Sfintii - prietenii, ocrotitorii si invatatorii copiilor nostri

Am inventat pentru copiii nostri fel de fel de personaje fantasmagorice cu puteri miraculoase. Asistam la rescrierea povestilor si a basmelor in concordanta cu noile pretentii ale pietei. Fat Frumos calare pe cal alb s-a demodat, iar Alba-ca-zapada si Cenusareasa nu mai sunt fetele simple, oneste si harnice care pun osul la treaba la nevoie si care se indragostesc de print la prima vedere. Acum se promoveaza personajele puternice, independente, versate, razboinice, dominante, care rezolva orice problema cu mare usurinta. Personaje lipsite de bunatate, inocenta, puritate, naivitate, dar care au intocmai atributele diavolului.
Acestea alimenteaza o conceptie total straina de realitate, dar induc notiunea de mentalitate moderna. Adultii contureaza, modeleaza si influenteaza comportamentul copiilor. E primejdios a lasa educatia la voia intamplarii sau la cheremul societatii. Dupa o copilarie petrecuta intre confuzie si imoralitate, lipsita de afectiunea parinteasca, adolescentul are toate sansele sa devina sclavul retelelor de socializare. In era digitala, valorile sunt complet rasturnate. Adesea, agresivitatea se traduce prin personalitate puternica, un must have al zilelor noastre. Copiii nu mai stiu de sfanta simplitate, deoarece parintii nu mai cred in simplitate. Copiii nu mai stiu de Dumnezeu, deoarece parintii nu-si mai gasesc mangaierea in Hristos. Datoria de a creste copilul in Adevar este o binecuvantare salvatoare, insa ceata lumii ne-a acoperit intru totul ochii si am orbit trupeste si sufleteste. Nu vedem cu ochii si nu simtim cu inima dincolo de scena lumii pe care noi insine am ajuns marionete. Jucam rolul principal in drama globala, care inghite suflete. Suntem actori de Oscar in goana dupa un loc fruntas in infern.
Am pierdut de mult masura Cerului si ne perpelim ca pestii pe uscat pentru un loc in iad, tinand cu orice pret sa-i tragem jos si pe copiii nostri. Ii taram dupa noi pentru ca nu mai stim directia in care trebuie sa-i ducem. Daca reperul nostru ar fi Dumnezeu, iar Sfanta Scriptura ar fi permanent ghidul vietii noastre am sti: Si aduceau la El copii, ca sa-Si puna mainile peste ei, dar ucenicii certau pe cei ce-i aduceau. Iar Iisus, vazand, S-a mahnit si le-a zis: Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu. Hristos este mereu directia, El este Calea, Adevarul si Viata, El e Lumina Lumii, pe care ar trebui sa o urmam cu orice pret. El e modelul suprem. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu si Sfintii sunt mereu modele de urmat pentru noi si mai ales pentru copii. Ei sunt ocrotitorii reali, prietenii si invatatorii copiilor. De ce nu putem sa ne scolim din sinaxare?
De ce tot inventam povesti cu supereroi si printese cand adevaratii eroi ai lumii acesteia sunt sfintii? Ei cu adevarat au biruit lumea si salveaza pe multi care indraznesc si le cer ajutorul. Citeam in vietile sfintilor intamplari minunate care ar putea bucura si educa in cel mai placut mod. Invataminte sfinte, utile la orice varsta, surse nesfarsite de emotii. De exemplu, aceasta istorioara din viata Sfantului Gherasim de la Iordan: Aflam ca intr-o zi, pe cand mergea prin pustia Iordanului, a intalnit un leu fioros care ragea cumplit din cauza ca ii intrase in laba un spin. Sfantul Gherasim ii scoate spinul si din acel moment leul nu-l mai paraseste pe Cuvios, il urmeaza pretutindeni, ca un adevarat ucenic. In acel timp, la manastire, Parintii aveau un catar cu ajutorul caruia aduceau apa de la raul Iordan. Cuviosul Gherasim l-a pus pe leu sa il pazeasca pe catar. Leul indeplinea cu bucurie aceasta sarcina. Insa, intr-o zi, leul s-a departat cam mult de catar si a adormit. Cativa negustori, trecand cu o caravana de camile pe acolo si vazand catarul singur, l-au luat si si-au continuat drumul. Cuviosul Gherasim, vazand ca lipseste de la manastire catarul si crezand ca leul l-a mancat, i-a spus acestuia: "Lucrul pe care il facea catarul il vei face tu, slujind trebuintele manastirii“. Si leul s-a facut de indata ascultator si cara zi de zi apa de la Iordan pentru manastire.
Dupa o vreme, negustorii s-au intors pe acelasi drum. Si pe cand treceau Iordanul, s-au intalnit cu leul care implinea lucrul catarului. Negustorii, vazand leul, s-au speriat si au fugit. Leul a luat catarul de frau si s-a intors la Sfantul Gherasim si cu cateva camile. Cuviosul Gherasim s-a bucurat de cele petrecute, nu atat pentru ca isi recuperase catarul, ci mai ales pentru faptul ca a cunoscut ca leul nu a mancat catarul. Cuviosul Gherasim l-a eliberat pe leu de sarcinile pe care le primise.
Si nu numai cuviosii ajunsi la varsta intelepciunii pot fi exemple pilduitoare. Unii sfinti din pruncie au aratat dragoste de Dumnezeu si au raspuns chemarii Lui in cel mai inocent si sincer mod. Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, Sfanta Filofteia de la Curtea de Arges si multi altii. Eu indragesc foarte tare o povestioara din viata Sfantului Onufrie, pe care o gasesc numai buna de impartasit celor mici. Fiu de imparat dus la manastire din frageda pruncie. La varsta de sapte anisori, adeseori se ducea la trapeza si, cerand cate o bucatica de paine, se ducea in tinda bisericii, unde era zugravita icoana Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu, care tinea pe mainile ei pe Domnul nostru Iisus Hristos. Deci, apropiindu-se Onufrie de icoana, fiind fara de rautate si cu nestiinta sfanta, vorbea ca si cu un viu cu Pruncul Hristos zugravit pe icoana si graia astfel: „Şi Tu esti mic precum sunt si eu, insa eu ma duc la trapeza, cer paine la trapezar si mananc, iar Tu nu mananci niciodata. Pentru ce te chinuiesti asa, nemancand nimic? Iata, primeste partea mea si mananca. Iar pruncul Hristos Cel inchipuit pe icoana, ca şi cum ar fi fost viu, intindea manuta Sa si lua painea din mainile lui Onufrie, care il vedea pe El ca si cum o manca.
O minune ca aceasta facandu-se nu o data, nici de doua ori, ci de multe ori, si trapezarul vazand pe prunc luand painea adeseori a inceput a-l pandi sa vada ce face cu painea si unde o duce. Deci, vazandu-l ducandu-se cu painea la biserica, a mers dupa dansul mai de departe si, ajungand la usa tindei, a vazut facandu-se minunea cea mai sus aratata si s-a inspaimantat foarte. Dupa aceea, ducandu-se, a vestit Avvei si tuturor celorlalti monahi mai sporiti in fapte bune, care, auzind o minune ca aceasta, s-au inspaimantat cu totul.
Atunci Avva a invatat pe trapezar astfel: Cand pruncul Onufrie va mai cere paine de la tine, sa nu-i dai, ci sa-i zici: Du-te de cere paine de la Acela Caruia i-ai dat de multe ori". Iar trapezarul, ascultand pe Avva, a facut asa precum i-a poruncit. Deci, dimineata, venind Onufrie si cerand paine dupa obicei, trapezarul nu i-a dat, ci a zis: „Du-te de cere paine de la Acela Caruia tu i-ai tot dat de multe ori. Deci pruncul, fiind flamand, s-a dus plangand catre icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si a zis catre Pruncul Hristos, Cel inchipuit pe icoana: Trapezarul nu voieste sa-mi dea paine de la el, si-mi este foame; da-mi Tu de la Tine, ca si eu Ti-am dat de multe ori! Si indata Pruncul Hristos i-a dat o paine mare, frumoasa, curata, alba ca zapada si calda. Painea era atat de mare, incat abia putea sa o duca pruncul cel de sapte ani... Iar Avva, minunandu-se foarte mult de o minune ca aceea, a chemat pe toti monahii si le-a aratat acea paine minunata.
Sunt doar cateva exemple minunate pe care le indragesc, insa sinaxarul e plin de sfinti a caror vieti sunt extrem de placute si de mare trebuinta copiilor. Daca noi am rasfoi macar din cand in cand Vietile Sfintilor, am gasi lucruri interesante, care, pictate pe tablita inimii, vor folosi traiului de zi cu zi. Semanate in ogorul curat al sufletului, acestea vor rodi multime de fapte bune si ganduri frumoase, pe care spinii si palamida lumii nu-i vor putea inabusi. Daca oglinda sufletului e curata, primeste deplin lumina Cerului, iar reflexia ar fi pe masura.
Culegem ce semanam si din pacate de multe ori semanam prost. Puterea, concurenta, lacomia nu vor genera niciodata stabilitate si bunatate. Cultivare "eu"-lui dusa la extrem aduce cu sine nevoia acuta de afirmare si de indreptatire. Sfintii au ajuns sfinti datorita smerenie. Aceasta inalta cel mai mult pe om. Sfintii savarseau cu adevarat minuni si savarsesc si astazi pentru oricine cere ajutorul.
Au vindecat si inviat oameni, au mers pe ape si prin foc, au imblanzit animale, si cate si mai cate, insa niciodata nu s-au mandrit cu darul lor. Cei mai multi au trait in simplitate si saracie desavarsita. Sfantul Ilie a fost hranit de un corb, Sfanta Teodora de la Sihla nu avea nici macar haine si era hranita de pasari, iar Sfantul Dimitrie a renuntat la un papuc mergand vreme de trei ani descult, dupa ce din greseala a calcat intr-un cuib de pasare si a omorat puisorii. Stim ca preferatul copiilor este Sfantul Nicolae, insa si ceilalti pot fi indragiti de acestia daca noi stim sa le facem cunoscute vietile lor. Suntem datori sa-i pregatim pentru a fi buni crestini pentru ca i-am botezat. I-am incredintat Cerului inca de la inceputul vietii lor si suntem datori sa cultivam si sa facem sa rodeasca in inimile lor credinta. Trebuie sa-i pregatim de mici, iar acesti soldatei inzestrati duhovniceste vor sti mai apoi cum sa se raporteze la lume, la cele materiale si la semeni.

Scoatem sfintii si sarbatorile din calendar?

Calendarul scolarului este programa ce trebuie parcursa intr-un an de studiu. Conform deciziei Curtii Constitutionale a Romaniei, s-a scos din calendarul elevului ora de religie, acesta putand fi studiata doar pe baza de cerere. Copilul, in opinia unora, nu trebuie neaparat sa stie de Dumnezeu, de sfinti si de suflet, nu-i foloseste in mod deosebit trairea duhovniceasca. Societatea nu recomanda un stil de viata ortodox. El trebuie sa invete lucruri mai importante, care sa-l ajute sa devina performant si pregatit pentu o societate orientata evident doar spre cele materiale. Cele spirituale nu mai au loc in sufletele noastre. Desi viata noastra graviteaza in jurul creatorului sau, ne incapatanam cu inversunare sa demonstram contrariul.
Pai, daca nu mai e loc pentru Dumnezeu, va propun un EXERCITIU IMAGINAR: sa scoatem toti sfintii si toate sarbatorile din calendar! Sa spunem ca renuntam la sarbatori precum Paste, Craciun, Rusalii etc. Sa dam inapoi statului zilele libere, deoarece noi ne-am laicizat peste masura si oricum nu mai respectam caracterul religios al zile, am uitat de ziua Domnului si de cinstea care i se cuvine. Le-ati spus copiilor ca din 2015 nu mai studiaza religia, ca pe o materie fireasca. Cum ar fi sa le spuneti ca Iisus nu se mai naste, ca nu mai mergem la colindat si mosul nu mai vine?! Spuneti-le ca in 2015 nu vom mai avea Craciun, ca oamenii rai l-au furat, l-au cenzurat. Sau, ma rog, cine vrea Craciun sa faca o cerere scrisa.
Mai toate sarbatorile au intai de toate un caracter religios. Il au in centru pe Iisus Hristos care s-a nascut, a patimit, s-a ingropat si a inviat pentru noi. Dar noi nu mai tinem cont de El si atunci va intreb: de ce tot tam-tamul acesta cu Craciunul? De ce Mos Nicolae? De ce zile onomastice? Constantin, Nicolae, Ion, Vasile pot fi niste simple nume. Au fost candva niste sfinti care se numeau astfel si care savarseau minuni, dar ce treaba mai avem noi cu sfintii? Vorba romanului: mortii cu mortii, vii cu vii.
De ce ne sunam si ne facem urari de ziua numelui, din moment ce noi am pierdut orice conexiune cu sfantul din calendar?
De ce taiem un miel si punem oua rosii pe masa in ziua de Paste si le ciocnim cu traditionalul Hristos a inviat! cand pentru multi dintre noi El nici nu a existat?
Nu ar fi mai eficient sa nu mai pierdem vremea si sa muncim, sa strangem bani, sa agonisim pentru ziua de maine, poimaine sau poate pentru Black Friday? Da, intr-adevar o zi pe care putem sa o pastram. Ma intreb de ce s-o numi vinerea neagra?
O fi neagra pentru ca reflecta lacomia, goliciunea si goana din noi si pentru ca sufletul se intuneca inconjurat de atatea si atatea obiecte mai mult sau mai putin utile, dar cumparate la reducere?
Putem sa mai pastram si Halloween. Nu-i o sarbatoare religioasa, iar invocarea strigoilor si a vrajitoarelor se pare ca ne place si ca ne face bine, ne stimuleaza salbaticia. La urma urmei tine doar o noapte, nu-i pierdere mare de timp.
Pentru cei indragostiti, colectionari de inimioare rosii si trandafiri criogenati, am insa o veste proasta. Noi nu mai auzim inima noastra si nu mai avem timp de ea. Valentine's Day nu poate ramane in calendar. Valentin a fost un sfant, un protector al indragostitilor, deci… jos cu el! Si pe cei mici sa-i taxam. Mos Nicolae nu mai vine, prin urmare nu mai lustruiti de zor, ghetutele. Nici macar ziua Recunostintei nu o putem imprumuta de la americani. Noi nu avem de ce sa fim recunoscatori, nu avem cui, din moment ce toate ne apartin si in toate e doar meritul nostru.
Nici Revelionul nu ar mai avea sens dupa parerea mea. Numaram obsesiv anii inainte si dupa Hristos. Sunt sigura ca aceasta ordonare in functie de Hristos enerveaza pe multi. Ne raportam la El pentru plasarea oricarui eveniment in istorie. De peste 2000 de ani, omenirea tot vrea sa-l omoare, iar El se tot naste cu fiecare Craciun si inviaza cu fiecare Paste.
Sau poate ca ar fi totusi bine sa pastram Revelionul. Sa tinem o evidenta a distantei fata de Hristos. Sa stim cat ne-am indepartat, poate stiindu-se mai departe, unii se vor simti mai liberi…
Romane drag, fara sarbatori si sfinti ai avea mai mult timp sa faci ceea ce-ti place cu adevarat. Ai putea totusi sa sarbatoresti ziua de nastere. Si ziua in care s-a nascut copilul tau, nu ca dar de la Dumnezeu, ci in ebrubeta din laborator, el, impreuna cu ceilalti doi, patru sau poate cinci frati ai sai. Si chiar ar trebui sa o sarbatoresti, deoarece el a avut noroc. El, embrionul norocos, a fost implantat in pantecele mamei tale si s-a nascut, ceilalti frati ai sai au ajuns crema de maini.
SA NE TREZIM, ZIC! Oameni buni, treziti-va! Sa fim putin atenti in jur, pana nu ramanem pe masa doar cu dovleacul ranjit de Halloween. Fara sarbatori si sfinti, calendarul ar fi o simpla insiruire de numere, iar viata noastra ar fi o insiruire de zile, saptamani, luni de munca si agoniseala, fara semnificatie.
Avem sarbatori frumoase, sfinti dragi si placuti atat copiilor cat si noua celor mari, avem atatea traditii si obiceiuri frumoase. Imaginati-va cat de tristi si de saraci am fi fara aceste motive de bucurie, cat de goale ar fi sufletele, casele si mesele noastre. Sa ne statornicim in bucurie, in loc sa ne indepartam de ea. Hristos ne invita sa iubim, sa daruim si sa traim in comuniune, ajutandu-ne si sprijinindu-ne unii pe alti. Ne cheama sa fim frati si sa ne impartasim cu totii din ospatul credintei si al bucuriei. La multi ani si sarbatori binecuvantate tuturor!

Luna octombrie, dovada unui viitor crestin

Dupa o luna plina de evenimente religioase foarte importante, am decis sa trag concluziile... Necazurile, greutatile sau poate doar credinta i-a adus pe romani la Moastele Sfintilor care s-au sarbatorit in luna octombrie: Sfantul Ciprian, Sfanta Cuvioasa Parascheva sau Sfantul Dumitru. Intamplator sau nu, am realizat mai mult decat oricand ca suntem un popor crestin si din ce in ce mai multi au inteles ca nu putem ignora adevarata semnificatie a vietii pe acest pamant.
Sentimentul care m-a incercat de fiecare data a fost acela ca lumea si-a reamintit de cele sfinte, de bucuria sufleteasca pe care am cam uitat s-o cultivam, de faptul ca nimic nu este posibil fara Dumnezeu. Am vazut mii de oameni frumosi cu o singura nadejde: aceea ca o soarta binecuvantata vine de Sus si ca trebuie doar sa o cerem. Credinta oamenilor poate schimba viitorul acestei tari.
Cred cu tarie ca Romania de maine va fi una binecuvantata de Dumnezeu. Zeci de mii de romani au scris deja istoria tarii de maine. Au scris-o cu sufletul si cu gandul, cu smerenie si rabdare, si asta ma face sa cred va veni o vreme de liniste pentru toti cei care au sufletele prea incercate de un trecut zbuciumat.