De 100 de ani, tara aceasta cu munti in inima si ape la poale se numeste Romania. Pentru noi cei de astazi este firesc sa fim cetatenii unei tari, sa avem un act de identitate in buzunar cu care sa trecem granitele si sa ne legitimam in fata altora cu mandrie sau cu sfiala ca suntem romani. Insa nu a fost intotdeauna asa. Trebuie sa stim ca tara s-a inchegat cu greu, cu multa jerfa si cu multa staruinta. Daca nu staruiau inaintasii nostri si daca nu plateau scumpul pret al sangelui, noi astazi nu am fi avut o Romanie libera si independenta. Unirea nu s-a intamplat peste noapte. Sa nu creada cineva ca intr-o zi niste oameni au decis ca palma asta de pamant e a noastra si gata.
Tara s-a plamadit in timp, graiul s-a format pe parcursul mai multor secole, iar portul, traditiile si obiceiurile s-au predat ca lucruri de mare pret din generatie in generatie. Timpul le-a cernut si le-a sudat intr-un mod specific noua. Avem in spate amprenta trecutului, iar aceasta amprenta ne indica un viitor. Este ADN-ul neamului nostru, care tot renaste in noi si se imbogateste cu fiecare generatie. Privind mai adanc in istoria poporului nostru, vedem ca unirea a inceput cu mult in urma, cand in anul 1600, nu intamplator, Mihai Viteazul era domnitor al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si al Moldovei. El este intaiul unificator al celor trei tari care aveau sa formeze mai tarziu Romania moderna.
O unire nedesavarsita, caci lasa neschimbate formele de organizare din fiecare provincie in parte, care-si pastreaza legile si armata proprie. In Transilvania a obtinut scutirea de robota a preotilor romani, a infiintat Mitropolia Ortodoxa de la Alba Iulia, iar pentru ca se vorbea aceeasi limba de o parte si cealalta a Carpatilor, a declarat limba romana limba oficiala. Aceasta prima tentativa de unire nu a durat mult, insa din ea rezulta un ideal, o nazuita ce a mocnit in inimile oamenilor si s-a propagat in timp. Dupa mai bine de 250 de ani, Alexandru Ioan Cuza ajunge sa fie primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national Romania. Unirea celor doua principate a survenit in urma alegerii sale la data de 5 ianuarie 1859 ca domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 este ales si domn al Tarii Romanesti.
El a mers mai departe, unind in 1862 cele doua principate si constitutional, si administrativ, formand in acest fel un stat unitar, numit Romania, avand capitala la Bucuresti. A format statul roman modern, cu o singura adunare si un singur guvern. Unirea a fost posibila pe baza similitudinii culturale si economice dintre cele doua tari. Insa nici aceasta unire nu a fost completa in constiinta romanilor, caci aveau frati si dincolo de aceste granite. Dorinta de unire avea sa fie implinita de un conducator strain de neam, de valorile si de credinta lui, dar care a inteles legatura de veacuri ce exista intre basarabeni, bucovineni, transilvaneni, moldoveni si munteni. Nu putea trece cu vederea ceea ce era evident. In 1914, Ferdinand I a devenit rege al Regatului Romaniei. A condus Romania in timpul Primului Razboi Mondial, luptand de partea Antantei.
In anul 1918 s-a implinit visul maret al romanilor prin realizarea statului național-unitar, Marea Unire, care insemna alipirea Basarabiei, Bucovinei si Transilvaniei la Regatul Romaniei. La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand a fost incoronat ca primul rege al Romaniei Mari. O Romanie nascuta din unirea in cuget si-n simtire a multor generatii. Si pentru ca sa intelegem ca legatura nu s-a facut numai din punct de vedere economic si cultural, nu trebuie sa uitam de alte doua evenimente extrem de importante in sudarea acestui popor: recunoasterea Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane din1885 si ridicarea sa la rangul de Patriarhie in1925.
Aceasta ar fi in linii mari o scurta si succinta descriere a felului in care s-a format tara noastra. Un ideal implinit insa cu sangele a zeci de mii de ostasi, peste ale caror oseminte traim noi astazi. De aceea suntem obligati sa tinem cu dinti de neam si de tara, de radacinile si traditiile ei, pentru a nu pata in nici un chip memoria lor. Acum, la implinirea a 100 de ani de la Marea Unire, sa ne unim si noi romanii de pretutindeni si sa rostim cu adanca recunostinta: Cinste Eroilor Neamului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu