duminică, 25 decembrie 2016

Adevarata bucurie e in Hristos

Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii Lumina cunostintei; ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus, Doamne, slava Tie.
E vremea colindelor, a recunostintei, a faptelor bune si a rugaciunii.  Cum ne putem bucura de Craciun daca nu simtim ca adevarata bucurie e in Hristos? Doar El umple casa sufletului, aduce pace si lumina. 


El S-a nascut si pentru noi, cei de azi, si pentru cei de maine, nu numai pentru strabunii nostri, care au murit demult. E mereu actual si prezent, este singurul lucru nou sub soare, dupa cum afirma Sfantul Ioan Damaschin, adica singurul lucru nou de la crearea lumii. Adevarata bogatie se gaseste in Hristos, si mai sunt printre noi cativa care simt asa. Adevarata bogatie e in ortodoxie, e in biserica, e in sfintele taine. E greu sa mai vezi aceasta cand te-ai sufocat si te-ai pierdut deja in bogatia chiciurilor lumesti.
Ce am facut noi din Nasterea Domnului? Ce am facut din osanalele ingerilor, din colindele pastorilor si din inchinarea magilor, ce am facut din sufletele noastre pentru care s-a nascut Hristos? Ce spunem copiilor nostri care scriu scrisori mosului? Ce-i invatam sa ceara in afara de bunuri materiale, dulciuri, jucarii? Cum vibreaza sufletele noastre la primirea vestii celei mari?  
Ce reprezinta pentru noi Craciunul?
Bogatie de cadouri, lumini multicolore, decoratiuni fel de fel, targuri cu mancaruri traditionale si suvenire de sezon, mosi craciuni, reni, porci, cozonaci si globulete. Magia sarbatorilor, febra cumparaturilor si a promotiilor a pus stapanire peste Romania. Tot romanul cumpara, mananca, bea si se veseleste. De dragul marketingului, care ne educa prin orbire, de dragul prietenilor si al copiilor ies banii din buzunare si ne veselim, ca asa e traditia de sarbatori.
Bogatie si belsug pe mese si in case. Dam totul trupului, lasand sa flamanzeasca sufletul. 
Si cu toate acestea... leru-i ler soptit se aude pe la portile crestinilor, prin biserici si prin casele celor care mai au in inimi adevaratul sens al sarbatorii.
Muta-i intrebarea ce rasuna afara
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara?
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse
Pe la porti strain e, ce ne stau inchise
Leru-i ler.

Cine mai vede cu mintea si simte cu inima, cand ochii sunt orbiti de jocuri de lumini? Unde e Craciunul cel adevarat, datator de bucurie, speranta si lumina? Unde e Hristos in inimile si in viata noastra? Cat loc i-am dat, cât timp? Si daca nu pentru El, macar pentru batranii, orfanii si nevoiasi acestei tari, cat timp am alocat? 
Rasaritul cel de Sus a luminat pamantul, coborandu-se pentru ca noi, robii lumii, mincinosi si huligani sa-l facem tron in inimile noastre. Sa ne luminam si sa ne veselim intru Nasterea Sa. E frumos ca impodobim brazi si ca avem mese imbelsugate, dar sa nu uitam sa ne impodobim si sufletele cu fapte bune, cu post si rugaciune. Sa aprindem macar o mica luminita si in sufletele noastre, caci pentru noi "rasarit-a lumii Lumina cunostintei" fara de care am fi posomorati si saraci. 
Sarbatori binecuvantate, cu pace, bucurie si lumina! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu