Saptamana trecuta am mers iar la teatru si am avut placuta surpriza
sa constat ca, desi ne confruntam cu o asa-zisa "criza a culturii",
lumea nu a uitat cat de importante sunt aceste momente de respiro,
momente pentru intelect, in care ne amintim de dragul nostru Caragiale
si de marii actori ai scenei romanesti. Ca sa pot sa-mi satisfac aceste
"capricii intelectuale" trebuie sa rezerv biletele cu 10 zile inainte;
in seara spectacolului, sala este mereu arhiplina, iar la casa de bilete
nu se mai gasesc bilete pentru nici un spectacol din saptamana
urmatoare. Am avut o surpriza asemanatoare si atunci cand am vrut sa
vizitez Casa Poporului sau Muzeul Grigore Antipa. Nu mai vorbesc de ziua
portilor deschise de la Palatul Cotroceni cand am stat la coada aproape
4 ore ca sa il putem vizita. Sunt bucuroasa si in acelasi timp uimita…
Desi ne numim "tara lui facebook" si indeletnicirile principale ale
tinerilor sunt sticla si clubul, se pare ca mai exista si persoane care
stiu sa aprecieze arta, teatrul, muzica, istoria… etc. Acelasi lucru se
intampla la opera, la filarmonica si cam la toate manifestarile cu
caracter cultural si educativ. Stau si ma intreb uneori de unde atata
pornire impotriva tinerei generatii? Aud mereu vorbindu-se despre criza
culturala care ne-a cuprins pe toti, despre tinerii care sunt din ce in
ce mai inculti, despre lipsa de interes fata de scoala. De ce ne place
sa discreditam o generatie la inceput de drum? De ce nu incepem sa
cautam solutii de promovare a propriilor valori si sa stimulam interesul
spre activitati educative? De ce uitam de resursele si de toata
incarcatura culturala pe care ne-au lasat-o mostenire marii scriitori,
compozitori, pictori, inventatori…?
Oare nu este datoria noastra sa
indrumam tinerii si sa le facem cunoscute lucrurile cu adevarat
importante?! De ce asteptam doar de la profesori si de la "sistem"?
Oare noi nu putem fi ca niste profesori pentru copiii nostri? Oare nu
suntem si noi parte intregranta a sistemului?! Tanara generatie este
responsabilitatea noastra a tuturor celor care s-au realizat intr-un fel
sau altul. Trebuie sa ne asumam responsabilitati fata de copiii nostri,
fata de batranii nostri si fata de toti semenii.
Romania nu se
confrunta cu o criza a culturii! Romania se confrunta cu o criza a
relatiilor interumane. De multe ori uitam sa fim toleranti si cu o
atitudine pozitiv constructiva. Dragilor, priviti cu atentie in jurul
vostru. Suntem cu totii ca niste buretei gata sa absorbim informatiile
din jur. Depinde doar de noi sa ne inconjuram cu lucruri pozitive si sa
ne rasfatam permanent intelectul astfel incat sa ne perfectionam si sa
ne imbogatim sufleteste. Sa mergem la teatru. Sa reflectam la spusele
lui Caragiale: O sotietate fara printipuri, carevasazica nu le are, dom’le.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu