Comori ale neamului - Manastirea Suzana

Rutina cotidiana nu ne ofera multe satisfactii, de aceea suntem mereu in cautare de frumos. Dorim sa compensam toate neajunsurile, sa ne bucuram sufletele cu acel ceva care sa ne redea energia necesara traiului de zi cu zi. Si ce poate fi mai frumos decat pitorescul tarii noastre, cu munte si mare, cu sate rasfirate pe vai si dealuri, cu turme de oi razlete la margini de padure, cu ape limpezi si grabite, cu brazi inalti cat blocuri de 10 etaje, cu drumuri serpuite, cu manastiri vechi, cu pesteri si mine, cu creste ce mangaie cerul si dealuri ce se pierd departe in zare? Toate ne asteapta sa ne odihneasca, sa ne hraneasca, sa ne mangaie inima si sa ne aline dorul de frumos.

Caldura mare ne face sa cautam in special muntele in perioada verii. Statiunile montane sunt luate cu asalt de turistii care cauta sa-si sature plamanii din aerul racoros si curat al padurii. Marea binecuvantare a romanilor este ca in tarisoara noastra mica, oriunde te-ai afla, gasesti o biserica sau manastire pentru un popas duhovnicesc, sau o fila de isrorie din care copiii pot invata ceva, sau cate o lectie de geografie pentru imbogatirea cunostintelor, sau obiceiuri si traditii specifice diverselor zone pe care le vizitezi.
Fiecare loc ascunde tainic bogatia care-l defineste, depinde doar de noi daca vrem sa-i patrundem taina. Cei care aleg sa petreaca cateva zile in zona Maneciu - Cheia se pot bucura atat de privelistea incantatoare a naturii, cat si de linistea manastirilor Suzana si Cheia. Dupa ce strabatem traseul Ploiesti, Valenii de Munte, Homoraciu, in comuna Maneciu, gasim Manastirea Suzana, cocotata pe o culme, la baza Muntelui Bobu, destul de aproape de sosea si totusi retrasa, in causul muntelui. Dupa ce am urcat panta abrupta si putin intortocheata, platoul creat anume pentru acest spatiu de rugaciune se deschide larg si primitor.
Locul inconjurat de numeroase corpuri de chilii, construite in stilul specific zonei, cuprinde ca intr-o fortareata biserica mare, asezata central, ca o inima in jurul careia toate au viata. Istoria manastirii incepe in 1740,cand o monahie pe nume Suzana construieste prima biserica cu hramul Sfantul Nicolae. La vremea respectiva, biserica era din lemn si, conform pisaniei, ea a rezistat timp de 100 de ani. Mai intai a fost un schit, apoi s-a transformat in manastire.
In 1840 s-a zidit biserica de piatra, stareta fiind maica Suzana Albulet, insa nici aceasta nu a rezistat vremurilor, iar biserica pe care o vedem astazi a fost inaltata intre anii 1880 si 1882, stareta fiind monahia Natalia Perlea. Catapeteasma din lemn si interiorul bisericii sunt pictate in ulei de Petre Nicolau, un ucenic al pictorului Gheorghe Tatarascu, dand spatiului liturgic o nota sobra, ce indeamna la introspectie si la rugaciune. In 1911, s-a construit si un paraclis cu hramul Acoperamantul Maicii Domnului. De-a lungul timpului, manastirea a fost afectata de Decretul 410/ 1959, cand a ramas in ingrijirea a doar catorva maici batrane, apoi de incediul din 1971, care a distrus cateva cladiri, insa, cu mila Domnului si a celor care s-au ingrijit, a renascut, devenind din ce in ce mai frumoasa. "
Astazi se slujesc Acatistul, Ceasurile si Sfanta Liturghie in fiecare zi, urmate de Vecernie si Pavecernita la amiaza si Miezonoptica, Utrenia cu Psaltire, seara. Biserica mare poarta, ca la incepuri, hramul Sfantul Nicolae, iar paraclisul (biserica mica) are hramul Acoperamantul Maicii Domnului. Cateva odoare de pret atrag in mod special pe credinciosi: moastele Sfintilor Mina si Haralambie, dar mai cu seama Icoana Maicii Domnului, numita "maica Milostivirii". Se spune ca icoana s-a milostivit in repetate randuri si a aparat acest locas de cult. Maicile au lasat marturie ca dupa un jaf icoana a lacrimat. De atunci icoana este cinstita cu mare evlavie si este socotita protectoarea manastirii. Un muzeu care adaposteste icoane pe lemn si sticla, carte veche romaneasca, vesminte si obiecte de cult poate fi vizitat de cei interesati de istoria acestui loc. Curtea cu alei pietruite abunda de flori muticolore.
Parca ai patruns intr-o gradina a raiului. Culorile inveselesc spatiul strajuit de padurile inaltate pe coamele muntilor. Pentru cei ce cauta cu adevarat linistea si vor sa o pastreze pentru mai mult timp, maicutele ofera si cazare. Cei mai multi insa, cu liniste in suflet dupa acest binemeritat popas duhovnicesc, continua drumul spre frumoasa statiune Cheia. Aici mai multe obiective si atractii turistice, cat si traseele montane te fac sa mai poposesti cateva zile. Parcul National Ciucas, Manastirea Cheia, Muzeul Flori de Mina, Muntele Rosu, Rezervatia Naturala Tigaile Mari sunt doar cateva dintre obiectivele preferate de turisti. Pachetul este minunat intregit de aerul curat, de racoarea padurii si de frumusetea naturii care si-a pastrat salbaticia. Zona Maneciu - Cheia este recomandarea ideala de vacanta pentru cei ce iubesc natura, drumetiile si linistea. 

