Dintotdeauna mi-a placut sa merg in manastirile vechi pentru a descoperi cate ceva din traditiile si istoria acestei tari peste care se revarsa din plin Harul lui Dumnezeu. Uneori avem senzatia de sufocare si stramtoare, insa in vechile vetre monahale au domnit mereu pacea si linistea atat de necesare sufletului. Constat cu bucurie, din ce in ce mai des in pelerinajele mele, ca adevarate oaze de liniste sunt si manastirile noi, care acum incheaga o obste. Precum surorile lor mai varstnice, si acestea uimesc prin buna randuiala. Se pare ca Harul nu are legatura cu vechiul sau noul, ci pur si simplu il intalnesti acolo unde cu ravna este chemat.
Cativa oameni care si-au supus patimile cu multa staruinta fac Cerul sa se deschida. Asa se intampla si la Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din satul Malaiesti, judetul Prahova. Pe traseul ingust dintre Ploiesti si Slanic, intr-un mic satuc, in locul in care nu te astepti sa gasesti ceva spectaculos, poti sa afli mangaiere pentru sufletul tau ingreunat de prea multele griji lumesti. Un loc parca uitat de lume, dar important pentru Dumnezeu. Intr-o odihnitoare gradina, frumos impodobita cu pomi si flori, se gaseste biserica ce poarta hramurile Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul Mucenic Fanurie si Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.
Se pare ca in padurile de la Malaiesti ar fi existat un schit cu aproximativ 250 de ani in urma, insa istoria nu a pastrat amintirea acestuia, doar Bunul Dumnezeu care stie locurile sfintite de rugaciuni face sa reinvie in zona viata de obste. Asa cum graul moare pentru a da rod, asa si calugarii mor pentru lume, pentru a chema mai mult harul lui Dumnezeu asupra lumii. Pentru noi, cei de astazi, pentru cei ce vor veni si, nu in ultimul rand, pentru strabunii nostri care s-au facut una cu pamantul. Manastirea a fost infiintata cu binecuvantarea vrednicului de pomenire Parinte Patriarh Teoctist, iar intaiul staret a fost ieromonahul Antonie Lita de la Manastirea Crasna, judetul Prahova.
Piatra de temelie s-a pus in anul 1995, pe un teren donat de un domn binevoitor, I. Guiu. Asa a inceput povestea acestui loc in care cativa calugari s-au trudit vreme indelungata cu multe lipsuri si neajunsuri. In anul 1998, in fruntea staretiei vine parintele ieromonah Lazar Nan, tocmai din Arhiepiscopia Iasilor. Biserica terminata in anul 2004 a fost sfintita de catre Preasfintitul Parinte Varsanufie Prahoveanul. Pictura bisericii realizata de Ade si Nicoleta Voicu infatiseaza la intrare si pe principalii ctitori ai acestui lacas, Cucu Vasile (Bucuresti) si Blebea Traian (Boldesti -Prahova). Din anul 2006 este randuit un alt staret - parintele ieromonah Petru Ungureanu de la Manastirea Turnu, care a continuat lucrarile. Mai multi stareti, calugari si oameni de bine au trecut de-a lungul timpului pragul manastirii si fiecare s-a straduit dupa putinta sa intretina si sa infrumuseteze acest loc, care a suferit destule lipsuri si chiar un incendiu, ce a distrus corpul de chilii. Acest lucru este vizibil astazi oricui isi ofera ragazul de a poposi macar pentru cateva clipe in aceste locuri unde linistea pare ca s-a salasluit pe vecie.
Devreme, cand intunericul este inca svelt, cand mintea nu a fost inca incoltita de grijile zilei si nu a picurat otrava in inima, cu voce blanda, parintele da binecuvantarea de incepere a Sfintei Liturghii. In taina diminetii, candelele contureaza timid si cald silueta spatiului liturgic, iar cantarile indulcesc sufletele care striga la cer pentru iertare. Timpul atat de pretios noua capata alta dimensiune, una dumnezeiasca, inalta si odihnitoare. Manastirea Sfantul Antonie de la Malaiesti are o biserica de dimensiuni medii care nu impresioneaza prin grandoare, insa uimeste prin slujbele savarsite de catre parintii slujitori, prin cuvantul de invatatura transmis la sfarsitul Sfintei Liturghii si prin forta cu care acest loc reuseste sa tina aproape enoriasi tineri si chiar copii. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, parintii au reusit sa inchege o obste, sa construiasca un corp de chilii si sa puna o randuiala deosebita.
Poate va intrebati de ce avem trebuinta de inca o slujba, de inca o manastire, de inca un loc de rugaciune?! Pentru ca suntem prea ocupati. Suntem din ce in ce mai ocupati cu bunastarea noastra personala. Pacatul ne-a facut rigizi, lipsa de preocupare pentru suflet ne-a transformat in fiinte uniforme, fara puterea de a se ghida in viata dupa criterii duhovnicesti, care par de cele mai multe ori hilare si demodate. Cu ochii la lume am pierdut din vizor Raiul, vesnicia, iar pacatul a pus stapanire pe vietile noastre in mod natural si firesc, astfel incat nu mai facem diferenta. Totul pare normalitate, pacatul in forma sa cea mai grava a devenit normalitate. Uitand ca Raiul a cazut din cauza unui singur sarpe, am facut din vietile si inimile noastre barlog de serpi veninosi. E greu sa poti discerne cand nu mai ai repere si valori, trebuie multa lupta pentru a invinge navala lumii care ameninta fara incetare.
