Hramul Bisericii Vladiceasca - Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel

In data de 26 iulie, Biserica Vladiceasca, comuna Snagov, praznuieste unul dintre cele trei hramuri. Din anul 2013, parohia Vladiceasca il are ocrotitor pe Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel, cel binecunoscut ca tamaduitor de boli si grabnic ajutator celor ce nu pot avea prunci. Este un bun prilej de sarbatoare la care localnicii, si nu numai, sunt asteptati sa participe imbracati in costume populare. 

 Din initiativa preotului paroh Constantin Lupu si cu aprobarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, parohia se va impodobi in curand cu odoare de mare pret. Un vesmant al Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou-Basarabov de la Catedrala Patriarhala si un vesmant al Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel sunt daruri care vor sosi nu peste mult timp la Vladiceasca. Aducerea vesmintelor in parohie este un eveniment duhovnicesc extrem de important pentru credinciosi, fiind o reala binecuvantare si un dar imens randuit de Bunul Dumnezeu. Acestea vor fi depuse in racla si asezate la loc de cinste intr-un baldachin special confectionat, astfel incat cei ce cinstesc sfintii cu multa evlavie sa se poata inchina ori de cate ori au nevoie de mijlocirile lor. Sfintii prin moastele lor ne arata ca legatura dintre trup si suflet continua si dupa trecerea din viata pamanteasca, iar prin marturia lor innobileaza podoaba spirituala a Bisericii Ortodoxe. Sunt dovada clara ca cei care au adormit in dreapta credinta nu au disparut in neant, nu s-au risipit. Prin puterea Duhului Sfant, acestia lucreaza prin binecuvantatele lor moaste, prin lucrurile pe care le-au folosit atat in viata lor, cat si dupa trecerea la cele vesnice, prin vesmintele cu care au fost imbracate sfintele lor moaste.
Cand inaltam rugaciuni catre moastele, obiectele sau vesmintele unui sfant, ne adresam de fapt sfantului care mijloceste pentru noi. Dovada sunt raspunsurile imediate in rezolvarea diverselor probleme pe care le primesc cei ce se roaga cu credinta, tamaduirile trupesti si sufletesti, potolirile ispitelor, multele minuni care se petrec langa raclele sfintilor. Sfintii raman pentru noi pilde de vietuire si credinta curata, care s-au invrednicit de Imparatia cerurilor si revarsa nenumarate daruri celor care se roaga lor, implinind cererile cele de folos. Au urmat calea lui Dumnezeu si prin dragoste, bunatate, blandete si smerenie au biruit ispitele acestei vieti, primind binecuvantarile harului. Pentru credinciosi, sfintii sunt garantia ca urmand calea, adevarul si viata, adica urmand lui Hristos si implinind poruncile, se poate dobandi Imparatia cerurilor si sunt acel semnal de alarma care suna la poarta constiintei noastre spre trezire. 
Sfintii au biruit lumea. Avem vietile lor ca exemplu si avem ajutorul lor si mijlocirea lor inaintea lui Dumnezeu, pentru ca si vietile noastre sa se ridice din pacat tinzand spre sfintenie. Avem incredintarea ca nu suntem singuri in lupta cu ispitele. Este o permanenta chemare spre ridicare catre o viata curata, care nu este altceva decat arvuna vietii vesnice. Pe meleagurile tarii noastre, viata pusniceasca a fost si inca este imbratisata de oameni cu credinta puternica. In adancurile padurilor, in crapaturile pamantului, pe cele mai inalte varfuri de munte, departe de lume si de ispite, au trait multi cu mintea indreptata catre