Traditii delicioase: Zacusca

De cand ma stiu mi-a placut zacusca. Este aperitivul copilariei mele si cred ca al tuturor romanilor. Desi la origini nu este un preparat autentic romanesc, poporul nostru si l-a insusit, l-a asimilat si l-a inclus in bucataria noastra atat de bine si natural, incat astazi putem sa juram ca noi am inventat zacusca. Odinioara, bunicile noastre se intreceau in a prepara zacusca, fie de vinete, fie de ciuperci. La fiecare inceput de toamna, toate camarile se umpleau de bunatati. Astazi nu prea mai avem bunici, iar noi am cam uitat retetele de altadata, insa bunatatile de la Topoloveni sunt pe rafturile tuturor hipermarketurilor si la indemana oricarui pofticios nostalgic. Lumea s-a schimbat mult, insa nu si gusturile. Zacusca de vinete sau cea de ciuperci au fost si inca sunt in topul preparatelor preferate de romani. Ce sa mai vorbim despre cei plecati din tara... Adesea acestia cara in bagajele lor borcane cu zacusca, muraturi, gemuri si multe alte bunatati care le amintesc de tara si de gustul bun de acasa. Si pentru acestia salvarea vine tot de la Topoloveni. Borcanele cu bunatati au ajuns aproape in toata lumea, iar magazinele cu produse romanesti sunt frecventate de romanii care nu se pot dezobisnui de gusturile bucatariei noastre traditionale. Aproape in fiecare toamna eu obisnuiesc sa merg la padure. Pe de o parte ma bucur de priveliste, pe de alta parte culeg materia prima pentru zacusca de ghebe.
Anul acesta m-am bucurat din plin de ambele. Privelistea muntilor din zona Cheia, judetul Prahova, este una absolut incantatoare. Toamna este pictorul desavarsit care pune pe sevalet o multitudine de culori. Toate nuantele padurii incanta privirea, aerul curat este o adevarata binecuvantare pentru plamani, iar miscarea face bine. Ghebele asteptau culegatorii, palcuri, palcuri, mici si mari, cocotate in manunchiuri pe buturugi sau scotand semet capul dintre frunze. Am umplut repede cateva galeti si am pornit gafaind spre casa pentru a ma apuca de treaba, insa mai intai am dat o tura si prin gradina.
Si aici am intalnit darnicia toamnei. Tatal meu este un om gospodar si prevazator. Cultiva mai toate legumele, iar toamna culegem impreuna roadele. Rosiile, ceapa, morcovul si gogosarii de gradina sunt legume ce nu lipsesc din zacusca. Cu toate pregatite, am scos caietul vechi de retete al bunicii si am inceput lucrul. Am spalat legumele, le-am cantarit, le-am tocat, am calit, am fiert, am amestecat, am condimentat, m-am lins bine pe degete, iar la sfarsit am pus totul in borcane. Am sterilizat si am umplut camara. Nu pot sa va spun cum mirosea bucataria. Am muncit aproape toata ziua, insa cu multumire, deoarece camara plina ne va sprijini toata iarna si va face micul dejun o adevarata placere, iar  postul va trece mai usor. Celor care nu au placerea de a alerga prin paduri, sau nu au gradini, sau sunt in tari indepartate, sau nu au timp pur si simplu, le recomand cu incredere zacusca Topoloveana, care contine doar ingrediente naturale si respecta o reteta traditionala. Bunatati din ingrediente romanesti, pentru romanii de pretutindeni.

Manastirea Crasna, gradina preaiubita de Dumnezeu

Dupa suisuri si coborasuri anevoioase, pe un drum de piatra serpuind prin padure, la poale de munte se ascunde parca in inima pustietatii Manastirea Crasna, gradina preaiubita de Dumnezeu. Aceasta minune lasata crestinilor ca marturie a nemasuratei frumuseti divine este situata pe raza comunei Izvoarele, judetul Prahova, avand hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena. Nu se poate descrie sentimentul care te incearca (dupa circa o ora de mers printre dealuri si paduri) atunci cand ajungi in fata linistii si a impacarii cu Dumnezeu.
La tot pasul te intalnesti cu o bogatie de povesti, de fapte si de lucruri atat de frumos impletite intr-o perfecta armonie care vindeca sufletul, privirea si constiinta. Pe loc devii mai atent si mai receptiv, iar fundul inimii parca se deschide sa primeasca ceva din magia acestui loc. Te indoiesti din start ca este creatie umana vazand atata frumusete si maretie la un loc. Stii précis, de parca cineva ti-a confirmat deja, ca aceasta gradina este creatie Divina. Nu incape indoiala in sufletul tau.
Manastirea este departe de sat, izolata in inima padurii, iar accesul spre acest loc se poate face doar cu o masina 4x4. Cu siguranta, iernile sunt foarte grele aici si cel mai probabil drumul este inchis. Si totusi, pe o cale atat de anevoioasa, Creatorul a croit drum si a dat atata putere oamenilor sa infrumuseteze acest loc. Biserica este  inconjurata de casele pentru oaspeti, chiliile calugarilor si de o superba gradina atent ingrijita. Aici poti lua parte la o slujba in aer liber, poti lua masa alaturi de toti credinciosii, iar daca doresti sa traiesti o farama de viata cu adevarat crestina, poti sta la manastire peste noapte. Din cate am inteles, prima noapte este gratuita, iar daca dorsti sa stai mai mult, trebuie sa-i ajuti la diverse treburi pe calugarii care din zori si pana seara slujesc minunii lui Dumnezeu.
Au o gradina cum nu ai ocazia sa intalnesti la orice pas; solare pentru legume, pomi fructiferi si multe alte resurse din care cu rabdare si credinta reusesc sa se indestuleze pe ei si pe cei nevoiasi care au trebuinta de o mana de ajutor. Slujba este inaltatoare, cantarile rasuna pana in cele mai adanci vai si ritualul este unul deosebit. Pe un perete imens este pictata “scara pacatelor”, care numai la o simpla privire face sa-ti treaca un fior rece pe sira spinarii si te face sa reflectezi la viata ta, la tot ceea ce este important si de pret pentru tine. Printr-o iluminare de sus venita, te gandesti la parinti, la bunici si la toti cei dragi care au un loc in inima ta. Realizezi ca nu aurul conteaza si nici banii sau casele pe care le ai. Ceea ce ai de pret in inima sunt cei dragi pentru care spui macar in gand o rugaciune.
Cand viata te incearca, cand deznadejdea sau nesiguranta isi fac loc si-ti tulbura toata fiinta sau cand pur si simplu cauti un moment de liniste, mergi la Manastirea Crasna si vei afla tot ce ai nevoie. Aici am asistat la o slujba magica, aici am gasit o certitudine ca viata merita traita, aici am primit binecuvantarea unui calugar cu chip senin si zambet impacat. Manastirea Crasna sta marturie ca neamul romanesc este unul ortodox.