Autentic Romanesc – Cu suflet

Suntem cuprinsi cu totii de o graba teribila de a termina lucrurile, de a simplifica si de a minimaliza orice efort, uitand sa ne mai bucuram de micile placeri ale vietii.

Trebuie sa fim moderni, “in tendinte”- cum se spune mai nou…..

Pentru ca asa am deprins de la bunica si pentru ca asta ma reprezinta, eu nu renunt la mancarea facuta in casa nici in ruptul capului. Este adevarat ca timpul petrecut in bucatarie nu-l mai poti recupera, insa bucuria pe care o ai cand te asezi la masa ….compenseaza totul.

Desi nu este o autentic romaneasca (dupa cum multi ar putea crede), astazi am decis sa-mi fac o bucurie dupa o reteta simpla pe care toti o apreciaza: banala “Ciorba de perisoare”.

Spun “banala” pentru ca o gasim in orice restaurant din Romania, fie el la munte sau la mare, iar in casele care mai au o bucatarie functionala se gateste cam o data pe luna.

Pentru minunata ciorbita avem novoie de:

- 1-2 morcovi, 1 telina, 1 pastarnac, 2-3 cepe, 1 ardei gras, 1-2 rosii, patrunjel, 1/2 l bors (pentru zeama)

- 300 g carne vita (sau amestec), 1 ou, 1-2 cepe, 1 morcov, 30 g orez, sare si piper, verdeata (pentru perisoare)

• Se curata legumele, se rad marunt si se pun la fiert o jumatate de ora in 2.5 l apa

• Se spala orezul si se amesteca impreuna cu o ceapa maruntita si morcovul, carnea tocata, un ou, piper dupa gust, o lingurita de sare si verdeata

• Se fac perisoarele care se pun in oala, apoi se adauga rosia si ardeiul tocate si se lasa la fiert o jumatate de ora

• Se adauga borsul, sa fiarba 2-3 minute si se potriveste de sare

• La sfarsit punem verdeata tocata, se drege cu 100 ml smantana - optional (merge si fara smantana -pentru cine este la dieta)

Simplu si sanatos!

Pofta buna!

Si noi meritam!!!

Eu doresc sa va descriu Romania cu ce are ea mai bun, pentru ca m-am saturat sa vad tara asta tarata efectiv in mocirla de toti care au nemultumiri si poate frustrari personale. Nu vreau sa va vorbesc despre partea intunecata a Romaniei; daca asta vreti sa vedeti si sa auziti, trebuie doar sa deschideti televizorul… Va scriu, deoarece ideea dumneavoastra ma inspira la rememorarea acelor emotii pe care le-am trait in calatoriile mele, la frumusetile pe care aceasta tara le are, la oamenii minunati cu care Romania trebuie sa se mandreasca.
Nu poti sa ai o tara mai buna si cu un viitor luminos daca scormonesti in toate dupa evenimente neplacute si scoti la iveala toate mizeriile acestui neam, fara sa-ti promovezi valorile. Nu poti sa fii roman si sa nu ai nimic cu care sa te mandresti. Ce demonstratie mai mare decat manastirile Romaniei ti-ar trebui ca sa intelegi ca omul sfinteste locul. Vara trecuta am avut placerea, bucuria si onoarea de a face o incursiune la manastiri. Aproape ca nu va pot descrie uimirea pe care am cunoscut-o pe acele meleaguri binecuvantate de Dumnezeu. Locuri care te fac sa te simti in armonie cu natura, cu Dumnezeu, cu tine insuti. Viata si timpul au o dimensiune aparte aici. Am inceput cu nordul Moldovei si am continuat prin toata Romania, in locuri unde credinta este pastrata de sute de ani nealterata, iar linistea si pacea parca s-au instalat pentru vecie.
Oamenii care traiesc aici sunt romani autentici, simpli, cei mai multi au putina scoala, insa bogatia lor sufleteasca este coplesitoare la propriu. Nu poti sa nu ramai impresionat de vocile lor calde, de daruirea lor spre a ajuta cu o vorba buna pe oricare pelerin. Poti sa-ti spui of-ul, poti lua o binecuvantare, poti sa-ti incarci bateriile pentru a face fata greutatilor pe care le ai.
Sunt calugari implicati in misiuni de strangere de fonduri pentru ajutorarea celor nevoiasi, construiesc adaposturi pentru cei mai putin norocosi si primesc in familiile lor si pe langa manastiri pe cei abandonati. Traim intr-o societate in care abandonul copiilor este la ordinea zilei, dar aici am intalnit oameni care sunt bucurosi sa-i creasca pe cei ce vor fi Romania de maine. Am intalnit romani solidari cu semenii lor care aduc la manastire lucrurile care le prisosec: un sac de haine, o patura, un cos cu mancare etc. Lucruri marunte pentru noi cei din Capitala, insa de mare folos pentru multi fara speranta.
"Familia" de la Valea Screzii este poate cea mai mare marturie ca Romania inseamna suflet, unitate si compasiune, ca exista o sansa pentru un viitor mai bun, ca oamenii nu se dau batuti cand intalnesc suferinta. Aici am avut sentimentul ca se poate, ca este speranta pentru mai bine. Am auzit povesti cutremuratoare despre destine mutilate si copilarii prea devreme pierdute, insa tot la fel de multe sunt si povestile despre cei care dau o mana de ajutor pentru a putea merge inainte.
Avem oameni frumosi si toate resursele pentru un viitor mai bun si asta ma face sa fiu mandra ca m-am nascut in Romania si cred in sansa noastra cu toata fiinta mea. Eu pledez pentru tara aceasta binecuvantata si pentru toti cei care pot face o schimbare in bine!

Romania mea, este tara pe care-mi face placere sa o vizitez ori de cate ori am cateva zile libere.

Nu pot sa va spun ca Romania este Bucovina, sau Moldova, sau Delta Dunarii, sau munte, sau mare, sau…etc.

Romania este un amalgam de locuri mirifice, de traditii stravechi, de oamneni diversi, de emotii care mai de care mai vii si mai intense.

A descoperii Romania inseamna a te identifica, a-ti cunoaste radacinile acestei bucurii de a fi Roman.

Am fost binecuvantati sa ne nastem intr-o tara de o bogatie inimaginabila, avem toate formele de relief, ceea ce ne permite sa cunoastem natura in toate formele ei; avem o flora si o fauna atat de colorata…; si nu in ultimul rand avem oamenii atat de minunati.

Calatorind prin tara am cunoscut credinta acestui popor atat de bine pastrata in Translivania, Bucovina, Moldova si nu numai. Timpul parca s-a oprit in aceste locuri, oamenii pastreaza in suflet nealterata legatura cu Dumnezeu, pacea sufleteasca si traditiile pe care le-au mostenit de la strabuni.

Linistea te cuprinde, natura te invita la plimbare, iar aromele bucatelor de pe mese creeaza adevarate momente de extaz.

Calatorind in Delta Dunarii si Insula Mare a Brailei am gasit un peisaj aproape salbatic, unde flora si fauna ofera un adevarat spectacol. Timpul are alta dimensiune. Viata forfoteste peste tot….in stufaris, in lanurile de cereale, in apa, in copaci….

Pescarii au ritmul lor, simplu si neschimbat parca de mii de ani.

Dimineata pasarile dau trezirea care mai de care, iar seara, broscarimea sustine concert.

Este minunat sa priveste acest colt unde natura este la ea acasa si inca nu plateste tributul marii evolutii planetare.

La mare, insa lucrurile stau cu totul altfel. Civilizatia are loc de cinste. Statiunile sunt moderne, turistii se ingramadesc vara ca intr-un stup, iar valurile fac deliciul distractiei.

De cum rasare soarele si pana in creierii noptii statiunile sunt o feerie de zumzete, lumini si miscare.

Eu, locuiesc la oras, unde viata se desfasoara sub amprenta evoulutiei tehnologice, ritmul este alert si oamenii sunt mereu grabiti.  Aici este Romania moderna, evoluata, aici toti merg la servici , iar copii scoala. Aici este Romania financiara, bancara,…..europeana.

Romania mea – este viata la tara cu lucruri simple si nealterate, dar in aceeasi masura este viata la oras cu progres si civilizatie. Romania mea este o tara complexa cu jungle urbane si oaze rurale, este traditie si istorie, este nou si vechi, este trecut, prezent si viitor.

Despre exces...,

Stiti ce inseamna masura?!
Stiti de ce totul in jurul nostru si in noi este masurabil?!
Stiti de ce nu putem evada dincolo de granitele unde materialul isi schimba forma si structura, iar timpul isi pierde nuantele?!
Octavian Paler spunea: 'Am visat excesul si am trait masura. N-am stiut niciodata sa renunt si pe de alta parte nu m-am priceput sa indraznesc totul".
Oare de ce noi, oamenii, ne temem de exces, de nou, de real si de extravaganta?
De ce ne limitam si ne masuram conditia unii fata de altii si fata de societatea in care traim?
Oare nu vedem ca traim intr-o societate fara vise si sperante, fara vlaga?!
Cine stie ce inseamna plafonarea si limita, stie de ce trebuie sa depasim toate limitele, iar daca uneori se exagereaza ceva, ajungandu-se de exces este pentru ca unii se tem de monotonie.

Despre ambitie...
Unii viseaza realizari marete; altii ...stau treji pana tarziu si le implinesc!
Cam asa ar suna in opinia mea definitia ambitiei.
Omenirea demonstreaza de mii de ani ca a-ti atinge idealurile presupune sa ai puterea de a renunta la ceva.
Cu cat intelegi mai devreme acest lucru, cu atat mai repede te apropii de rezultat.
Insa, ceea ce se pare ca a scapat din vederea multora este faptul ca "scopul NU scuza mijloacele" si ca nu trebuie niciodata sa uiti esenta lucrurilor.
Nu uita de tine, de ceea ce te face mai uman si mai bun; nu uita de oameni, de natura si de Dumnezeu.
Atata timp cat vei tine cont de ceea ce te inconjoara, de legaturile cu traditia, cu lumea si cu divinitatea, vei vedea ca tot Universul lucreaza pentru tine.
Nu-ti nega radacinile, nu-ti uita trecutul si nu-ti ascunde trairile!
Bucura-te! Razi! Plangi! 
Sa nu-ti fie rusine sa plangi; lasa inima sa simta, lasa-ti mintea sa inteleaga esecul. Fii constient de esecul tau.
Doar constientizand poti merge corect mai departe.

Stai departe de oamenii care iti iau in ras ambitiile. Oamenii marunti mereu fac asta, in schimb cei mari te fac sa crezi ca si tu poti ajunge mare. - Mark Twain

Ce suntem?

Ce suntem?
Suntem ceea ce spun altii despre noi...,suntem ceea ce avem si etalam, suntem egali, suntem ceea ce mancam, suntem ceea ce lucram....
Ce ne defineste in fond? Forma sau esenta noastra umana?
Imi place sa cred ca suntem ceea ce ne dorim sa fim, ca avem puterea (sau marele noroc) de a decide daca vrem sa fim buni, utili, capabili, luptatori....sau dimpotriva....
Avem in mainile noastre prezentul ca sa cladim viitorul, ca sa indreptam trecutul; avem trecutul ca sa invatam ce-am gresit si sa ne calim pentru mai departe; avem viitorul ca sa ne definim in ingeri, ca sa dobandim aripi.
Putem zbura spre ceea ce face sa stralucim, putem spera la nemurire, putem sa sarim tot mai sus daca exersam intens.
Putem sa dam aripi copiilor, partenerilor si prietenilor nostri si poate asa vom intelege ca impreuna putem sa ne ridicam, sprijinindu-ne unii pe altii.
Haideti sa alegem o cale mai drepta si mai luminoasa impreuna!

Despre prietenie..."Fereste-te deopotriva de pri...

 "Fereste-te deopotriva de prietenia dusmanului si de dusmania prietenului." N. Iorga.

Sa pui suflet in tot ce faci, sa nu uiti sa crezi in tine, sa-ti doresti lucruri cu adevarat marete......
Se pare ca am uitat toate acestea manati de valul civilizatiei si al evolutiei accelerate.
Am ajuns sa facem tot doar pentru ca asa trebuie, pentru ca asa este la moda, pentru ca societatea ne vrea pe toti egali uitand ca in fond suntem unici in felul nostru. Am uitat sa visam, am uitat sa mergem desculti prin iarba ca si cum am vrea sa ne conectam cu natura, am uitat sa ne oferim placerea de ne bucura de clipa, de natura, de sentimentele noastre.
Nu trebuie sa ne fie rusine sa plangem, sa cerem, sa ne opunem daca este cazul.
Suntem cu totii cuprinsi de o contagioasa "uitare de suflet" care scoate la iveala ipocrizia si asprimea din noi.
De ce sa ne rezumam doar la necesitatile zilnice si la umilul nostru raport cu societatea?
A mai trecut un an, dar oare am castigat ceva? Sufletul nostru a simtit ceva;s-a bucurat? Oare ne-au mai crescut aripile?
Oare anul care tocmai a inceput va fi un an pentru suflet?!

Cu suflet

'Sufletele mari au intalnit intotdeauna opozitie din partea mintilor mediocre.'

Albert Einstein