inalt spre a dobandi curatia inimii, care este salasul Duhului Sfant. Lepadarea de lume, detasarea completa de lucrurile acesteia, stapanirea de sine si a patimilor presupun multa truda si rugaciune staruitoare. Mare nevoitor si mare rugator a fost Cuviosul Ioanichie cel Nou de la Muscel, sfantul din Valea Chiliilor, Muntii Fagaras, care a pusnicit vreme de 30 de ani intr-o pestera pe care a sapat-o in munte. Nu la baza muntelui, nici in varful acestuia, nici in loc usor accesibil, ci in locul cel mai inaccesibil, in peretele cel mai abrupt al muntelui, asigurandu-si astfel izolarea completa de lume. A petrecut astfel in rugaciuni, privegheri si osteneli duhovnicesti, primind o singura data pe saptamana paine si apa de la un ucenic care le cobora cu o franghie pana la gura grotei suspendate in munte. Tot in acest mod primea si Sfintele Taine, pe care i le trimitea egumenul Manastirii Negru Voda. Retras din zarva lumii si ascuns de ispitele ei, a biruit pacatul cu postul si cu rugaciunea, traind doar cantand lui Dumnezeu. Dupa ani lungi de nevointe aspre, ajungand la masura sfinteniei, s-a invrednicit sa-si cunoasca timpul mutarii din viata aceasta vremelnica, sapandu-si mormantul in fundul pesterii si scriind in piatra de deasupra Ioanichie Schimonah, 1638. Uitat de lume si de timp, sfantul nu a fost insa uitat de Dumnezeu, astfel ca moastele sale au stat sute de ani in pestera ascunsa si inaccesibila, pana cand din randuiala Celui Preainalt au fost descoperite de staretul Pimen. Acoperite de panza groasa de paianjen, s-au pastrat binemirositoare departe de lume, dar gata pentru a veni in intampinarea lumii cu daruri binecuvantate. Au fost scoase si asezate spre inchinarea credinciosilor, multi vindecandu-se de boli si neputinte, dand lauda lui Dumnezeu pentru acest margaritar de mare pret al Manastirii Cetatuia, Negru Voda. Credinciosii il cinstesc cu multa evlavie, aratand dragoste si recunostinta pentru binefacerile primite.
In anul 2009, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat canonizarea Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel, cu data de praznuire in 26 iulie. Din anul 2013, parohia Vladiceasca se bucura de ocrotirea sfantului binefacator din Valea Chiliilor. Parintele protosinghel modest - staret al Manastirii Cetatuia Negru Voda - Muscel – Arges, i-a daruit preotului paroh Constantin Lupu una dintre cele patru icoane care au fost sfintite cu ocazia canonizarii sfantului. In curand, credinciosii se vor putea inchina si la vesmantul care a imbracat moastele Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel. Spre a dubla bucuria credinciosilor si ca dovada a generozitatii divine, la Vladiceasca va ajunge si un vesmant al Sfantului Cuvios Dimitrie cel Nou-Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor.
In data de 26 iulie, credinciosii sunt invitati sa participe la Sfanta Liturghie si la agapa frateasca organizata cu prilejul hramului. Deschiderea sarbatorii va avea loc in data de 25 iulie, incepand cu orele 16.30, cand se vor oficia Vecernia, Litia si Acatistul Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel.
Sa multumim impreuna Bunului Dumnezeu pentru ocrotirea si binefacerile revarsate asupra noastra, sa-L rugam sa binecuvanteze aducerea vesmintelor si, de ce nu, sa-L rugam ca parohia Vladiceasca sa se infrumuseteze cat mai curand si cu un fragment din cinstitele moaste ale Cuviosului Ioanichie cel Nou de la Muscel.  

Publicat pe: www.daciccool.ro
http://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/7681-hramul-bisericii-vladiceasca-cuviosul-ioanichie-cel-nou-de-la-muscel

Scrie-ți durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă

Scrie-ți durerile pe nisip… ca să vină apa să le înghită și furtuna să le împrăștie. Să vină vântul să le spulbere, ca să le uiți, ca să le treci ca și cum ai răsfoi o carte, să alungi amarul din inimă și lacrima sărată de pe obraz.
 
Scrie-ți durerile pe nisip ca să nu dureze. Să vină timpul bun și nu mai știi de ele. Să se risipească în apa mării și valurile să le spargă bucăți și sa le ducă departe, departe, atât de departe încât nimeni să nu le mai poată găsi. Învață lecția, dar nu grava amprenta necazului în inima ta. Uită-l, lasă-l, iartă-l! Alungă necazul, nefericirea și caută lumina. Nu sta în întuneric unde-i doar umezeală și mucegai.

Scrie-ți durerile pe nisip și lasă soarele amiezii să le usuce și pașii străinilor să le calce dus întors până nu mai rămâne nimic de ele, nici măcar amintirea că au fost acolo. Lasă-le să moară în arșița zilei ca să nu te mai doară, iar rana lor să nu se mai cunoască, să cadă și ultima coajă și locul să se vindece. Marea șterge orice urmă de pe nisipul proaspăt scris, iar țărmul așteaptă un alt scriitor îndurerat care are nevoie de vindecare.

Tu nu mai ești demult la țărmul mării…

Scrie-ți bucuriile pe stâncă, că să rămână, să nu le uiți și să fii recunoscător veșnic pentru toate binecuvântările ce le-ai primit în viața ta. Timpul să nu le șteargă, ploaia să nu le strice, vântul să nu le destrame și marea să nu le ajungă. Să le ai amintiri plăcute, bine păstrate în peretele inimii tale care saltă cu frenezie și prospețime de gânduri frumoase și curate, pe care să le traduci în bunătate.

Scrie-ți bucuriile pe stâncă și udă-le cu lacrimile recunoștinței tale pentru ca să știe toți că sunt ale tale și nimeni să nu ți le fure. Uimește pe toți cu bunătatea din inima ta și fă-i să-și dorească să caute propria lor stâncă unde să-și scrie propriile bucurii. Inspiră-i pe toți cu bucuriile tale, fă-le contagioase, dă-le și lor, scrieți împreună povești frumoase pe stânci cât mai înalte. Nu uita că bucuria se împarte, se dăruiește cu generozitate boierească și transmite ca o vibrație caldă, de la o inimă la alta.

continuarea o puteti citi aici: http://www.catchy.ro/scrie-ti-durerile-pe-nisip-si-bucuriile-pe-stanca/76720

Consumăm ce, cât, cum și când vor ei

Pendulăm între produsele modernității. Excesul de imagine și divertisment ne-a acaparat total. Societatea ne invită la consum, iar mass-media promovează tot mai mult exemplele negative, antimodelele și pseudo-valorile pe care evident le împachetează frumos ca să ne inducă în eroare astfel ajungând să nu mai putem distinge binele de rău. E nociv pentru noi adulții și absolut distrugător pentru generația în formare. Alergăm de la fast food la nutriționist, de la sală de fitness la raftul de produse bio, de la plafar la medicul homeopat, de la spa la psiholog și nu mai știm unde să mai alergăm pentru a regăsi liniștea interioară și echilibrul pe care l-am pierdut. Tot e bine că încă nu am ajuns la psihiatru….
Suntem prizonierii multitudinii de imagini din jurul nostru și acceptăm aceasta ca și cum ar fi un lucru firesc. Suntem ținta sigură a unui flux imens de informații și imagini care ne scoate din lumea reală și ne proiectează în ireal. Un ireal comod, adesea plăcut. Un ireal pe care oricum îl controlăm din butonul telecomenzii. Grila de programe e marele generator de fantasme care ne reduce capacitatea de a gândi. Ne scapă ușor de plictiseală și singurătate. Ne stabilim foarte ușor în lumea imaginilor, neglijând dependența pe care o generează acestea mai ales pentru copii. Mass-media nu are nici pe departe o vocație formatoare, ci din contră dependența de aceasta ne afectează funcționarea creierului, concentrarea, memoria și atenția, într-un cuvânt sănătatea.
Specialiștii în marketing au așa zisele “grupuri țintă”, pe care le bombardează cu reclame și mesaje controlate. E monstruos mesajul reclamei în care un bunic face împrumut pentru a oferi un cadou nepotului de Crăciun și toți zâmbesc fericiți.

continuarea o puteti citi aici:  http://www.catchy.ro/consumam-ce-cat-cum-si-cand-vor-ei/76474