Cu sau fără Dumnezeu

Lumea își pierde uneori busola și realitatea este percepută răsturnat, valorile sunt dărâmate de nonvalori, binele este văzut rău, iar răul devine bine.  În inima omului e haos și trăim răspândiți, doar la exterior prinși în lanțurile logicii omenești de care ne-am lipit inima și nu ne mai putem desprinde. Nu mai vedem clar, suntem pierduți în detalii, prea multe ore de muncă, multe frici, griji, rate, frustrări, neîmpliniri. Ne organizăm, avem agende, facem liste peste liste, însă foarte repede toate se dovedesc a fi castele de nisip. Suntem fără timp, dar cu mult stres acumulat. Trăim într-o lume aproape bolnavă care-și iubește bolile de care suferă. Ceea ce doare cel mai tare este faptul că toate aceste neajunsuri se răsfrâng asupra copiilor. Nici noi nu mai știm ce e cu sufletul nostru. Binele nu vine prin poștă, ci se clădește în familie.
Copiii sunt sufletul și lumina familiei. Sunt prelungirea iubirii dintre doi oameni. Vrem cei mai bun pentru copii și toate zbaterile sunt canalizate spre a oferi o bună educație, confort, dragoste și principii de viață sănătoase. Vrem! Însă ce facem când sistemul nu vrea? Ce facem când toate nonvalorile sunt intens promovate și copiii se întâlnesc cu toate schimonoselile posibile? Prin intermediul ziarelor, al televiziunii, al internetului, copilul este bombardat cu scandal, pornografie, limbaj obscen, imagini șocante….
Și, de parcă nu era de ajuns, s-au găsit unii „binevoitori” care își arogă dreptul de a vorbi în numele părinților și care sub pretextul protejării copiilor militează pentru scoaterea orei de religie și a icoanelor din școli. Spun dumnealor, copii nu trebuie să știe de Cel răstignit și de păcat pentru a nu fi traumatizați. Probabil ei nu trăiesc în această lume și nu sunt atenți în jur.

Continuarea o puteti citi aici: http://www.catchy.ro/cu-sau-fara-dumnezeu/68756 

Criza relatiilor interumane

Saptamana trecuta am mers iar la teatru si am avut placuta surpriza sa constat ca, desi ne confruntam cu o asa-zisa "criza a culturii", lumea nu a uitat cat de importante sunt aceste momente de respiro, momente pentru intelect, in care ne amintim de dragul nostru Caragiale si de marii actori ai scenei romanesti. Ca sa pot sa-mi satisfac aceste "capricii intelectuale" trebuie sa rezerv biletele cu 10 zile inainte; in seara spectacolului, sala este mereu arhiplina, iar la casa de bilete nu se mai gasesc bilete pentru nici un spectacol din saptamana urmatoare. Am avut o surpriza asemanatoare si atunci cand am vrut sa vizitez Casa Poporului sau Muzeul Grigore Antipa. Nu mai vorbesc de ziua portilor deschise de la Palatul Cotroceni cand am stat la coada aproape 4 ore ca sa il putem vizita. Sunt bucuroasa si in acelasi timp uimita…
Desi ne numim "tara lui facebook" si indeletnicirile principale ale tinerilor sunt sticla si clubul, se pare ca mai exista si persoane care stiu sa aprecieze arta, teatrul, muzica, istoria… etc. Acelasi lucru se intampla la opera, la filarmonica si cam la toate manifestarile cu caracter cultural si educativ. Stau si ma intreb uneori de unde atata pornire impotriva tinerei generatii? Aud mereu vorbindu-se despre criza culturala care ne-a cuprins pe toti, despre tinerii care sunt din ce in ce mai inculti, despre lipsa de interes fata de scoala. De ce ne place sa discreditam o generatie la inceput de drum? De ce nu incepem sa cautam solutii de promovare a propriilor valori si sa stimulam interesul spre activitati educative? De ce uitam de resursele si de toata incarcatura culturala pe care ne-au lasat-o mostenire marii scriitori, compozitori, pictori, inventatori…?
Oare nu este datoria noastra sa indrumam tinerii si sa le facem cunoscute lucrurile cu adevarat importante?! De ce asteptam doar de la profesori si de la "sistem"?  Oare noi nu putem fi ca niste profesori pentru copiii nostri? Oare nu suntem si noi parte intregranta a sistemului?! Tanara generatie este responsabilitatea noastra a tuturor celor care s-au realizat intr-un fel sau altul. Trebuie sa ne asumam responsabilitati fata de copiii nostri, fata de batranii nostri si fata de toti semenii.
Romania nu se confrunta cu o criza a culturii! Romania se confrunta cu o criza a relatiilor interumane. De multe ori uitam sa fim toleranti si cu o atitudine pozitiv constructiva. Dragilor, priviti cu atentie in jurul vostru. Suntem cu totii ca niste buretei gata sa absorbim informatiile din jur. Depinde doar de noi sa ne inconjuram cu lucruri pozitive si sa ne rasfatam permanent intelectul astfel incat sa ne perfectionam si sa ne imbogatim sufleteste. Sa mergem la teatru. Sa reflectam la spusele lui Caragiale: O sotietate fara printipuri, carevasazica nu le are, dom’le.