Ancorele Romaniei de maine - oamenii, traditiile si credinta

La trecerea dintre ani obisnuim sa facem un bilant al implinirilor, al neimplinirilor, al bunelor, al relelor si pasim cu speranta in anul care vine, plini de dorinte, cu noi ganduri, cu noi aspiratii, increzatori ca va fi un an mai bun. Pentru noi romanii anul 2018 a avut o insemnatate aparte, fiind anul in care am sarbatorit implinirea a 100 de ani de la Marea Unire. Cei constienti de insemnatatea acestui lucru au gasit timp pentru a reflecta, a redescoperi si a repune pe tapet asa cum a fost istoria poporului nostru de la 1918 incoace si nu numai. Au simtit ca este o datorie si o obligatie sa rememoram evenimentele ce au condus la formarea Romaniei, cinstind eroii si martiri neamului fara de care tara nu ar fi existat. 

Pentru altii a fost un an ca oricare altul, un an in care preocuparea pentru cele materiale si-a spus iar cuvantul, un an in care s-au zbatut doar pentru interese si orgolii proprii. Indiferenta fata de tara in care te-ai nascut si te-ai format denota o lipsa grava de patriotism si de cultura, insa, dupa cum am vazut la finele anului, acestea sunt notiuni de mult uitate. Mos Craciun si magia sarbatorilor de iarna ne poarta cu gandul la toate micimile acestei lumi, numai la credinta, istoria si traditia acestui popor nu. Popularitatea mosului pare sa fi intrecut cu mult orice personalitate sonora a devenirii noastre. El e idolul generatiei tinere care nu-si cunoaste inaintasii, voievozii, domnitorii, regii, eroii, sfintii etc.
Si totusi, acest 2018 ramane cu ecou puternic in istoria romanilor prin infaptuirea unui ideal: Catedrala Nationala. Singurul lucru nou sub soarele Romaniei de la Marea Adunare Nationala ce a avut loc la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, pentru legitimarea unirii Transilvaniei si a Banatului cu Regatul Romaniei. Ridicarea Catedralei Nationale este un omagiu adus celor care s-au jertfit pentru libertatea si demnitatea romanilor de atunci, de astazi si de maine. Asa si-au dorit strabunii, o tara mare, unita si prospera, in care copiii si nepotii lor sa traiasca in pace si buna intelegere. Au trecut 100 de ani si inca suntem aici, chiar daca tara nu mai e intreaga, totusi vorbim aceeasi limba si purtam in vene acelasi sange. Insa nu pentru 100 de ani a fost jertfa lor, ci pentru vesnicie, prin urmare, suntem datori sa ducem mai departe peste veacuri si generatii numele de roman. Centenarul nu este o incheiere, ci este tocmai o deschidere spre alte sute de ani de unitate, in libertate.
Odata cu trecerea in noul an, nu putem decat sa ne dorim prosperitate si pace in tarisoara noastra mica. Trebuie sa avem in minte exemplul eroilor nostri si sa dorim sa crestem in fapte de care generatiile viitoare sa pomeneasca cel putin cu aceeasi mandrie.
Pentru ca sa dainuim bine ancorati in acest spatiu primit ca mostenire de la strabuni, trebuie sa pretuim oamenii, traditiile si credinta noastra ortodoxa.
Resursa cea mai de pret sunt oamenii. Cineva spunea ca ei sunt "sarea pamantului". Si asa este, fara ei nu ar mai avea rost Romania. Ei trebuie sprijiniti sa traiasca bine, sa se dezvolte si sa iubeasca tara. Ne sperie valul de migratie ce ia din ce in ce mai mult amploare. Romanii cauta o paine mai buna in alte parti, si asta devine ingrijorator. Avem atatea resurse si e pacat ca nu le cunoastem, ca nu le pretuim, ca nu le valorificam si ca nu ne hranim din ele. Familia trebuie protejata si fortificata. Scoala trebuie sa-si recapete rolul sau firesc. Copiii au dreptul la o educatie sanatoasa, ei trebuie sa priveasca increzatori spre un viitor in tara lor. Tinerii sa aiba incredere in institutiile statului, trebuie incurajati sa munceasca aici, sa traiasca aici. Batranii trebuie ajutati sa duca o batranete decenta, fara lipsuri, tristete si multa singuratate, fara suferinta. Oamenii au nevoie de valori, de incredere si de modele pentru a ramane uniti.
Traditiile si obiceiurile noastre ne pot invata multe despre trecut, insa cel mai important e ca ne pot invata multe despre cum sa supravietuim ca neam in viitor. Avem o identitate care a prins radacini aici in pamantul romanesc, fara de care am fi ca fulgii de nea in bataia vantului. Avem atatea lucruri frumoase care ne definesc si pe care nu trebuie sa le pierdem. Satele noastre si zestrea culturala care a izvorat din batranele lor vetre ne sunt asigurari de viata cat va fi acest neam. Nu trebuie sa ne uitam datinile, portul, mestesugurile, caci sunt bogatii dospite de-a lungul a zeci de generatii. Oriunde am colinda prin tara, intalnim la tot pasul cate ceva care ne arata harnicia, priceperea, jertfelnicia si iubirea de frumos a celor de odinioara. Sunt lucruri vii care vibreaza in constiinta si-n cultura noastra, sunt un sfant si inepuizabil testament, care ne incredinteaza ca avem pentru ce sa luptam.
Si mai avem credinta ortodoxa, care a insotit neamul nostru inca de la crestinarea lumii. Nu putem separa identitatea noastra de credinta, caci s-au impletit si s-au sudat mereu. Cand au fost greu incercati, stramosii nostri s-au agatat de numele Domnului. In El s-au intarit si cu El au izbandit. Pe El l-au iubit voievozii si domnitorii nostri, ctitorind atatea biserici si manastiri. Viata spirituala a fost mereu vie pe melegurile patriei, candelele au ars neincetat si inca ard si astazi. Din crapaturile muntilor s-au nascut sfintii, pamantul a rodit moaste, sinaxarele sunt ticsite cu numele celor de un sange cu noi. Oamenii au fost mereu atasati de biserica. Acolo s-au cununat, acolo si-au botezat pruncii, acolo au invatat carte, de acolo au plecat in vesnicie. In biserica si-au spus durerile, in biserica au plans pe cei ucisi in lupte, in biserica si-au pomenit pe toti cei dragi ai lor.
Romanul este om harnic si priceput, iubitor de frumos, pastrator de traditii, e om credincios, cu frica de Dumnezeu. El este sarea spatiului romanesc, doar el ii intelege traditiile si-i cunoaste credinta.
Bunul Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem, odata cu intrarea in noul an, ca e o datorie sa ne iubim tara, semenii, traditiile si credinta pentru a putea ramane uniti si peste multe secole de acum incolo. 

La multi ani, Romania!

Despre sinceritate

"Sinceritatea este o deschidere a inimii. Ea se gaseste la foarte putini oameni si aceea pe care o vedem de obicei nu este decat o dibace ascundere, spre a ne atrage increderea celorlalti."

François de la Rochefoucauld

"Acolo unde incep demnitatile, sinceritatea devine muta."

Denis Ivanovici Fonvizin

Grația femeii

Se spune că o lebădă rămâne lebădă indiferent de apele în care se scaldă. Graţia ei vine din interior, sfidând cu frumuseţea, eleganţa şi naturaleţea ei mediul înconjurător. Mlaştina devine oază limpede şi lină atunci când pe suprafaţa ei se oglindeşte chipul păsării supreme. Oamenii se opresc din goana lor pentru a o admira. E o preţioasă şi ea ştie aceasta, însă nu se îngâmfă cu darul ei primit de la Dumnezeu. Îl poată natural şi în tăcere, fiind ceea ce este.
Asemenea lebedei, femeia îşi poartă graţia sa în bucurii şi necazuri, în reuşite şi eşecuri, în încercările de zi cu zi ale unei societăţi cu ritm accelerat, superficiale şi orientată îndeosebi către cele materiale. Dincolo de toate provocările cotidiene care tind să stoarcă la maximum puterile femeii, aceasta reuşeşte într-un final să zâmbească, să fie soţia caldă şi mama grijulie de care bărbatul şi copiii au atâta nevoie. Este punctul central al familiei care tânjeşte după armonie şi înţelegere.
Toate stau în graţia femeii, în puterea ei de a scoate lumină din adâncul sufletului ei încercat, un strop de bunătate, un gest tandru şi plăcut. Inima ei saltă de bucurie când i se oferă şi cel mai mic prilej, de parcă toate ar fi în perfectă regulă. Doar ea e capabilă să vadă minuni în toate. Banalul cotidian se poate înviora doar cu un zâmbet. O simplă floare face să saliveze toate glandele graţiei şi negura necazurilor se sparge ca un balon de săpun. Poate că e naivă şi inocentă de multe ori, însă tocmai aceste trăsături o ajută să nu-şi încarce sufletul de amar şi să treacă repede peste orice decepţie.
Ca o adiere caldă, reuşeşte să şteargă greutatea zilei şi să o ia de la capăt. Întreaga lume se bazează pe graţia femeii şi doar prin aceasta mai putem vedea frumuseţea din jurul nostru, chiar şi în cele mai mărunte lucruri.
Dragilor, nu trebuie să fim roboti performanţi pentru a intra în pas cu lumea, care ne cere carieră, rezultate, standarde. Nu trebuie să transpirăm abundent ca să ne demonstrăm capacitatea sau egalitatea cu bărbaţii. Frumuseţea acestei lumi stă tocmai în diferenţa dintre noi. Noi ştim să respirăm, să uimim, să apreciem simplitatea, să ne răsfăţăm şi să fim preţioase atunci când trebuie, şi cel mai important, noi ştim să iubim. Putem câştiga iubind, putem iubi pierzând. Avem ritmul nostru unic pe care îl putem împărtăşi lumii întregi. Este ritmul interior, care dă pace sufletelor noastre. Noi suntem celălalt taler al balanţei, care ţine universul în echilibru. Fără echilibrul emanat din naturaleţea noastră lumea ar fi haos, s-ar prăbuşi. Graţia noastră interioară aduce lumină şi căldură pe chipurile celorlalţi.
Să fim naturale, pentru că lumea are nevoie să se înfrupte din graţia noastră.

La multi si binecuvantati ani, Dacic Cool!

Regaseste valorile si tradiitiile romanesti. Descopera oameni, locuri, branduri si produse romanesti. Fii Cool, Dacic Cool! Zilele acestea, Dacic Cool a implinit 5 ani. Dupa parerea mea sunt 5 ani de misiune indeplinita, deoarece intr-adevar aici regasim din plin valori, traditii, oameni, locuri, branduri si produse romanesti. Eu am descoperit Dacic Cool in urma cu trei ani si pot spune ca multe s-au schimbat in viata mea in acest interval de timp. Am apreciat de la acel moment ca promovarea exclusiva a produselor romanesti este un act de curaj si devotament in acelasi timp. Identificarea valorilor si a produselor romanesti denota o mare preocupare in dezvoltarea ideii identitare, idee care mi-a placut foarte mult si am imbratisat aceasta initiativa. Astfel am devenit mai constienta de valoarea noastra ca popor, am descoperit obiceiuri si traditii necunoscute mie, am devenit mai atenta la tot ceea ce fac. De la ceea ce mananc pana la locurile pe unde trec sau oamenii pe care ii intalnesc.
Alaturi de Dacic Cool, am descoperit Romania cu locuri minunate, cu oameni deosebiti, cu produse mirifice pentru sanatate. Cu ajutorul celorlalti cititori, am descoperit locuri pe care nu le vazusem si de a caror frumusete nu auzisem, insa, citind articolele lor, curiozitatea mi-a fost stimulata in a cauta si a cunoaste. Astfel am ajuns sa calatoresc mai mult, sa intalnesc mai multi oameni, sa-mi fac prieteni noi si, de ce nu, sa adun cate ceva din toate aceste experiente. La randul meu am incercat sa stimulez si eu altora curiozitatea prin articolele mele si sa aduc la lumina locuri mai putin vizitate, mestesuguri uitate, traditii, fapte bune, romani frumosi, iar astazi numar aproape 100 de articole publicate de Dacic Cool.
Pe mine Dacic Cool m-a ajutat sa evoluez, sa descopar, sa traiesc emotii noi, sa vad Romania cu alti ochi, sa ma implic, sa ascult, sa observ, sa cunosc. De multe ori am avut sentimentul ca promovarea traditiilor si a valorilor a devenit pentru mine ca o datorie pe care o am pentru tara mea si pentru semeni si ca impreuna avem o misiune de indeplinit. A devenit o pasiune in a descoperi povesti noi, povesti care trebuie impartasite si altora, pentru ca bucuria de a descoperi ceva nu e deplina daca nu este impartasita.
La randul meu ma bucur de povestile altora si de felul in care vad ei lucrurile si doresc ca si de acum inainte sa ne sustinem reciproc in acest angajament de a ne cunoaste tara cu toate ale sale.
La multi si binecuvantati ani, Dacic Cool! Cu multa pretuire si recunostinta,

Luna octombrie, dovada unui viitor crestin

Dupa o luna plina de evenimente religioase foarte importante, am decis sa trag concluziile... Necazurile, greutatile sau poate doar credinta i-a adus pe romani la Moastele Sfintilor care s-au sarbatorit in luna octombrie: Sfantul Ciprian, Sfanta Cuvioasa Parascheva sau Sfantul Dumitru. Intamplator sau nu, am realizat mai mult decat oricand ca suntem un popor crestin si din ce in ce mai multi au inteles ca nu putem ignora adevarata semnificatie a vietii pe acest pamant.
Sentimentul care m-a incercat de fiecare data a fost acela ca lumea si-a reamintit de cele sfinte, de bucuria sufleteasca pe care am cam uitat s-o cultivam, de faptul ca nimic nu este posibil fara Dumnezeu. Am vazut mii de oameni frumosi cu o singura nadejde: aceea ca o soarta binecuvantata vine de Sus si ca trebuie doar sa o cerem. Credinta oamenilor poate schimba viitorul acestei tari.
Cred cu tarie ca Romania de maine va fi una binecuvantata de Dumnezeu. Zeci de mii de romani au scris deja istoria tarii de maine. Au scris-o cu sufletul si cu gandul, cu smerenie si rabdare, si asta ma face sa cred va veni o vreme de liniste pentru toti cei care au sufletele prea incercate de un trecut zbuciumat.

Stai departe de oamenii care iti iau in ras ambitiile. Oamenii marunti mereu fac asta, in schimb cei mari te fac sa crezi ca si tu poti ajunge mare. - Mark Twain