Strainii care ne viziteaza tara raman adesea surprinsi sa descopere
un popor care isi pastreaza cu sfintenie mestesugurile populare ce
supravietuiesc in ciuda vremurilor moderne. Lumea intreaga s-a obisnuit
cu oferta pietei. Obiecte de serie, obiecte lucrate de masinarii roboti,
obiecte contrafacute, industriale, copii, kitsch-uri, chilipiruri... Pe
noi, romanii, insa, obiectele artizanale care au prins suflet din
stradania taranilor ne fac cunoscuti in lume pentru pricepere si
indemanare. Domeniul ceramicii ramane poate cel mai fascinant,
avand in vedere modul autentic de lucru care se pastreaza neschimbat de
mii de ani. Un mestesug stravechi, inca viu, care a inmagazinat toata
priceperea, stradania, simplitatea si iubirea de frumos a stramosilor
nostri. Olaritul este cunoscut pe teritoriul tarii noastre din cele mai
vechi timpuri, marturii evidente despre prelucrarea vaselor de lut fiind
mereu aduse in lumina de arheologi.
La inceput, vasele de lut aveau intrebuintari practice, fiind
folosite la depozitarea alimentelor. Oale, strachini, cani, urcioare,
ghivece si multe alte vase erau nelipsite din bucataria si gospodaria
taraneasca pana nu demult. Astazi, bucatariile moderne le-au uitat.
Locul vaselor de lut a fost luat de vase de inox, de portelan si de...
caserole. Sticla si plasticul ne-au devenit prietene. Doar batranii
nostalgici mai pastreaza astfel de obiecte pentru deosebita valoare
sentimentala. Ceea ce era practic si util odata a devenit cu trecerea
timpului cel mult obiect de decor. Statuete si vaze artizanale se mai
zaresc timid prin apartamentele orasenilor, amintind de vremurile de
odinioara. Mestesugul olaritului a ramas acelasi, doar intrebuintarea obiectelor s-a schimbat.
Pe
roata sa, olarul transforma lutul in arta in acelasi mod ca acum 2000
de ani. Dospirea si framantarea lutului, uscarea si arderea vaselor sunt
secrete bine pastrate, transmise din generatie in generatie, in general
in cadrul familiei, de la parinti la copii, de la bunici la nepoti,
fiecare generatie aducand un plus de noblete si rafinament,
perfectionand, diversificand si infrumusetand un mestesug cu o
indelungata istorie. Este o arta a pamantului. Toate materialele
folosite sunt naturale. Olaritul e rodul pamantului transpus in arta,
inmuiat cu apa si intarit cu foc, iar mai apoi infrumusetat in culori
naturale, care sunt obtinute tot din pamant. Este o alta relatie a
omului cu pamantul. Legatura cu pamantul ridicata la rang de arta, o
arta nascuta pe roata olarului. Unul dintre prestigioasele centre de
ceramica populara din tara pe care le-am vizitat de curand se gaseste la
Horezu. Toata lumea a auzit de Horezu si de bogatiile artizanale care
se lucreaza aici. Toti identifica ceramica de Horezu pentru
ornamentele specifice zonei: un motiv central, inconjurat de cercuri
concentrice, trasate cu gaita. Soarele, cocosul, pestele, pomul,
spicele, spirala sunt elemente des intalnite in zona.
Micile magazine
de la marginea drumului asteapta curiosi de toate felurile. Universul
interior este unul de poveste. Odata ce ai trecut pragul, intalnind
ceramica romaneasca, ai senzatia ca ai intrat intr-o lume de basm.
Obiecte mai mici sau mai mari, frumos impodobite cu motive traditionale,
colorate, smaltuite, dau o caldura deosebita locului. Ochii se bucura
impreuna cu sufletul la vederea atator obiecte vii care spun o poveste
straveche, aceea a culturii materiale si spirituale a poporului nostru.
Am privit, m-am incarcat de atata bucurie si am trecut dincolo, in
atelierul de lucru, acolo unde incepe povestea fiecarui vas. Pamant
framantat si modelat pe roata, pus la uscat, pictat manual, smaltuit,
apoi ars in cuptor. Aparent un proces simplu, insa tocmai in aceasta
simplitate sta toata frumusetea. Lucrul facut de mana omului dupa o
tehnica veche de cand lumea fascineaza si azi. Pacat ca acest mestesug
nu este pretuit la adevarata valoare. Ceramica romaneasca este un
brand de care nici nu suntem constienti. A trecut de mult granitele
tarii si ne da recunoastere la nivel mondial. Povestea simpla a lutului
ne da valoare si identitate in lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu