Scrie-ți durerile pe nisip ca să nu dureze. Să vină timpul bun și nu mai știi de ele. Să se risipească în apa mării și valurile să le spargă bucăți și sa le ducă departe, departe, atât de departe încât nimeni să nu le mai poată găsi. Învață lecția, dar nu grava amprenta necazului în inima ta. Uită-l, lasă-l, iartă-l! Alungă necazul, nefericirea și caută lumina. Nu sta în întuneric unde-i doar umezeală și mucegai.
Scrie-ți durerile pe nisip și lasă soarele amiezii să le usuce și pașii străinilor să le calce dus întors până nu mai rămâne nimic de ele, nici măcar amintirea că au fost acolo. Lasă-le să moară în arșița zilei ca să nu te mai doară, iar rana lor să nu se mai cunoască, să cadă și ultima coajă și locul să se vindece. Marea șterge orice urmă de pe nisipul proaspăt scris, iar țărmul așteaptă un alt scriitor îndurerat care are nevoie de vindecare.
Tu nu mai ești demult la țărmul mării…
Scrie-ți bucuriile pe stâncă, că să rămână, să nu le uiți și să fii recunoscător veșnic pentru toate binecuvântările ce le-ai primit în viața ta. Timpul să nu le șteargă, ploaia să nu le strice, vântul să nu le destrame și marea să nu le ajungă. Să le ai amintiri plăcute, bine păstrate în peretele inimii tale care saltă cu frenezie și prospețime de gânduri frumoase și curate, pe care să le traduci în bunătate.
Scrie-ți bucuriile pe stâncă și udă-le cu lacrimile recunoștinței tale pentru ca să știe toți că sunt ale tale și nimeni să nu ți le fure. Uimește pe toți cu bunătatea din inima ta și fă-i să-și dorească să caute propria lor stâncă unde să-și scrie propriile bucurii. Inspiră-i pe toți cu bucuriile tale, fă-le contagioase, dă-le și lor, scrieți împreună povești frumoase pe stânci cât mai înalte. Nu uita că bucuria se împarte, se dăruiește cu generozitate boierească și transmite ca o vibrație caldă, de la o inimă la alta.
continuarea o puteti citi aici: http://www.catchy.ro/scrie-ti-durerile-pe-nisip-si-bucuriile-pe-stanca/76720
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu