Traditii delicioase: Zacusca

De cand ma stiu mi-a placut zacusca. Este aperitivul copilariei mele si cred ca al tuturor romanilor. Desi la origini nu este un preparat autentic romanesc, poporul nostru si l-a insusit, l-a asimilat si l-a inclus in bucataria noastra atat de bine si natural, incat astazi putem sa juram ca noi am inventat zacusca. Odinioara, bunicile noastre se intreceau in a prepara zacusca, fie de vinete, fie de ciuperci. La fiecare inceput de toamna, toate camarile se umpleau de bunatati. Astazi nu prea mai avem bunici, iar noi am cam uitat retetele de altadata, insa bunatatile de la Topoloveni sunt pe rafturile tuturor hipermarketurilor si la indemana oricarui pofticios nostalgic. Lumea s-a schimbat mult, insa nu si gusturile. Zacusca de vinete sau cea de ciuperci au fost si inca sunt in topul preparatelor preferate de romani. Ce sa mai vorbim despre cei plecati din tara... Adesea acestia cara in bagajele lor borcane cu zacusca, muraturi, gemuri si multe alte bunatati care le amintesc de tara si de gustul bun de acasa. Si pentru acestia salvarea vine tot de la Topoloveni. Borcanele cu bunatati au ajuns aproape in toata lumea, iar magazinele cu produse romanesti sunt frecventate de romanii care nu se pot dezobisnui de gusturile bucatariei noastre traditionale. Aproape in fiecare toamna eu obisnuiesc sa merg la padure. Pe de o parte ma bucur de priveliste, pe de alta parte culeg materia prima pentru zacusca de ghebe.
Anul acesta m-am bucurat din plin de ambele. Privelistea muntilor din zona Cheia, judetul Prahova, este una absolut incantatoare. Toamna este pictorul desavarsit care pune pe sevalet o multitudine de culori. Toate nuantele padurii incanta privirea, aerul curat este o adevarata binecuvantare pentru plamani, iar miscarea face bine. Ghebele asteptau culegatorii, palcuri, palcuri, mici si mari, cocotate in manunchiuri pe buturugi sau scotand semet capul dintre frunze. Am umplut repede cateva galeti si am pornit gafaind spre casa pentru a ma apuca de treaba, insa mai intai am dat o tura si prin gradina.
Si aici am intalnit darnicia toamnei. Tatal meu este un om gospodar si prevazator. Cultiva mai toate legumele, iar toamna culegem impreuna roadele. Rosiile, ceapa, morcovul si gogosarii de gradina sunt legume ce nu lipsesc din zacusca. Cu toate pregatite, am scos caietul vechi de retete al bunicii si am inceput lucrul. Am spalat legumele, le-am cantarit, le-am tocat, am calit, am fiert, am amestecat, am condimentat, m-am lins bine pe degete, iar la sfarsit am pus totul in borcane. Am sterilizat si am umplut camara. Nu pot sa va spun cum mirosea bucataria. Am muncit aproape toata ziua, insa cu multumire, deoarece camara plina ne va sprijini toata iarna si va face micul dejun o adevarata placere, iar  postul va trece mai usor. Celor care nu au placerea de a alerga prin paduri, sau nu au gradini, sau sunt in tari indepartate, sau nu au timp pur si simplu, le recomand cu incredere zacusca Topoloveana, care contine doar ingrediente naturale si respecta o reteta traditionala. Bunatati din ingrediente romanesti, pentru romanii de pretutindeni.