Marturisitori din temnite - Nichifor Crainic

 Din dragoste de neam/Pornit-am ca sa cant/mosia-n care n-am/doi coti pentru mormant./Si pentru-aceasta fac/osanda cea mai grea,/nici zdreanta-n care zac/nu e macar a mea. ("Am fost facut sa n-am")

In zeghe de detinut si totusi cu dragoste de neam si tara, asa au razbatut in lagare si-n inchisori, sutele de marturisitori prigoniti pentru nesupunerea in fata regimului comunist ateu. Dumnezeu i-a tinut intregi la minte si la suflet pentru ca noi cei de astazi sa vedem si sa ne intarim din jertfa si curajul lor. Vieti ciuntite, tinereti amputate, pastrate in istoria recenta a poporului nostru ca niste vase de mult pret, menite sa ne adape la vreme de restriste.

Nichifor Crainic, un nesupus ideii de sovietizare, a fost denigrat si desconsiderat pentru aceasta indrazneala, iar vreme de 15 ani a fost inchis. Nascut la 22 decembrie 1889 la Bulbucata, Giurgiu, a fost un rafinat teolog, ziarist, politician, membru al Academiei Romane, dar mai cu seama este si ramane unul dintre cei mai mari poeti crestini ai neamului nostru si ai lumii. Nichifor Crainic a urmat teologia la Facultatea de Teologie din Bucuresti intre anii 1912 si 1916. Apoi si-a continuat studiile la Viena, unde a obtinut un doctorat in filosofie. Revine in tara ca profesor la Seminarul Teologic de la Bucuresti si la Facultatea de Teologie de la Chisinau.
A condus importante reviste ale vremii: "Flamura", "Gandirea", in care publica articole si eseuri cu caracter politic sau teologic. A scris, de asemenea, numeroase poezii, incurajand pretuirea si conservarea bagajului de spiritualitate crestin-ortodoxa ca seva a neamului nostru: Podgorii bogate si lanuri manoase,/Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,/E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu./Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane/Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,/Tu, viata de-a pururi a neamului meu. ("Cantecul potirului")
De-a lungul carierei sale a ocupat functii importante, precum: secretar general la Ministerul Cultelor, director al ziarului nationalist "Calendarul", presedintele Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, presedintele Societatii de Radio. La inceputul anului 1945 incep persecutiile impotriva lui Nichifor Crainic din cauza unor articole presupuse instigatoare. Considerat "element reactionar" opozant  sovietizarii, a intrat repede in dizgratia autoritatilor, care nu au precedat sa-i aplice cuvenitele corectii.
Repartizat "lotului ziaristilor fascisti" alaturi de Radu Gyr si alte nume importante, a fost condamnat la inchisoare. Face astfel cunostinta cu inchisorile Vacaresti si Jilava. Nestiindu-se vinovat, face recurs, insa rejudecarea a fost oprita si este trimis la Aiud, unde a executat 15 ani neintrerupti de pedeapsa. In anul 1962, prin Decretul 293 al Consiliului de Stat, este gratiat si eliberat. Dupa eliberare, Nichifor Crainic isi continua activitate la ziarul "Glasul Patriei", pana in anul 1968. Se stinge din viata la varsta de 82 de ani, la 20 august 1972, la Mogosoaia.
De bezna ta, o moarte, nu ma tem,/Eu am trait -/Si stiu ca va sa vii. Deci, nu te chem./Tu - paraclisierul naimit/Ce stinge candelabrele-n altare/Cand liturghia vietii s-a sfarsit./Eu am trait.
Ca o ironie a sortii, procesul "lotului ziaristilor fascisti" din 1945 a fost redeschis la propunerea Procuraturii Generale. In anul 1995 s-a decis "achitarea si restituirea tuturor averilor celor implicati si condamnati de catre comunisti". Trecusera 50 de ani…, iar cei mai multi dintre ei nu au mai apucat ziua acestei mangaieri....
Unde sunt cei care nu mai sunt?/Zis-a ciocarlia: S-au ascuns/In lumina celui nepatruns. ("Unde sunt cei care nu mai sunt?")
Despre Nichifor Crainic se pot spune multe. Am prezentat aici foarte pe scurt povestea unui om de cultura, un intelectual neobosit, care face cinste neamului in care s-a nascut, neam pe care nu-l condamna, desi poate ca ar fi avut motive sa o faca. A trait demn chiar si nedreptatea, intelegand ca fiecare generatie are varsari de sange, are marturisitorii ei, pe care nu-i pierde, ci doar ii slefuieste pentru a straluci mai mult in viitor. Un exemplu pentru noi toti de demnitate si daruire, un fin scriitor pe care va invit sa-l descoperiti sau sa-l cunoasteti mai bine, citindu-l.
Pacea lumii zace pe varsari de sange,/Si rodeste bobul viitoarei uri,/Pacea ta rasfrange Raiul in fapturi/Cel infrant e-o jele care frange,/Pacea lumii zace pe varsari de sange. ("Rugăciune pentru pace")

