In
Biserica Ortodoxa, cultul sfintilor si-a pastrat continuitatea
de-a lungul veacurilor, deoarece venerarea sfintilor inseamna de fapt adorarea
lui Dumnezeu. Sfintii sunt cei care au urmat voia Lui, pazind intru totul
poruncile Lui. Ei sunt cei ce au inteles clar si raspicat cuvintele Mantuitorului: "Eu sunt usa: de va intra cineva prin Mine, se va mantui; si va
intra si va iesi si pasune va afla" si
le-au urmat intocmai, invrednicindu-se astfel de Imparatia cerurilor in care cu
totii suntem chemati.
Sfintii sunt pentru noi modele de mantuire, pilde de vietuire in duh si adevar, calauze care ne indruma sa putem vedea mai clar si mai drept drumul spre desavarsire, sunt brate care ne sprijina in nevoi si aripi care ne inalta. Sunt exemple de vitejie si hotarare, care au marturisit neinfricat pe Hristos in diferite feluri de vietuire, unii dintre ei chiar cu pretul vietii lor. Prin iubire au biruit marea vietii, cursele si fricile lumesti, iar cu inima si mintea la Dumnezeu s-au imbarcat pe corabia pocaintei pana la sfarsitul vietii lor pamantesti.
Sfintii sunt pentru noi modele de mantuire, pilde de vietuire in duh si adevar, calauze care ne indruma sa putem vedea mai clar si mai drept drumul spre desavarsire, sunt brate care ne sprijina in nevoi si aripi care ne inalta. Sunt exemple de vitejie si hotarare, care au marturisit neinfricat pe Hristos in diferite feluri de vietuire, unii dintre ei chiar cu pretul vietii lor. Prin iubire au biruit marea vietii, cursele si fricile lumesti, iar cu inima si mintea la Dumnezeu s-au imbarcat pe corabia pocaintei pana la sfarsitul vietii lor pamantesti.
Dupa felul in care s-au nevoit si au marturisit credinta lor, se
impart in mai multe categorii: cuviosi, drepti, facatori de minuni, luminatori,
marturisitori, mucenici...
Lucrarea sfantului se face prin darul Sfantului Duh nu in localitatea de nastere, ci acolo unde acestuia i s-a harazit a implini lucrarea. De exemplu Sfintii Apostoli au fost trimisi de insusi Mantuitorul la propovaduire in toate partile lumii. "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Matei, capitolul 28).
Poate nu intamplator neamul nostru a primit invatatura si binecuvantare de la insusi Intaiul chemat,Sfantul Apostol Andrei. Astfel a patruns credinta crestina pe meleagurile noastre, iar de atunci si pana acum, multi sfinti s-au ridicat chiar dintre stramosii nostri, tinand candela rugaciunii aprinsa, incununand bolta intregii ortodoxii cu vietile lor luminoase. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, calugar cu metania la Manastirea Neamt, unul dintre sfintii recent canonizati, s-a nevoit 24 de ani in Tara Sfanta, iar astazi moastele sale sunt puse spre inchinare in Manastirea Sfantul Gheorghe de la Hozeva, unde credinciosi din intreaga lume vin sa se inchine. Desi nu s-au nascut in Romania si nici nu s-au nevoit in tara noastra, Sfintii Dimitrie Basarabov si Cuvioasa Parascheva sunt ocrotitori si ajutatori in mod deosebit poporului nostru. Se intelege clar ca sfintii nu au nationalitate. Ei sunt rugatori universali si ajutatori tuturor celor care au nevoie si le cer ajutorul. Ei nu sunt legati neaparat de locul nasterii, ci mai degraba de locul in care au fost chemati sa-si desavarseasca lucrarea. Sfintii cuviosi si-au desavarsit misiunea in obste, in pustie, izolati in munti, pesteri... si de aici ca vulturii au luat drumul spre ceruri.
Ioan de la Prosop, Teodora de la Sihla, Ioanichie cel Nou de la Muscel sunt doar cateva exemple de sfintii care si-au petrecut viata laudand pe Domnul, nevoidu-se departe de lume si de ispitele ei.
Unii au primit cununa sfintei prin mucenicie, indurand chinuri cumplite, fiind prigoniti in fel si chip. Istoria mentioneaza acest lucru cat se poate de real. Curajul fizic in fata mortii si marturisirea de credinta pana la moarte au impresionant pana si pe prigonitori, ducand adesea la convertiri in masa. E plina istoria de episoade sangeroase care s-au savarsit in numele credintei. Martirizarea Domnitorului Constantin Brancoveanu si a fiilor sai in anul 1714 la Constantinopol ramane pentru poporul nostru expresia cea mai inalta a demnitatii in marturisirea de credinta.
Altii s-au remarcat invatand pe multi adevarul de credinta, alcatuind liturghii, imne, rugaciuni sau lasand in urma scrieri importante, traduceri, imbogatind, explicand si transmitand cuvantul Sfintei Scripturi tuturor neamurilor. Cu darul lui Hristos, dascali si luminatori au transmis invatatura despre cunoasterea lui Dumnezeu din generatie in generatie ca pe un odor de mare pret.
Si Ortodoxia Romana se poate lauda cu dascali luminati care s-au remarcat prin neobosita talmacire si talcuire a cuvintelor evanghelice: Sfantul Ierarh Grigorie Dascalul, Mitropolitul Tarii Romanesti, Sfintii Ierarhi Dosoftei si Varlaam, Mitropolitii Moldovei, Sfantul Ierarh Andrei Saguna, Mitropolitul Transilvaniei. Pentru merite deosebite au primit cununa sfinteniei.
Canonizare Sfantului se face prin constatarea si recunoasterea de catre Biserica Ortodoxa a sfinteniei unui fiu al ei. Viata curata a acestuia si marturisirea cu vehementa a dreptei credinte, proslavirea lui de catre Domnul cu felurite daruri, evlavia manifestata de credinciosi sunt criterii esentiale pentru canonizare.
Importante de retinut sunt numele, faptele, minunile, invataturile, imprejurarile mortii, dar si data mortii care ramane ca data de praznuire a sfantului. Praznuim Sfantul la data trecerii din lumea aceasta la lumea vesnica. Este data la care el s-a nascut in Imparatia lui Dumnezeu, caruia i-a dedicat intreaga sa existenta pamanteasca. Este ziua trecerii de la moarte la viata si de pe pamant la cer, iar in aceasta zi credinciosii in semn de recunostinta si apreciere, merg la slujbe, fac coliva, se inchina cu multa evlavie la racle sfintilor, multumesc pentru toate binefacerile primite si slavesc puterea Domnului care s-a aratat prin ei. Mai mult decat atat credinciosii ridica biserici in numele lor si boteaza copiii cu numele lor, pentru ai avea ocrotitori pe sfintii pe care-i indragesc.
Apostoli si mucenici, marturisitori si cuviosi, toti bineplacutii lui Dumnezeu care au alergat spre El in tot timpul vietii pamantesti, alearga acum spre lume revarsand binecuvantari, tamaduind, luminand, invatand, usurand poverile, alinand suferinte. Au parasit lumea cu cele materiale ale ei intru totul, pentru ca acum din inalt sa slujeasca oamenilor. S-au retras din lume, dar nu i-au parasit pe oameni. Chiar si in pustie erau cercetati de cei aflati in nevoi. Oamenii strabateau pustia, urcau pe muntii, cutreierau paduri, cautau pesterile in care se nevoiau cuviosii, pentru a primi un cuvant de folos. Prin rugaciune au ramas in permanenta comuniune cu lumea.
Sfintii iubesc pe cei curati la inima, dar nu-si astupa urechile nici la rugamintile pacatosilor. Cu rugaciunile lor scot sufletele din robia patimilor, impacandu-le cu Dumnezeu, restabilind legaturile pierdute prin pacate.
