Marturisitori din temnite - Nichifor Crainic

 Din dragoste de neam/Pornit-am ca sa cant/mosia-n care n-am/doi coti pentru mormant./Si pentru-aceasta fac/osanda cea mai grea,/nici zdreanta-n care zac/nu e macar a mea. ("Am fost facut sa n-am")

In zeghe de detinut si totusi cu dragoste de neam si tara, asa au razbatut in lagare si-n inchisori, sutele de marturisitori prigoniti pentru nesupunerea in fata regimului comunist ateu. Dumnezeu i-a tinut intregi la minte si la suflet pentru ca noi cei de astazi sa vedem si sa ne intarim din jertfa si curajul lor. Vieti ciuntite, tinereti amputate, pastrate in istoria recenta a poporului nostru ca niste vase de mult pret, menite sa ne adape la vreme de restriste.

Nichifor Crainic, un nesupus ideii de sovietizare, a fost denigrat si desconsiderat pentru aceasta indrazneala, iar vreme de 15 ani a fost inchis. Nascut la 22 decembrie 1889 la Bulbucata, Giurgiu, a fost un rafinat teolog, ziarist, politician, membru al Academiei Romane, dar mai cu seama este si ramane unul dintre cei mai mari poeti crestini ai neamului nostru si ai lumii. Nichifor Crainic a urmat teologia la Facultatea de Teologie din Bucuresti intre anii 1912 si 1916. Apoi si-a continuat studiile la Viena, unde a obtinut un doctorat in filosofie. Revine in tara ca profesor la Seminarul Teologic de la Bucuresti si la Facultatea de Teologie de la Chisinau.
A condus importante reviste ale vremii: "Flamura", "Gandirea", in care publica articole si eseuri cu caracter politic sau teologic. A scris, de asemenea, numeroase poezii, incurajand pretuirea si conservarea bagajului de spiritualitate crestin-ortodoxa ca seva a neamului nostru: Podgorii bogate si lanuri manoase,/Pamantul acesta, Iisuse Cristoase,/E raiul in care ne-a vrut Dumnezeu./Priveste-te-n vie si vezi-te-n grane/Si sangera-n struguri si frange-te-n paine,/Tu, viata de-a pururi a neamului meu. ("Cantecul potirului")
De-a lungul carierei sale a ocupat functii importante, precum: secretar general la Ministerul Cultelor, director al ziarului nationalist "Calendarul", presedintele Consiliului de Administratie al Societatii Romane de Radiodifuziune, presedintele Societatii de Radio. La inceputul anului 1945 incep persecutiile impotriva lui Nichifor Crainic din cauza unor articole presupuse instigatoare. Considerat "element reactionar" opozant  sovietizarii, a intrat repede in dizgratia autoritatilor, care nu au precedat sa-i aplice cuvenitele corectii.
Repartizat "lotului ziaristilor fascisti" alaturi de Radu Gyr si alte nume importante, a fost condamnat la inchisoare. Face astfel cunostinta cu inchisorile Vacaresti si Jilava. Nestiindu-se vinovat, face recurs, insa rejudecarea a fost oprita si este trimis la Aiud, unde a executat 15 ani neintrerupti de pedeapsa. In anul 1962, prin Decretul 293 al Consiliului de Stat, este gratiat si eliberat. Dupa eliberare, Nichifor Crainic isi continua activitate la ziarul "Glasul Patriei", pana in anul 1968. Se stinge din viata la varsta de 82 de ani, la 20 august 1972, la Mogosoaia.
De bezna ta, o moarte, nu ma tem,/Eu am trait -/Si stiu ca va sa vii. Deci, nu te chem./Tu - paraclisierul naimit/Ce stinge candelabrele-n altare/Cand liturghia vietii s-a sfarsit./Eu am trait.
Ca o ironie a sortii, procesul "lotului ziaristilor fascisti" din 1945 a fost redeschis la propunerea Procuraturii Generale. In anul 1995 s-a decis "achitarea si restituirea tuturor averilor celor implicati si condamnati de catre comunisti". Trecusera 50 de ani…, iar cei mai multi dintre ei nu au mai apucat ziua acestei mangaieri....
Unde sunt cei care nu mai sunt?/Zis-a ciocarlia: S-au ascuns/In lumina celui nepatruns. ("Unde sunt cei care nu mai sunt?")
Despre Nichifor Crainic se pot spune multe. Am prezentat aici foarte pe scurt povestea unui om de cultura, un intelectual neobosit, care face cinste neamului in care s-a nascut, neam pe care nu-l condamna, desi poate ca ar fi avut motive sa o faca. A trait demn chiar si nedreptatea, intelegand ca fiecare generatie are varsari de sange, are marturisitorii ei, pe care nu-i pierde, ci doar ii slefuieste pentru a straluci mai mult in viitor. Un exemplu pentru noi toti de demnitate si daruire, un fin scriitor pe care va invit sa-l descoperiti sau sa-l cunoasteti mai bine, citindu-l.
Pacea lumii zace pe varsari de sange,/Si rodeste bobul viitoarei uri,/Pacea ta rasfrange Raiul in fapturi/Cel infrant e-o jele care frange,/Pacea lumii zace pe varsari de sange. ("Rugăciune pentru pace")