Pelerini prin tara - Manastirea Frasinei si Schitul nou

 S-a inrait omul, s-a facut ca fiara pentru aproapele sau. Lipsa credintei l-a indepartat de Dumnezeu, de familie, de toate valorile si reperele ce-i dadeau echilibru, liniste, pace. Am uitat poate ca trebuie sa ne bucuram de timpul in care traim, de semenii cu care ne intalnim, de toate darurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvantat. Anul 2020 a venit cu grele necazuri pentru intreaga lume, insa o incercare nu este sfarsitul lumii.

Avem inca motive de bucurie, mai ales ca, odata cu venirea verii, o parte dintre restrictii s-au ridicat si putem merge macar cateva zile in vacanta. Anul acesta avem recomandarea de a ramane in tara si am convingerea ca nu e chiar cel mai ingrozitor lucru. Avem  o tara frumoasa, cu relief variat, cu traditii si obiceiuri diverse, cu zone inedite, incarcate de spiritualitate si istorie. Poate este chiar un prilej de a reintra in dialog cu frumusetile patriei, pe care trebuie sa recunoastem ca le-am cam ignorat in ultimii ani.
Recomandarea mea pentru cei ce cauta putina pace si un cuvant de linistire este binecunoscuta Manastire Frasinei, din localitatea Muereasca, judetul Valcea. Situata la o buna distanta de lume, asezata intr-un cadru de vis, ofera o alta perspectiva asupra vietii. Timpul are alta masura, toate se cantaresc dupa alte legi, totul respecta armonia si pacea lui Dumnezeu. Construita acum mai bine de 300 de ani, manastirea poarta hramurile Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul si Adormirea Maicii Domnului.
Specific acestui loc este randuiala lasata de Sfantul Calinic de la Cernica, pe vremea cand era episcop al Ramnicului, prin care se interzice intrarea femeilor in manastire, dupa cum scrie si pe piatra de legamant: Acest sfant locas s-a cladit din temelie spre a fi chinovie de parinti monahi si fiindca din partea femeiasca putea sa aduca vreun scandal monahilor vietuitori acolo, de aceea sub grea legatura s-a oprit de la acest loc sa mai treaca inainte, sub nici un chip, parte femeiasca. Iar cele ce vor indrazni a trece sa fie sub blestem si toate nenorocirile sa vie asupra lor, precum: saracia, garbavia si tot felul de pedepse, si iarasi celor ce vor pazi aceasta hotarare sa aiba blagoslovenia lui Dumnezeu si a smereniei noastre si sa vina asupra lor tot fericitul bine. Calinic, episcopul Ramnicului Noului Severin, 17 ian. 1867.
Pentru a veni in intampinarea credinciosilor, calugarii au construit un schit nou, la aproximativ 2 km mai jos de Manastirea Frasinei. Acesta este considerat punctul pana la care au acces femeile. Un loc primitor, avand in centru o bisericuta mica, intr-o curte generoasa, o trapeza si cateva corpuri de chilii. Linistea este frumos acompaniata de un mic rau ce trece grabit pe la poala cea mai de jos a terasatului ansamblu. La aceasta bisericuta coboara cativa calugari ai Manastirii Frasinei pentru a savarsi Taina Sfantului Maslu si alte rugaciuni, de regula miercurea si vinerea, iar Sfanta Liturghie in duminici si sarbatori.
Atunci cand grupurile sau credinciosii veniti ocazional doresc sa ramana si peste noapte, femeile se pot caza in chiliile amenajate in incinta, iar barbatii sunt invitati sa fie oaspetii Manastirii Frasinei. O buna randuiala pastrata cu sfintenie, spre slava lui Dumnezeu si spre ascultare. Pentru cei impovarati de griji si necazuri, pentru cei osteniti de boli, pentru cei ce cauta o cale de a-L descoperi pe Dumnezeu, sau pur si simplu pentru tot crestinul ce vrea sa-si plece genunchii intr-un loc binecuvantat, Manastirea Frasinei ramane locul cel mai potrivit.