In timp ce cativa istorici si oameni de cultura trudesc pentru a scoate la lumina evenimente si oameni care au pus umarul activ la infaptuirea Marii Uniri a Principatelor Romane, lumea urmeaza cursul ei firesc intr-o indiferenta si adormire parca fara precedent. Fiecare are ritmul lui, grijile lui care-i rapesc tot timpul si energia. Fiecare e important in locul pe care-l ocupa si nu are timp sa priveasca la trecut. Sunt atat de multe lucruri noi de invatat, incat trecutul depasit si prafuit nu mai are loc in vietile noastre.
Abia putem sa mai tinem pasul cu noile tehnologii si ideologii, asa ca... timpul e mult prea scurt pentru a mai fi irosit pentru notiuni ca: identitate, neam, traditii strabune, origini... intr-un cuvant istoria si identitatea poporului roman. In Anul Centenar se pare ca nu avem timp pentru a reflecta asupra inchegarii acestui popor din care noi cei de astazi ne tragem. Ce rost mai are sa demonstram ca avem stramosi pe aceste meleaguri de mai bine de 2.000 de ani, cand nu putem reflecta la cele intamplate in ultimii 100 de ani, nu intelegem ce s-a intamplat cu noi nici in ultimii 29 de ani de la revolutie incoace? Vremurile s-au schimbat.
Am progresat, am evoluat, ne-am scuturat de praful de la tara cand ne-am facut oraseni si ne purtam de parca ne-au crescut aripi. Uitandu-ma in jur, constat ca intr-adevar ne-au crescut aripi, dar nu de inger, ci de liliac. Sarbatorile recent importate din Occident ne-au umplut magazinele, casele si vietile de lilieci, vrajitoare pe cozi de matura, dovleci si scheleti. Ne bucuram de noile traditii morbide si ne invatam copiii sa creasca in spiritul lor macabru. O maimutareala in toata regula, la care toata lumea se supune fara rezerve. Ii educam pe copii si-i invatam exact cum ne dicteaza societatea. Ne-am predat cu totul pentru ca sa intram in atmosfera sarbatorii cu strigoi si vrajitoare. Pe parcursul intregului an dam iama in magazine dupa fel de fel accesorii si decoratiuni care ne trimit la tema diverselor sarbatori care mai de care mai kitschoase.
Inimioare, martisoare, talismane, iepurasi, vrajitoare, mosi craciuni, globulete, artificii, plus delicii culinare de sezon, care intregesc, chipurile, spiritul sarbatorii. De fapt, nici o sarbatoare nu trece cu vederea satisfacerea lacomiei pantecelui. Suntem castigati trup si suflet de acest miraj al lumii care incepe sa semene a carnaval. In timp ce noi mancam bine, ne simtim bine si ne distram si mai bine, se stinge neamul, se pierd ingropati in uitare eroii si mor datinile strabune. In timp ce aprindem lumini de sarbatori, se sting ultimele candele la capataiele batranilor nostri. Marketingul nu ne ia doar banii din buzunare in schimbul unei asa-zise distractii, ci ne fura la propriu istoria si identitatea care s-a cladit in sute de ani de existenta pe acest pamant. Ne-am adaptat atat de rapid, incat ai putea avea senzatia ca aceste sarbatori s-au nascut in sanul neamului nostru.
Copiii vor ajunge sa creada asa din moment ce familia, gradinita, scoala le promoveaza fara retinere, neamintind de alte sarbatori si traditii specifice culturii si credintei noastre stramosesti. Acum se nasc generatii cu o identitate fara radacini, fara fundament, plutind in deriva pe nisipuri miscatoare. Aceasta identitate noua este total straina de tara si de neam. Ar trebui sa fim cu bagare de seama si sa reflectam mai mult asupra valorilor de care le transmitem pruncilor nostri. E buna si distractia, insa nu trebuie depasita masura si nu trebuie pervertita insemnatatea sarbatorilor. Ar fi pacat de toata jerfa si stradania celor care au crezut in infaptuirea Marii Uniri. Avem datoria sa nu lasam neamul sa se stinga si sa-i ajutam pe copii sa inteleaga ca avem in istoria noastra foarte multe evenimente si multi oameni de care pot fi mandri si pe care-i pot avea ca model. Sa-i invatam lucrurile cu adevarat importante. Sa-i ajutam sa vada si dincolo de lilieci si dovleci.
Am progresat, am evoluat, ne-am scuturat de praful de la tara cand ne-am facut oraseni si ne purtam de parca ne-au crescut aripi. Uitandu-ma in jur, constat ca intr-adevar ne-au crescut aripi, dar nu de inger, ci de liliac. Sarbatorile recent importate din Occident ne-au umplut magazinele, casele si vietile de lilieci, vrajitoare pe cozi de matura, dovleci si scheleti. Ne bucuram de noile traditii morbide si ne invatam copiii sa creasca in spiritul lor macabru. O maimutareala in toata regula, la care toata lumea se supune fara rezerve. Ii educam pe copii si-i invatam exact cum ne dicteaza societatea. Ne-am predat cu totul pentru ca sa intram in atmosfera sarbatorii cu strigoi si vrajitoare. Pe parcursul intregului an dam iama in magazine dupa fel de fel accesorii si decoratiuni care ne trimit la tema diverselor sarbatori care mai de care mai kitschoase.
Inimioare, martisoare, talismane, iepurasi, vrajitoare, mosi craciuni, globulete, artificii, plus delicii culinare de sezon, care intregesc, chipurile, spiritul sarbatorii. De fapt, nici o sarbatoare nu trece cu vederea satisfacerea lacomiei pantecelui. Suntem castigati trup si suflet de acest miraj al lumii care incepe sa semene a carnaval. In timp ce noi mancam bine, ne simtim bine si ne distram si mai bine, se stinge neamul, se pierd ingropati in uitare eroii si mor datinile strabune. In timp ce aprindem lumini de sarbatori, se sting ultimele candele la capataiele batranilor nostri. Marketingul nu ne ia doar banii din buzunare in schimbul unei asa-zise distractii, ci ne fura la propriu istoria si identitatea care s-a cladit in sute de ani de existenta pe acest pamant. Ne-am adaptat atat de rapid, incat ai putea avea senzatia ca aceste sarbatori s-au nascut in sanul neamului nostru.
Copiii vor ajunge sa creada asa din moment ce familia, gradinita, scoala le promoveaza fara retinere, neamintind de alte sarbatori si traditii specifice culturii si credintei noastre stramosesti. Acum se nasc generatii cu o identitate fara radacini, fara fundament, plutind in deriva pe nisipuri miscatoare. Aceasta identitate noua este total straina de tara si de neam. Ar trebui sa fim cu bagare de seama si sa reflectam mai mult asupra valorilor de care le transmitem pruncilor nostri. E buna si distractia, insa nu trebuie depasita masura si nu trebuie pervertita insemnatatea sarbatorilor. Ar fi pacat de toata jerfa si stradania celor care au crezut in infaptuirea Marii Uniri. Avem datoria sa nu lasam neamul sa se stinga si sa-i ajutam pe copii sa inteleaga ca avem in istoria noastra foarte multe evenimente si multi oameni de care pot fi mandri si pe care-i pot avea ca model. Sa-i invatam lucrurile cu adevarat importante. Sa-i ajutam sa vada si dincolo de lilieci si dovleci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu