintandu-ne ca numai asa este placut Domnului. A fost canonizat in anul 1955, in vremea Patriarhului Justinian. A fost iubit in popor in vremea vietuirii sale, iar astazi mii de credinciosi trec pragul frumoasei Manastiri Cernica pentru a se inchina sfintelor sale moaste.
Cine nu a pus o rugaciune la racla sa? Cate mame nu si-au spus durerea? Cati nu si-au gasit raspuns cu ajutorul sau? Sfantul ne asteapta si ne poarta rugaciunile catre milostivul Dumnezeu. Sa-l rugam si noi cu toata nadejdea: De Dumnezeu purtatorule, parintele nostru Calinic, povatuitorule al calugarilor, podoaba cuviosilor si lauda arhiereilor, ajutatorule al celor din nevoi si facatorule de minuni! Cu nevointele tale, chip de sfintenie te-ai aratat, iar acum cu ingerii in ceruri te veselesti; cu care roaga pe Milostivul Dumnezeu sa ne daruiasca noua pace si mare mila. 

Manastirea Delta Neajlovului - luntre spre Cer

Poporul nostru a imbratisat credinta crestina ortodoxa inca de la inceputurile crestinismului. Dovezi se regasesc pe tot cuprinsul tarii, vechile vetre monahale fiind in mare parte vii si in zilele noastre. Ne place sa credem ca, odata cu zilele moderne pe care le traim, putem lasa in urma toate ce tin de credinta ortodoxa si sa ne aliniem noilor trenduri si ideologii pe care societatea ni le propune. Avem gresit formata ideea ca batranii calugari ramasi in batranele manastiri urmeaza traiul lor inapoiat in slujba lui Dumnezeu, iar noi ne putem vedea de ale noastre fara ei, fara traditii, fara sarbatori si chiar fara Dumnezeu. Sunt oameni care traiesc in afara, doar strict pe orizontala, care nu accepta ideea ca sunt creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. 
Oameni care nu-L regasesc in viata lor, nu-L cauta, nu-L pretuiesc si nu-I spun Tata. Sunt liberi sa traiasca asa, deoarece in marea Lui bunatate le-a dat chiar El aceasta libertate. Insa nu toti au ales asa. Sunt multi, in zilele noastre, care au ales sa-I slujeasca, sunt multi care au patruns adanc tainele Sfintei Scripturi, si-au luat intr-adevar crucea si-I urmeaza, rezista tuturor intemperiilor si ideologiilor sociale. Desi secolul 21 a venit cu tentatii fel de fel, vedem ca la noi inca se mai construiesc biserici si manastiri, iar multi tineri intra in randul clericilor si al monahilor. 
Parcurgand drumul dinspre Calugareni catre frumoasa Manastire Comana cam la 7 km din drumul national (DN5 Bucuresti-Giurgiu), oricine poate trece pragul Manastirii Delta Neajlovului, din judetul Giurgiu, pentru a se convinge ca si in secolul 21 se pot inchega vetre monahale, care infloresc prin stradania unor preoti tineri. 
Dupa cateva sute de metri printre lanurile de grau si porumb se zareste in toata splendoarea lui ansamblul monahal ce are in componenta o bisericuta mica din lemn, un cimitir, corpuri de chilii, cateva anexe si biserica noua, mare cat o catedrala. In acest loc izolat de vaste intinderi agricole si de minunata delta a Neajlovului, intr-o liniste desavarsita, gasim o odihnitoare oaza de spiritualitate si un crampei de identitate romaneasca. Initial Manastirea Delta Neajlovului a functionat ca schit apartinand de Manastirea Comana. In prezent are statut de manastire. Recent construita, biserica mare, de zid, cu hramul Nasterea Maicii Domnului, sta tacuta ca o fortareata inaltata in pustiu, asteptand pe cineva sa-i treaca pragul, sa-i puna o floare la icoane, sa-i cante la strane. 