De aceea, cinstirea sfintilor nu poate fi pana la urma decat o marturisire de credinta in adevar, care este in permanenta expansiune, deoarece numarul celor ce se bucura de proslavirea Domnului este in continua crestere.
Dupa marea schisma doar Biserica Ortodoxa a odraslit sfinti, de aceea cultul sfintilor este atat de important si inseparabil de ortodoxie. Dupa cum considera Cuviosul Vryennios, sfintii prin invatataturile lor ne conduc spre adevar: "Dumnezeu a aprins pentru noi sori neapusi - pe sfintii invatatori, ale caror cugete si rostiri, fiind glasuri ale Duhului Sfant, iar nu vorbe ale unor oameni de ieri, de alaltaieri, alunga ratacirea, calauzesc catre lumina, si infatiseaza limpede adevarul. De altfel, este cu neputinta sa cunoasca adevarul sau sa se atinga de teologie cel care nu-i urmeaza pe Sfinti."
Tocmai in aceasta consta minunea ca nu stim cum se numesc si unde sunt localizati si totusi in anumite zone inexplicabil se petrec minuni urmate de descoperirea de noi sfinti.
Lucrarea sfantului se face prin darul Sfantului Duh nu in localitatea de nastere, ci acolo unde acestuia i s-a harazit a implini lucrarea. De exemplu Sfintii Apostoli au fost trimisi de insusi Mantuitorul la propovaduire in toate partile lumii. "Drept aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Matei, capitolul 28).
Poate nu intamplator neamul nostru a primit invatatura si binecuvantare de la insusi Intaiul chemat,Sfantul Apostol Andrei. Astfel a patruns credinta crestina pe meleagurile noastre, iar de atunci si pana acum, multi sfinti s-au ridicat chiar dintre stramosii nostri, tinand candela rugaciunii aprinsa, incununand bolta intregii ortodoxii cu vietile lor luminoase. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul, calugar cu metania la Manastirea Neamt, unul dintre sfintii recent canonizati, s-a nevoit 24 de ani in Tara Sfanta, iar astazi moastele sale sunt puse spre inchinare in Manastirea Sfantul Gheorghe de la Hozeva, unde credinciosi din intreaga lume vin sa se inchine. Desi nu s-au nascut in Romania si nici nu s-au nevoit in tara noastra, Sfintii Dimitrie Basarabov si Cuvioasa Parascheva sunt ocrotitori si ajutatori in mod deosebit poporului nostru. Se intelege clar ca sfintii nu au nationalitate. Ei sunt rugatori universali si ajutatori tuturor celor care au nevoie si le cer ajutorul. Ei nu sunt legati neaparat de locul nasterii, ci mai degraba de locul in care au fost chemati sa-si desavarseasca lucrarea. Sfintii cuviosi si-au desavarsit misiunea in obste, in pustie, izolati in munti, pesteri... si de aici ca vulturii au luat drumul spre ceruri.
Ioan de la Prosop, Teodora de la Sihla, Ioanichie cel Nou de la Muscel sunt doar cateva exemple de sfintii care si-au petrecut viata laudand pe Domnul, nevoidu-se departe de lume si de ispitele ei.
Unii au primit cununa sfintei prin mucenicie, indurand chinuri cumplite, fiind prigoniti in fel si chip. Istoria mentioneaza acest lucru cat se poate de real. Curajul fizic in fata mortii si marturisirea de credinta pana la moarte au impresionant pana si pe prigonitori, ducand adesea la convertiri in masa. E plina istoria de episoade sangeroase care s-au savarsit in numele credintei. Martirizarea Domnitorului Constantin Brancoveanu si a fiilor sai in anul 1714 la Constantinopol ramane pentru poporul nostru expresia cea mai inalta a demnitatii in marturisirea de credinta.
Altii s-au remarcat invatand pe multi adevarul de credinta, alcatuind liturghii, imne, rugaciuni sau lasand in urma scrieri importante, traduceri, imbogatind, explicand si transmitand cuvantul Sfintei Scripturi tuturor neamurilor. Cu darul lui Hristos, dascali si luminatori au transmis invatatura despre cunoasterea lui Dumnezeu din generatie in generatie ca pe un odor de mare pret.
Si Ortodoxia Romana se poate lauda cu dascali luminati care s-au remarcat prin neobosita talmacire si talcuire a cuvintelor evanghelice: Sfantul Ierarh Grigorie Dascalul, Mitropolitul Tarii Romanesti, Sfintii Ierarhi Dosoftei si Varlaam, Mitropolitii Moldovei, Sfantul Ierarh Andrei Saguna, Mitropolitul Transilvaniei. Pentru merite deosebite au primit cununa sfinteniei.
Canonizare Sfantului se face prin constatarea si recunoasterea de catre Biserica Ortodoxa a sfinteniei unui fiu al ei. Viata curata a acestuia si marturisirea cu vehementa a dreptei credinte, proslavirea lui de catre Domnul cu felurite daruri, evlavia manifestata de credinciosi sunt criterii esentiale pentru canonizare.
Importante de retinut sunt numele, faptele, minunile, invataturile, imprejurarile mortii, dar si data mortii care ramane ca data de praznuire a sfantului. Praznuim Sfantul la data trecerii din lumea aceasta la lumea vesnica. Este data la care el s-a nascut in Imparatia lui Dumnezeu, caruia i-a dedicat intreaga sa existenta pamanteasca. Este ziua trecerii de la moarte la viata si de pe pamant la cer, iar in aceasta zi credinciosii in semn de recunostinta si apreciere, merg la slujbe, fac coliva, se inchina cu multa evlavie la racle sfintilor, multumesc pentru toate binefacerile primite si slavesc puterea Domnului care s-a aratat prin ei. Mai mult decat atat credinciosii ridica biserici in numele lor si boteaza copiii cu numele lor, pentru ai avea ocrotitori pe sfintii pe care-i indragesc.
Apostoli si mucenici, marturisitori si cuviosi, toti bineplacutii lui Dumnezeu care au alergat spre El in tot timpul vietii pamantesti, alearga acum spre lume revarsand binecuvantari, tamaduind, luminand, invatand, usurand poverile, alinand suferinte. Au parasit lumea cu cele materiale ale ei intru totul, pentru ca acum din inalt sa slujeasca oamenilor. S-au retras din lume, dar nu i-au parasit pe oameni. Chiar si in pustie erau cercetati de cei aflati in nevoi. Oamenii strabateau pustia, urcau pe muntii, cutreierau paduri, cautau pesterile in care se nevoiau cuviosii, pentru a primi un cuvant de folos. Prin rugaciune au ramas in permanenta comuniune cu lumea.
Sfintii iubesc pe cei curati la inima, dar nu-si astupa urechile nici la rugamintile pacatosilor. Cu rugaciunile lor scot sufletele din robia patimilor, impacandu-le cu Dumnezeu, restabilind legaturile pierdute prin pacate.
De aceea, cinstirea sfintilor nu poate fi pana la urma decat o marturisire de credinta in adevar, care este in permanenta expansiune, deoarece numarul celor ce se bucura de proslavirea Domnului este in continua crestere.
Dupa marea schisma doar Biserica Ortodoxa a odraslit sfinti, de aceea cultul sfintilor este atat de important si inseparabil de ortodoxie. Dupa cum considera Cuviosul Vryennios, sfintii prin invatataturile lor ne conduc spre adevar: "Dumnezeu a aprins pentru noi sori neapusi - pe sfintii invatatori, ale caror cugete si rostiri, fiind glasuri ale Duhului Sfant, iar nu vorbe ale unor oameni de ieri, de alaltaieri, alunga ratacirea, calauzesc catre lumina, si infatiseaza limpede adevarul. De altfel, este cu neputinta sa cunoasca adevarul sau sa se atinga de teologie cel care nu-i urmeaza pe Sfinti."
Tocmai in aceasta consta minunea ca nu stim cum se numesc si unde sunt localizati si totusi in anumite zone inexplicabil se petrec minuni urmate de descoperirea de noi sfinti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu