Ia, portul sufletului nostru

Ne-am născut fără îndoială iubitori de frumos, iar mărturie pentru acest lucru este portul popular care împletește în el toată istoria poporului român de la începuturi, până în zilele noastre. Purtat de strămoșii noștri daci și până în secolul XXI, el spune povestea plină de sensuri ale unui neam adesea încercat de vremuri, devenind piesa fără de care istoria noastră nu s-ar putea spune. Ca semn de prețuire și apreciere, pe 16 mai serbăm Ziua Națională a Costumului Tradițional Românesc, act prin care ne mărturisim identitatea, nevoia de revenire la vechile tradiții, dar și dragostea față de valorile creației populare.
Deși din ce în ce mai multe branduri contemporane ne invadează existența, reușim să rămânem în bună tradiție românească și creștinească, căutând frumusețea de demult care hrănește privirea și sufletul. Astăzi, portul popular se folosește sporadic la diferite evenimente tradiționale și sărbători, însă în trecut el a fost portul de zi cu zi al omului, de la naștere până la moarte. Țăranul român nu s-a despărțit de aceste veșminte nici la muncile câmpului, nici în război, nici la sărbători. Deși trăiau modest, oamenii erau totuși fericiți, împăcați cu soarta și în strânsă legătură cu viață spirituală. Fără aparatură de ultimă generație, fără mașini și fără utilități, dar cu bucuria pentru împlinirea muncii lor. Război de țesut, fusul și fuiorul, mașina de tors, pe care le mai putem vedea doar în muzee, amintesc de o veche îndeletnicire care astăzi aproape că a dispărut.
 Femeile aveau în principal ocupații casnice, țeseau și împleteau totul manual, vopsind firele în culori naturale. De la covoare, pături și până la haine, ele prelucrau borangicul, lâna, inul, cânepa. Lada de zestre din lemn sculptat și pictat, nelipsită din gospodărie, era seiful de valori al țăranului de acum câteva sute de ani. Toate evenimentele marcante din viață omului, nașterea, nunta, înmormântarea, au făcut însă ca veșmintele să capete diversitate, iar astfel s-a ajuns ca această îndeletnicire artizanală să ia amploare căpătând valoare artistică, originalitate, noblețe.
Piesa cea mai importantă a costumului popular este fără îndoială ia. Ia este o mărturie vizibilă a satului tradițional românesc, modelele putând fi precis fixate în istorie și atribuite pe zone. Ceea ce le diferențiază pe zone geografice sunt geometriile, armoniile cromatice, simbolurile folosite, care țesute de mâini dibace, spun poveștile locurilor, ale datinilor, ale ciclului nesfârșit al vieții și al morții. Ele sunt fructul meticulozității și al dăruirii, vorbesc despre oameni de ispravă, cu viețuire simplă, dar adâncă și cuprinzătoare, care au realizat tezaure veșnice din cânepă și borangic, inspirându-se din natură, învățând de la pământul pe care l-au lucrat pentru a-și câștiga pâinea. Oameni cu sufletele pline de virtuți au creat veșminte care de sute de ani încântă inima.

Continuarea o puteti citi aici:  http://www.catchy.ro/ia-portul-sufletului-nostru/72593

Ia, istorie, cultura si traditie romaneasca

Minutiozitate, precizie, motive inspirate din natura sau simboluri crestine au facut ca ia romaneasca sa fie un produs foarte apreciat de mii de ani. Dovezile istorice spun ca aceasta a inceput a fi purtata inca din cultura Cucuteni, devenind astfel un monument al istoriei la propriu.
Ia este o marturie vizibila a satului traditional romanesc, transformarile si modelele putand fi precis fixate in istorie si atribuite pe zone. Elementele de baza sunt cam aceleasi peste tot: umarul, incretul, altita, raurile si cheitele. Ceea ce le diferentiaza pe zone geografice sunt modelele, decoratiunile folosite, culorile. Daca in Ramnic gasim siruri subtiri, verticale, in Muscel gasim rauri cu motive mari si late, iar in Bucovina se folosesc margelele pentru decor. Vrancea se distinge pentru modelele realizate in culori tari, rosu aprins, albastru, verde si negru, iar Suceava prin culori sobre. Ia de Campulung se distinge dupa cusatura realizata cu fir gros, adesea in combinatii de rosu si negru.
Traditia spune ca ia se coase doar cu rugaciune, iar insemnele ar fi protectoare de spirite rele si de farmece. Fetele tinere isi coseau iile in culori tari, ca semn al dorintei de maritis. Femeile in varsta si cele casatorite purtau ii in culori sobre.
De la femeia simpla de la tara si pana la personalitati marcante ale istoriei noastre, toate au purtat cu bucurie ia. Regina Maria a ramas in memoria poporului nostru ca o mare iubitoare de arta populara, indragind si purtand ia cu mandrie.
Daca olandezii sunt cunoscuti in lume pentru sabotii de lemn, iar turcii pentru salvari, categoric putem afirma ca romanii sunt recunoscuti pentru bluzele de in sau panza topita, frumos brodate, cu modele colorate si vii, cu ciucurasi discreti la maneci. The Romanian blouse, asa cum o stiu strainii, a ajuns sa fie un simbol romanesc usor de recunoscut si imediat asociat cu tara noastra.