Vremea colindelor, vremea faptelor bune

Noapte de vis/ Timp prea sfant/ Pastorasi, vin cantand/ Ingerii cant' Aleluia/ Lumii vestesc bucuria/ Domnul e pe pamant! E vremea colindelor, vremea veseliei si a faptelor bune. E timpul tainic al iubirii, al regasirii, al iertarii, al impacarii. Din prea multa Sa dragoste pentru faptura creata, Domnul S-a intrupat si a venit in lume asa cum spun colindele: O, ce veste minunata, In Betleem ni se-arata, Ca astazi s-a nascut, Cel far' de-nceput, Cum au spus proroci. Lumea a primit in dar un Mantuitor, insusi Fiul lui Dumnezeu S-a smerit nascandu-Se in iesle saracacioasa, pentru noi, iar noi am uitat cu totul de venirea Sa si ne-am inventat mos. Tot pamantul il slaveste pe Mos Craciun.
Copiii il asteapta cu nerabdare, il adora, ii scriu scrisori. Am schimbat cu desavarsire sensul real al sarbatorii. In goana noastra dupa cumparaturi am devenit egoisti, extravaganti, iubitori de sine, insensibili la nevoile celorlalti... Brazi mai mari sau mai mici, globulete multicolore, ghirlande, luminite, cadouri sofisticat impachetate spun povestea unei sărbători comerciale, lipsita de orice traire duhovniceasca. Vrem Craciun cu mese imbelsugate, cu multa bautura si distractie, lumini, artificii si brazi impodobiti. Vrem doar pentru noi si pentru cei apropiati ai nostri.
Dar ce facem cu Craciunul celor pe care multi nu-i mai vor? Sutele de suflete abandonate de care am uitat pentru ca nu mai stim sa fim responsabili, sa ne asumam faptele si sa ne jerfim. Nu-i mai vedem si nu raspundem pentru ei. Ce ne facem cu Craciunul batranilor  si al sarmanilor, pentru care nimeni nu vrea sa-si asume nimic? Mor in spitale, in aziluri, pe strazi, sub ochii nostri, cand noi mergem mai departe indiferenti. Ce le spunem despre Craciun copiilor nostri? Ii trimitem la scoala pentru educatie sexuala. Ii trimitem la serbari de Halloween deghizati in strigoi si vrajitoare, la petreceri cu mosi craciuni animatori si craciunite dansatoare. Ce le mai spunem despre Nasterea Domnului?
Mai stiu ei ca Ingerii canta, Magii il adora, Pastorii alearga, Ieslea o-nconjoara, Mari minuni se intamplara? Au disparut păstorii, magii si bucuria Nasterii Domnului? A disparut Lumina Lumii, nu ne mai bucuram si nu ne mai odihnim in Ea? Azi ne inchinam insa cu frenezie luminilor din brad si nu Luminii coborate din Cer. Asteptam cadouri fel de fel, ignorand darul suprem pe care omenirea l-a primit de Craciun. Am uitat ca magia sarbatorii este de fapt taina inimii, bucuria sufletului care se traieste in Hristos. Ne-au mai ramas ca amintire doar cateva colinde strabune si cateva grupuri de colindatori care mai bat pe la usile crestinilor, ducand din casa in casa vestea ca S-a nascut Mesia. Slava sus in ceruri, pace pe pamant/ S-a nascut Mesia, Domnul nostru sfant.
Deschide usa crestine ca sa primesti vestea cea buna care sa-ti incalzeasca inima si casa in ziua cea sfanta. Sa intre in casa ta Cuvantul aducator de pace Din cer Cuvantul, In trup se arata/ Noaptea din lume, Zi se face indata.
Strange-i pe toti in jurul tau si bucurati-va impreuna de Nasterea Domnului. Rasaritul cel de Sus, care imbraca in haina noua tot pamantul. Cerul si pamantul, In cantec rasuna/ Ingeri si oameni, Canta impreuna.  Bucura-te de cei dragi ai tai, dar nu uita de cei napastuiti si singuri in zi de sarbatoare. Daruieste cu inima buna si celor aflati in nevoi, pentru ca Domnul S-a nascut pentru noi toti. Ingaduieste-ti sa fii nobil in aceasta zi mare. Sa aveti sarbatori cu pace, ingaduinta, rabdare si belsug de rodire intru toate! Sa va fie casa, casa; Sa va fie masa, masa; Tot cu mesele intinse; Si facliile aprinse.
Si la anul sa traiti, Sa va gasim infloriti!