Fenomenul globalizarii este privit cu foarte mare reticenta, inducand
teama alterarii identitati si a culturii nationale. Se vorbeste despre
pierderea constiintei nationale, despre disparitia neamurilor in
istorie.
Atentatul terorist din Paris a adus laolalta sute de mii de
oameni de diferite nationalitati, culturi, religii, care brat la brat,
au marturisit acelasi crez: solidaritatea. Am vazut o Europa unita la
nevoie, plina de compasiune, care nu ramane indiferenta atunci cand se
intrece masura.
In timp ce Europa dezbatea problema atentatelor de la Paris,
romanii au sarbatorit pe 15 ianuarie, Ziua Culturii Nationale, care
coincide cu ziua poetului national Mihai Eminescu, iar pe 24 ianuarie -
Ziua Unirii Principatelor Romane, care din acest an este declarata zi de
sarbatoare nationala. In toate marile orase din Romania aceste zile au
fost cinstite cum se cuvine, ceea ce dovedeste ca romanii nu si-au uitat
oamenii de cultura, inaintasii si faptele lor, care au dus la
libertatea noastra.
Se spune ca un neam fara credinta, cultura si istorie este sortit
pierii, este in deriva. Din fericire, nu este si cazul nostu, pentru ca
noi avem, Slava Domnului, un trecut de care putem fi mandri. La granita
dintre marile imperii, poporul nostru si-a pastrat demnitatea, nepornind
la lupta dintr-o trufie luciferica, care indeamna la expansiune. Ai
nostri nu si-au depasit niciodata granitele, ci s-au ridicat la lupta
doar pentru a se apara. Si-au aparat bucatica lor de pamant, iar pentru
ca au avut multa credinta, au capatat si sila de razbunare. Unii
insinueaza ca ar fi fost lasi si fricosi, insa cine cunoaste istoria
noastra afirma contrariul. Inca din vremea dacilor se vorbeste despre un
popor de oameni viteji, iubitori de neam, pastratori de traditii si cu
mult dor de Cer.
Este adevarat ca am imprumutat multe lucruri de la popoarele care ne-au stapanit.
Din timpul ocupatiei romane, vorbim o limba latina despre care spunem cu mandrie: Limba noastra-i o comoara, Limba noastra-i numai cantec, doina dorurilor noastre.
Ocupatia
otomana ne-a adus sarmaua, pe care ne-am insusit-o atat de bine incat
oricine viziteaza Romania poate sa jure ca e un fel de mancare
nationala. Doamne fereste sa scoti sarmaua din meniul nuntilor si a
inmormantarilor moldovenesti. Ia-i romanului sarmaua, zacusca si
musacaua si cu siguranta te va trece Dunarea.
Am luat cate ceva de la toti, dar asta nu ne-a clatinat, nu ne-a dezbinat si nu ne-a scos in afara granitelor.
Toate
aceste lucruri si multe altele imi dau increderea ca nu ne vom pierde
identitatea chiar daca vom face parte dintr-o Europa unita.
Vor exista fireste multe coane Chirite mari amatoare de creme brulee si bleu fromage, insa identitate poporului nostru nu paleste in fata unor paiate parvenite, frantuzite sau englezite peste noapte.
Eu
cred intr-un multiculturalism pozitiv si productiv. Daca europenii vor
citi din opera marelui nostru poet Mihai Eminescu, vom citi si noi
Charles Baudelaire.
Noi vom vizita marile muzeele si grandioasele
castelele ale Europei, ei vor vizita manastirile noastre care clocotesc
de spiritualitate.
Eu vad Europa ca pe un mare lac, pe suprafata
caruia plutesc nuferi albi. Flori frumoase care impreuna alcatuiesc un
buchet splendid, insa fiecare floare ascunde sub apa cate o tulpina
lunga cu radacinile bine infipte in pamant. Fiecare nufar reprezinta
cate un neam, iar fiecare neam isi trage seva din propriul pamant.
Trebuie doar sa fim cu luare aminte sa nu dezradacinam florile. Un nufar
fara radacina va fi in deriva si apoi va muri.
Foto: iasi.fede.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu