A venit si aici Craciunul... Si din nou trei magi varsa din desagi aur si tamaie...
si tot asa colind dupa colind, nu ne-am mai saturat sa slavim nasterea
Domnului in pestera Betleemului, pacea si bucuria pe care a adus-o in
lume. Am cantat impreuna cu ingerii: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!.
Cetele de uratori au trecut cantand prin vaile satelor, pe la poale de
munte, prin marile orase, in azile, in spitale si inchisori. Preotii au
purtat icoana Nasterii Domunului in toate casele si asa toti romanii au
primit vestea cea mare. Au fost colinde si pentru cei ce sunt departe de
tara, care stiu ca Bate vantul, bate dinspre tara, bate cu
putere si aduce miros bun de sarmale si cozonaci, miros de cetina de
brad impodobit. Colinde pentru cei ce stiu ca de sarbatori toate
potetice duc acasa, pentru ca de Craciun familia se reuneste, dupa
modelul dat de insusi Mantuitorul nostru, care se naste si creste in
sanul familiei. Cand familia este reunita, parca si timpul curge altfel,
suntem intr-o alta randuiala si toate ne tihnesc.
Imediat dupa Craciun, am sarbatorit intrarea in noul an. Foarte multi
romani au petrecut noaptea dintre ani in biserica aducand multumire
pentru toate care au fost, si inaltand rugaciune pentru binecuvantare in
anul ce vine. Stim ca vor fi si bune si rele, si impliniri, dar si
lacrimi, insa cerem ajutorul pentru a le infrunta pe toate cu echilibru
si pace in suflet.
La doisprezece noaptea clopotele au ridicat
sunetul lor pana la cer, iar noi am cererut, am cautat, am batut la
portile Dumnezeirii, rostind intru-un glas:
Iisuse, datatorul celor ce cer, da-mi sa plang pentru pacatele mele.
Iisuse, Cel ce afli pe cei ce cauta, afla si sufletul meu;
Iisuse, deschizatorul celor ce bat, deschide inima mea cea ticaloasa.La scurt timp dupa intrarea in anul nou, cu La multi ani! pe buze, am mers la casele noastre, cu multumire.
Sarbatorile
de iarna se inchieie de Boboteaza, cand din nou preotii vin pe la
casele noastre sa ne vesteasca botezul Domnului. Odata cu aceasta veste
primim puterea de a pasi in noul an mai increzatori . Cu apele sfintite
si casele binecuvantate, suntem mai pregatiti sa infruntam noile
provocari si intelegem mai bine de ce parintele Dumitru Staniloaie
spunea ca pamantul isi are radacinile in cer, pentru ca din cer
ne vin bucuriile adevarate si nadejdea tare. Pentru ca doar cu ochii
atintiti spre cer putem fi pe calea cea dreapta.
Va doresc un an binecuvantat cu sanatate, bogatie duhovniceasca, mai multa rabdare si blandete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu