Atentatul terorist din Paris a adus laolalta sute de mii de oameni de diferite nationalitati, culturi, religii, care brat la brat, au marturisit acelasi crez: solidaritatea. Am vazut o Europa unita la nevoie, plina de compasiune, care nu ramane indiferenta atunci cand se intrece masura.
In timp ce Europa dezbatea problema atentatelor de la Paris, romanii au sarbatorit pe 15 ianuarie, Ziua Culturii Nationale, care coincide cu ziua poetului national Mihai Eminescu, iar pe 24 ianuarie - Ziua Unirii Principatelor Romane, care din acest an este declarata zi de sarbatoare nationala. In toate marile orase din Romania aceste zile au fost cinstite cum se cuvine, ceea ce dovedeste ca romanii nu si-au uitat oamenii de cultura, inaintasii si faptele lor, care au dus la libertatea noastra.
Se spune ca un neam fara credinta, cultura si istorie este sortit pierii, este in deriva. Din fericire, nu este si cazul nostu, pentru ca noi avem, Slava Domnului, un trecut de care putem fi mandri. La granita dintre marile imperii, poporul nostru si-a pastrat demnitatea, nepornind la lupta dintr-o trufie luciferica, care indeamna la expansiune. Ai nostri nu si-au depasit niciodata granitele, ci s-au ridicat la lupta doar pentru a se apara. Si-au aparat bucatica lor de pamant, iar pentru ca au avut multa credinta, au capatat si sila de razbunare. Unii insinueaza ca ar fi fost lasi si fricosi, insa cine cunoaste istoria noastra afirma contrariul. Inca din vremea dacilor se vorbeste despre un popor de oameni viteji, iubitori de neam, pastratori de traditii si cu mult dor de Cer.
Este adevarat ca am imprumutat multe lucruri de la popoarele care ne-au stapanit.
Din timpul ocupatiei romane, vorbim o limba latina despre care spunem cu mandrie: Limba noastra-i o comoara, Limba noastra-i numai cantec, doina dorurilor noastre.
Ocupatia otomana ne-a adus sarmaua, pe care ne-am insusit-o atat de bine incat oricine viziteaza Romania poate sa jure ca e un fel de mancare nationala. Doamne fereste sa scoti sarmaua din meniul nuntilor si a inmormantarilor moldovenesti. Ia-i romanului sarmaua, zacusca si musacaua si cu siguranta te va trece Dunarea.
Am luat cate ceva de la toti, dar asta nu ne-a clatinat, nu ne-a dezbinat si nu ne-a scos in afara granitelor.
Toate aceste lucruri si multe altele imi dau increderea ca nu ne vom pierde identitatea chiar daca vom face parte dintr-o Europa unita.
Vor exista fireste multe coane Chirite mari amatoare de creme brulee si bleu fromage, insa identitate poporului nostru nu paleste in fata unor paiate parvenite, frantuzite sau englezite peste noapte.
Eu cred intr-un multiculturalism pozitiv si productiv. Daca europenii vor citi din opera marelui nostru poet Mihai Eminescu, vom citi si noi Charles Baudelaire.
Noi vom vizita marile muzeele si grandioasele castelele ale Europei, ei vor vizita manastirile noastre care clocotesc de spiritualitate.
Eu vad Europa ca pe un mare lac, pe suprafata caruia plutesc nuferi albi. Flori frumoase care impreuna alcatuiesc un buchet splendid, insa fiecare floare ascunde sub apa cate o tulpina lunga cu radacinile bine infipte in pamant. Fiecare nufar reprezinta cate un neam, iar fiecare neam isi trage seva din propriul pamant. Trebuie doar sa fim cu luare aminte sa nu dezradacinam florile. Un nufar fara radacina va fi in deriva si apoi va muri.
Foto: iasi.fede.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu