In loc de rugaciune

În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând,
Azima rugăciunii n-o vei avea la cină,
Nici blidul de smerenii, nici stropul de lumină
Ce-mi pâlpâia alt’dată în candela din gând.

Sunt prea sărac, Stăpâne, nu am ce-Ţi oferi
Să-ţi stâmpăr foamea, furii mi-au tâlhărit cămara
Şi de puţinul suflet ce îl păstram, ca sara
Să am, ca tot creştinul, cu ce Te omeni.

Aş vrea să-Ţi pot întinde un gând sfios măcar,
Dar nu, nu pot, grădina mi-e vraişte şi goală,
Mi-a mai rămas pe-un lujer o singură petală
Şi pe un ramur veşted, un singur fruct amar.

De l-aş culege-n pripă să Ţi-l aduc prinos,
Şoptind o rugăciune şi tremurând o cruce,
Ar fi păcat de moarte că, Doamne, Ţi-aş aduce
Otravă-n cupe sparte şi Te-aş târî prea jos.

Zadarnic stai de veghe şi-aştepţi umil şi blând,
Azima caldă-a rugii n-o vei avea la cină
Şi-n cerul Tău de gheaţă cu ţurţuri de lumină
În seara asta, Doamne, Te vei culca flămând.

Versuri  DEMOSTENE ANDRONESCU

Reintoarcerea la traditii si nevoia de brand

Un brand este modul in care este vazut un produs, un serviciu, o idee, un stat, o persoana sau o companie in ochii celor cu care interactioneaza, carora se adreseaza. Apasatoarele concepte multinationaliste, strategiile de marketing, tehnicile de negociere genereaza un adevarat brain storming menit sa emita cele mai eficiente procese de acaparare a pietei cu orice pret. Oamenii cu viziuni de ansamblu au inteles efectul publicitatii excesive si impactul mesajelor asupra psihicului, astfel incat sa creasca nevoia de consum.
In tot acest mediu de business bine structurat, nevoia de brand se naste pentru a indeplini o promisiune, pentru a adauga valoare produselor si, de ce nu, pentru reintoarcerea la valorile traditionale romanesti.
Mai bine zis se impletestesc in conceptul de business frumusetile si bogatiile traditionale, potentand astfel sansele de reusita. In trecut se putea vorbi usor de un brand "natural" pentru produse din diferite locatii. Nota distinctiva fiind data de istorie, de traditii si de diferitele particularitati dintr-o zona. Romanii au stiut dintotdeauna ca adevarata valoare durabila si vesnic nesfarsita a plecat din vetrele satelor, de la oamenii cei mai simpli si curati, care produceau marfuri autentice, lucrate cu simt de raspundere si specifice zonelor. Fiecare breasla si fiecare zona promovand produse diferite, insa ancorate in istoria locului.
Globalizarea sterge diferentele, tehnologia schimba rapid modul de viata, iar ceea ce a fost reprezentativ o buna perioada de timp pentru un produs ajunge sa nu-l mai defineasca. Unele branduri ajung demodate, devenind aproape incompatibile cu produsul, cu noile obiceiuri ale zonei sau cu noul stil de viata. Isi pierd, practic, identitatea. De aceea, o strategie de branding trebuie sa se bazeze pe o viziune viabila in timp.
Acest proces are menirea de a oferi o identitate produsului, formand o imagine fidela, pozitiva si atragatoare, cu scopul de a-l diferentia in mediul concurential deosebit de puternic. Este cartea de vizita a produsului, transmitand o garantie pentru calitate si oferind un avantaj competitiv major. Imaginea produsului este o suma de convingeri si pareri ale consumatorilor reprezentand un produs al mintii. Adesea oamenii isi formeaza o imagine proprie despre fiecare produs in parte. Este modul in care este perceput un serviciu, un produs sau o companie in mintea consumatorilor.
Imaginea brandului poate modela destinul economic al unei companii. Traditiile sunt izvorul nesecat de valori, care inspira din ce in ce mai multe companii. Constientizarea reintoarcerii la traditii devine tot mai acuta, iar din fericire tara noastra are resurse. In istorie, in folclor, in mestesuguri, in datini, in credinta, in tot trecutul nostru gasim surse de ispiratie, pe care le putem folosi cu mandrie, pentru a da valoare produselor si serviciilor pe care le promovam.
In acest fel demonstram ca ne cunoastem si ne iubim tara, dar in acelasi timp impartasim tuturor povestea trecutului nostru. Astfel, cand un strain intra in contact cu noi, primeste si povestea din spate, ajungand sa identifice Romania in produs. Este o forma de recunoastere, prin care noi ne declaram respectul fata de traditii si facem si pe ceilalti sa ne aprecieze valorile. Este o recastigare a demnitatii trecute, pentru dobandirea demnitatii viitoare.

Spiritul lui Nicolae Iorga, inca viu la Valenii de Munte

Patriarh al culturii romane, Nicolae Iorga spunea: Fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui, dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie un gram de iubire ca s-o intelegi. Astfel se intelege dorinta sa de a se retrage departe de zgomotele marunte ale centrelor urbane care distrag atentia. In 1908 a ales orasul Valenii de Munte. Probabil aici a gasit acea dulceata care ridica inima, care i-a adus concentarea atat de necesara clocotirii mintii sale. Aici a fondat o scoala de vara, un azil, o editura, o tipografie si suplimentul Neamul romanesc literar.
Din 1909, scoala sa din Valeni a fost transformata intr-un centru studentesc, autofinantat din vanzarea de carti postale, iar in 1938, Iorga a inaugurat aici un teatru in aer liber, cu una dintre operele sale dramatice, Razbunarea pamantului. Nu orasul l-a facut mare, ci a ales un oras mic, care sa devina mare prin numele sau, facand veridica expresia: Omul sfinteste locul.
Casa memoriala in care savantul si-a petrecut mai bine de 30 de ani sfideaza pasii nevazuti ai timpului, identitatea lui Nicolae Iorga contopindu-se cu identitatea orasului. In vreme ce multi fug de obscuritatea micilor orase cautand perspectiva promitatoare a devenirii in marile orase, istoricul si reputatul orator alege sa se retraga intr-o oaza de cugetare, pentru a-si desavarsi opera sa impresionanta si pentru a inmulti talantii mintii sale.
La Valenii de Munte gasim un adevarat centru cultural format din Casa Memoriala Nicolae Iorga, Muzeul de Etnografie al Vaii Teleajenului si Muzeul de Arta Religioasa. In curtea casei memoriale te intampina bustul savantului turnat in bronz de sculptorul Oscar Han. Savantul pare ca vegheaza inca in linistea orasului. 

La intrarea in casa, pe o placuta, sta scris Aceasta casa in care au muncit, s-au bucurat si au suferit Nicolae si Ecaterina Iorga. Tot interiorul evoca personalitatea marelui om de cultura, de la carti, manuscrise, documente, fotografii, obiecte personale si pana la mobilier. Pe holul lung, portretul lui Nicolae Iorga pictat de fiica sa inca ii face simtita prezenta. Aici se mai pot vedea vitrine cu documente si fotografii ce prezinta momente din activitatea publica a savantului.
Biroul de lucru dezvaluie impresionanta biblioteca, care gazduieste volume din variate domenii. Pe birou, mapa, calimara si pana de scris inca asteapta profesorul. Urmatoarea incapere este dormitorul, cu mobilier popular si icoane pictate pe sticla, datand din secolele XVIII-XIX. Saloanele pastreaza nota populara romaneasca in mobilier si tapiterie, iar pe pereti sunt expuse tablouri valoroase de Nicolae Grigorescu - Pe Valea Campinitei si Flori de mar si Elena Popeea - Flori rosii.
Un om cu o memorie uriasa, cunoscator in detaliu atat al istoriei romane, cat si al istoriei universale, Iorga a fost autorul unui numar colosal de publicatii: aproximativ 1.250 de volume si 25.000 de articole. Remarcabil om politic, prim-ministru si ministru al educatiei nationale, membru al Parlamentului in mai multe legislaturi, Nicolae Iorga lasa in urma o vasta opera ce cuprinde diverse domenii: monografii de orase, de domnii, de familii, istoria bisericii, a armatei, literaturii, comerțului, tipariturilor, a calatorilor. A scris poezii, drame istorice, volume memorialistice.
O personalitate greu de descris in cuvinte, cu o activitate care sfideaza limitele ratiunii umane, a gasit loc in inima sa pentru un oras care ii pastreaza vie memoria. Pentru Valenii de Munte, Nicolae Iorga este ca o carte de vizita pretioasa. Orasul se mandreste cu numele marelui istoric, rasplatind increderea pe care acesta i-a acordat-o in urma cu mai bine de 100 de ani.