Este o lume care a uitat de Dumnezeu, o societate in care prospera indeosebi bancile, farmaciile si casele de pariuri, si cu toate acestea, intr-o bisericuta modesta, candela arde tarziu in noapte, preotul slujeste Sfanta Liturghie in Altar, iar credinciosii ingenuncheaza cu evlavie. Pacatele sunt ranile sufletului si ale trupului, insa slujbele sunt pansamentul care alina suferinta, Sfintele Taine sunt medicamente ce-l vindeca. Legatura omului cu Dumnezeu este vindecatoare, curata de pacat si elibereaza din moarte. Lupta trebuie purtata cu multa ravna si neclatinare, cu priveghere si post. Cand practici matematica lui "ochi pentru ochi", risti sa ramai orb, insa cand te tii strans legat de invatatura ortodoxa, gasesti cu siguranta locuri si oameni care sa te ajute sa iesi la suprafata, sa te ridici frumos si drept din negura care sufoca viata ta. Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din Malaiesti este un astfel de loc. Cineva spunea ca biserica este "Raiul cel de pe pamant". Biserica poate fi usa ta in Raiul cel de pe pamant si poate fi scara ta catre Raiul cel din Cer.
Piatra de temelie s-a pus in anul 1995, pe un teren donat de un domn binevoitor, I. Guiu. Asa a inceput povestea acestui loc in care cativa calugari s-au trudit vreme indelungata cu multe lipsuri si neajunsuri. In anul 1998, in fruntea staretiei vine parintele ieromonah Lazar Nan, tocmai din Arhiepiscopia Iasilor. Biserica terminata in anul 2004 a fost sfintita de catre Preasfintitul Parinte Varsanufie Prahoveanul. Pictura bisericii realizata de Ade si Nicoleta Voicu infatiseaza la intrare si pe principalii ctitori ai acestui lacas, Cucu Vasile (Bucuresti) si Blebea Traian (Boldesti -Prahova). Din anul 2006 este randuit un alt staret - parintele ieromonah Petru Ungureanu de la Manastirea Turnu, care a continuat lucrarile. Mai multi stareti, calugari si oameni de bine au trecut de-a lungul timpului pragul manastirii si fiecare s-a straduit dupa putinta sa intretina si sa infrumuseteze acest loc, care a suferit destule lipsuri si chiar un incendiu, ce a distrus corpul de chilii. Acest lucru este vizibil astazi oricui isi ofera ragazul de a poposi macar pentru cateva clipe in aceste locuri unde linistea pare ca s-a salasluit pe vecie.
Devreme, cand intunericul este inca svelt, cand mintea nu a fost inca incoltita de grijile zilei si nu a picurat otrava in inima, cu voce blanda, parintele da binecuvantarea de incepere a Sfintei Liturghii. In taina diminetii, candelele contureaza timid si cald silueta spatiului liturgic, iar cantarile indulcesc sufletele care striga la cer pentru iertare. Timpul atat de pretios noua capata alta dimensiune, una dumnezeiasca, inalta si odihnitoare. Manastirea Sfantul Antonie de la Malaiesti are o biserica de dimensiuni medii care nu impresioneaza prin grandoare, insa uimeste prin slujbele savarsite de catre parintii slujitori, prin cuvantul de invatatura transmis la sfarsitul Sfintei Liturghii si prin forta cu care acest loc reuseste sa tina aproape enoriasi tineri si chiar copii. Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, al Maicii Domnului si al sfintilor, parintii au reusit sa inchege o obste, sa construiasca un corp de chilii si sa puna o randuiala deosebita.
Poate va intrebati de ce avem trebuinta de inca o slujba, de inca o manastire, de inca un loc de rugaciune?! Pentru ca suntem prea ocupati. Suntem din ce in ce mai ocupati cu bunastarea noastra personala. Pacatul ne-a facut rigizi, lipsa de preocupare pentru suflet ne-a transformat in fiinte uniforme, fara puterea de a se ghida in viata dupa criterii duhovnicesti, care par de cele mai multe ori hilare si demodate. Cu ochii la lume am pierdut din vizor Raiul, vesnicia, iar pacatul a pus stapanire pe vietile noastre in mod natural si firesc, astfel incat nu mai facem diferenta. Totul pare normalitate, pacatul in forma sa cea mai grava a devenit normalitate. Uitand ca Raiul a cazut din cauza unui singur sarpe, am facut din vietile si inimile noastre barlog de serpi veninosi. E greu sa poti discerne cand nu mai ai repere si valori, trebuie multa lupta pentru a invinge navala lumii care ameninta fara incetare.
Este o lume care a uitat de Dumnezeu, o societate in care prospera indeosebi bancile, farmaciile si casele de pariuri, si cu toate acestea, intr-o bisericuta modesta, candela arde tarziu in noapte, preotul slujeste Sfanta Liturghie in Altar, iar credinciosii ingenuncheaza cu evlavie. Pacatele sunt ranile sufletului si ale trupului, insa slujbele sunt pansamentul care alina suferinta, Sfintele Taine sunt medicamente ce-l vindeca. Legatura omului cu Dumnezeu este vindecatoare, curata de pacat si elibereaza din moarte. Lupta trebuie purtata cu multa ravna si neclatinare, cu priveghere si post. Cand practici matematica lui "ochi pentru ochi", risti sa ramai orb, insa cand te tii strans legat de invatatura ortodoxa, gasesti cu siguranta locuri si oameni care sa te ajute sa iesi la suprafata, sa te ridici frumos si drept din negura care sufoca viata ta. Manastirea Sfantul Antonie cel Mare din Malaiesti este un astfel de loc. Cineva spunea ca biserica este "Raiul cel de pe pamant". Biserica poate fi usa ta in Raiul cel de pe pamant si poate fi scara ta catre Raiul cel din Cer.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu