Sa pui suflet in tot ce faci, sa nu uiti sa crezi in tine, sa-ti doresti lucruri cu adevarat marete......
Se pare ca am uitat toate acestea manati de valul civilizatiei si al evolutiei accelerate.
Am ajuns sa facem tot doar pentru ca asa trebuie, pentru ca asa este la moda, pentru ca societatea ne vrea pe toti egali uitand ca in fond suntem unici in felul nostru. Am uitat sa visam, am uitat sa mergem desculti prin iarba ca si cum am vrea sa ne conectam cu natura, am uitat sa ne oferim placerea de ne bucura de clipa, de natura, de sentimentele noastre.
Nu trebuie sa ne fie rusine sa plangem, sa cerem, sa ne opunem daca este cazul.
Suntem cu totii cuprinsi de o contagioasa "uitare de suflet" care scoate la iveala ipocrizia si asprimea din noi.
De ce sa ne rezumam doar la necesitatile zilnice si la umilul nostru raport cu societatea?
A mai trecut un an, dar oare am castigat ceva? Sufletul nostru a simtit ceva;s-a bucurat? Oare ne-au mai crescut aripile?
Oare anul care tocmai a inceput va fi un an pentru suflet?!