Traditii delicioase: Zacusca

De cand ma stiu mi-a placut zacusca. Este aperitivul copilariei mele si cred ca al tuturor romanilor. Desi la origini nu este un preparat autentic romanesc, poporul nostru si l-a insusit, l-a asimilat si l-a inclus in bucataria noastra atat de bine si natural, incat astazi putem sa juram ca noi am inventat zacusca. Odinioara, bunicile noastre se intreceau in a prepara zacusca, fie de vinete, fie de ciuperci. La fiecare inceput de toamna, toate camarile se umpleau de bunatati. Astazi nu prea mai avem bunici, iar noi am cam uitat retetele de altadata, insa bunatatile de la Topoloveni sunt pe rafturile tuturor hipermarketurilor si la indemana oricarui pofticios nostalgic. Lumea s-a schimbat mult, insa nu si gusturile. Zacusca de vinete sau cea de ciuperci au fost si inca sunt in topul preparatelor preferate de romani. Ce sa mai vorbim despre cei plecati din tara... Adesea acestia cara in bagajele lor borcane cu zacusca, muraturi, gemuri si multe alte bunatati care le amintesc de tara si de gustul bun de acasa. Si pentru acestia salvarea vine tot de la Topoloveni. Borcanele cu bunatati au ajuns aproape in toata lumea, iar magazinele cu produse romanesti sunt frecventate de romanii care nu se pot dezobisnui de gusturile bucatariei noastre traditionale. Aproape in fiecare toamna eu obisnuiesc sa merg la padure. Pe de o parte ma bucur de priveliste, pe de alta parte culeg materia prima pentru zacusca de ghebe.
Anul acesta m-am bucurat din plin de ambele. Privelistea muntilor din zona Cheia, judetul Prahova, este una absolut incantatoare. Toamna este pictorul desavarsit care pune pe sevalet o multitudine de culori. Toate nuantele padurii incanta privirea, aerul curat este o adevarata binecuvantare pentru plamani, iar miscarea face bine. Ghebele asteptau culegatorii, palcuri, palcuri, mici si mari, cocotate in manunchiuri pe buturugi sau scotand semet capul dintre frunze. Am umplut repede cateva galeti si am pornit gafaind spre casa pentru a ma apuca de treaba, insa mai intai am dat o tura si prin gradina.
Si aici am intalnit darnicia toamnei. Tatal meu este un om gospodar si prevazator. Cultiva mai toate legumele, iar toamna culegem impreuna roadele. Rosiile, ceapa, morcovul si gogosarii de gradina sunt legume ce nu lipsesc din zacusca. Cu toate pregatite, am scos caietul vechi de retete al bunicii si am inceput lucrul. Am spalat legumele, le-am cantarit, le-am tocat, am calit, am fiert, am amestecat, am condimentat, m-am lins bine pe degete, iar la sfarsit am pus totul in borcane. Am sterilizat si am umplut camara. Nu pot sa va spun cum mirosea bucataria. Am muncit aproape toata ziua, insa cu multumire, deoarece camara plina ne va sprijini toata iarna si va face micul dejun o adevarata placere, iar  postul va trece mai usor. Celor care nu au placerea de a alerga prin paduri, sau nu au gradini, sau sunt in tari indepartate, sau nu au timp pur si simplu, le recomand cu incredere zacusca Topoloveana, care contine doar ingrediente naturale si respecta o reteta traditionala. Bunatati din ingrediente romanesti, pentru romanii de pretutindeni.