Bisericuta mica din lemn, cu hramul Inaltarea Domnului, ni se dezvaluie zvelta si vesela, ca un vechi locas maramuresean, primitor si pastrator al traditiilor si valorilor romanesti. Imediat ce i-ai trecut pragul, esti invaluit de mirosul natural de lemn care te poarta cu gandul la traiul autentic de odinioara al taranilor gospodari. Barnele groase de lemn, scartaitul fin al podelei si multitudinea icoanelor agatate in cuie creeaza un spatiu pe care noi, orasenii mai tineri, l-am vazut doar pe la Muzeul Satului. Desi are un aer vechi si rustic, bisericuta este totusi cat se poate de noua, fiind tarnosita la data de 2 mai 2004 de catre vrednicul de pomenire Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane la vremea aceea. 
Corpurile de chilii si celelalte anexe, printre care si o trapeza, sunt inca in constructie. Tot aici mai este si un mic paraclis cu hramul Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Lipsa fondurilor face anevoioase lucrarile, insa nadejdea tanarului parinte staret Gamaliel este ca intr-o zi totul va fi dus la bun sfarsit. El continua munca si visul parintelui arhimandrit Irineu Iurascu, de a inchega aici o obste monahala, care sa duca peste veacuri credinta neamului nostru. Fost staret al Manastirii Comana, parintele Irineu Iurascu a fost primul staret al Manastirii Delta Neajlovului, dedicandu-si tot restul vietii sale pentru terminarea constructiei bisericii mari. Cand a trecut la cele vesnice, in data de 19 august 2016, slujba inmormantarii s-a savarsit chiar in biserica mare a carei contructie era finalizata. 
Desi biserica tip catedrala are o lungime de 30 m si o latime a absidei de 18 m, s-a dovedit aproape neincapatoare la slujba de inmormantare a celui ce este considerat ctitorul ei principal. Credinciosi si monahi din toate partile s-au adunat pentru a-l conduce pe ultimul drum pe cel ce a gandit atat de frumos amplasarea si ridicarea acestui impozant lacas de cult. Mormantul parintelui se afla, cum era si firesc, in curtea manastirii. Cand parintele Ieromonah Gamaliel a preluat staretia, ansamblul monahal nu avea alti vietuitori. Singuratatea nu l-a speriat pe tanarul si energicul parinte, care a vazut in acest fapt o provocare si o oportunitate de a se pune mai cu sarg in slujba lui Dumnezeu. A slujit si a muncit fara incetare atat in biserica, cat si la restul treburilor care se desfasoara intr-un astfel de loc. Prin stradania sa, slujbele se tin cu regularitate, iar cu ajutorul credinciosilor, reuseste sa infrumuseteze si celelalte corpuri anexe ale manastirii. 
Un popas in acest loc minunat ne-ar putea readuce aminte ca avem o credinta si o datorie de a pastra si a perpetua valorile pe care acest neam le-a mostenit de la inaintasi. Ne putem apleca si astazi catre cele ziditoare de suflet, fara a ne simti inapoiati, invechiti. Ansamblul monahal Delta Neajlovului, nevointa si staruinta parintelui staret, toata aceasta inca frageda lucrare ne arata ca se poate si ne invita sa fim partasi bucuriei de a contribui la imbogatirea patrimoniului bisericesc si a valorilor neamului care vor fi transmise generatiilor viitoare. 
Tot omul este chemat la sfintenie si are la dispozitie toate cele necesare pentru a urca pe scara spre Imparatia lui Dumnezeu, insa lucrarea fiecaruia inalta sau coboara. Doar Dreptul Judecator stie tainele pasilor si greutatea roadelor noastre. El vede si vamesul si fariseul din noi, vede si pe cel ce uneste, si pe cel ce dezbina, vede si pe cel ce aduna, si pe cel ce risipeste. Manastirea Delta Neajlovului poate fi luntrea care ne poarta la Cer.