Cu sau fără Dumnezeu

Lumea își pierde uneori busola și realitatea este percepută răsturnat, valorile sunt dărâmate de nonvalori, binele este văzut rău, iar răul devine bine.  În inima omului e haos și trăim răspândiți, doar la exterior prinși în lanțurile logicii omenești de care ne-am lipit inima și nu ne mai putem desprinde. Nu mai vedem clar, suntem pierduți în detalii, prea multe ore de muncă, multe frici, griji, rate, frustrări, neîmpliniri. Ne organizăm, avem agende, facem liste peste liste, însă foarte repede toate se dovedesc a fi castele de nisip. Suntem fără timp, dar cu mult stres acumulat. Trăim într-o lume aproape bolnavă care-și iubește bolile de care suferă. Ceea ce doare cel mai tare este faptul că toate aceste neajunsuri se răsfrâng asupra copiilor. Nici noi nu mai știm ce e cu sufletul nostru. Binele nu vine prin poștă, ci se clădește în familie.
Copiii sunt sufletul și lumina familiei. Sunt prelungirea iubirii dintre doi oameni. Vrem cei mai bun pentru copii și toate zbaterile sunt canalizate spre a oferi o bună educație, confort, dragoste și principii de viață sănătoase. Vrem! Însă ce facem când sistemul nu vrea? Ce facem când toate nonvalorile sunt intens promovate și copiii se întâlnesc cu toate schimonoselile posibile? Prin intermediul ziarelor, al televiziunii, al internetului, copilul este bombardat cu scandal, pornografie, limbaj obscen, imagini șocante….
Și, de parcă nu era de ajuns, s-au găsit unii „binevoitori” care își arogă dreptul de a vorbi în numele părinților și care sub pretextul protejării copiilor militează pentru scoaterea orei de religie și a icoanelor din școli. Spun dumnealor, copii nu trebuie să știe de Cel răstignit și de păcat pentru a nu fi traumatizați. Probabil ei nu trăiesc în această lume și nu sunt atenți în jur.

Continuarea o puteti citi aici: http://www.catchy.ro/cu-sau-fara-dumnezeu/68756 

Nu nesocoti pe Dumnezeul celuilalt

De la începutul acestui an asistăm la o forfotă care nu pare a mai lua sfârșit. În urma atentatelor teroriste de la Paris, întreaga lume s-a împărțit între Je suis Charlie – Je ne suis pas Charlie, iar subiectele și specula au curs fără încetare.
Nu putem contesta dreptul la libertate, la exprimare, la cunoaștere, la fericire, însă nici nu putem eticheta semenii din rea credință sau în virtutea unui creștinism prost asimilat, neînțeles și cu nepricepere interpretat. Idea de bază a întregului context este de fapt Dumnezeu, luarea în derâdere și nesocotirea Lui. Din punctul meu de vedere mesajul este foarte simplu. Respectă pe Dumnezeu, nu lua numele Său în deșert. Respectă-L pe al tău și pe al semenilor tăi, indiferent cărei religii aparțin ei.
Te-ai născut într-o credință, ai niște rădăcini, niște convingeri, crezi într-o forță creatoare, superioară, păi atunci respectă ceea ce ai.
Ești un creștin practicant al religiei tale?
Foarte bine! Aprofundează, întărește-te în credința ta. E bine să ai o așezare, o noblețe, să nu trăiești strict trupesc. Silește-te să afli un sens deasupra relativismului celor lumești, încearcă să vezi și cu ochii inimii, caută fericirea dincolo de situații și de bunuri materiale, caută fericirea care te face să te simți liber, împăcat, înălțat. Credința ta este până la urmă modul în care-ți trăiești viață și am convingerea că toate religiile îndeamnă omul la a deveni superior condiției sale, îndeamnă la o creștere pe verticală.
Nu zice nimeni să cazi în extremă ajungând la o habotnicie tipicară sau la un fanatism fundamentalist. Ar fi o calamitate odioasă și nu e de dorit.
Lumea în care trăim arată că relațiile interumane pot fi o adevărată piatră de încercare în lipsa dragostei și a prieteniei între frați, când iubirea este înlocuită de concurență, iar bucuria e redusă doar la plăcere. Adesea suntem intoleranți și ne purtăm animalic cu cei care nu au aceleași convingeri în credința. Cel mai grav este că facem aceasta în mod gratuit, fără măcar să ne gândim o clipă la consecințe. Afișăm un cinism vulgar și desființăm pe oricine în jurul nostru dacă nu se închină aceluiași Dumnezeu. Nu știm nimic despre religia lor, despre tradițiile și convingerile lor și nici nu ne interesează. Dacă nu sunt ca noi suntem în stare să-i eliminăm imediat din context. Uităm să fim în primul rând oameni. Iubirea și respectul sunt elemente fără de care relațiile dintre oameni devin tensionate, iar tensiunea aduce panică, neliniște, teroare. În activitățile noastre zilnice, prin intermediul serviciului sau în călătoriile pe care le facem, ajungem adesea față în față cu persoane de altă religie. E bine să știm să ne comportăm civilizat și cu respect, pentru a evita situații neplăcute. Nu ne este permis să râdem în batjocură de Dumnezeul celuilalt.

Continuarea o puteți citi http://www.catchy.ro/nu-nesocoti-pe-dumnezeul-celuilalt/67792