Neamul, liliecii si dovlecii

In timp ce cativa istorici si oameni de cultura trudesc pentru a scoate la lumina evenimente si oameni care au pus umarul activ la infaptuirea Marii Uniri a Principatelor Romane, lumea urmeaza cursul ei firesc intr-o indiferenta si adormire parca fara precedent. Fiecare are ritmul lui, grijile lui care-i rapesc tot timpul si energia. Fiecare e important in locul pe care-l ocupa si nu are timp sa priveasca la trecut. Sunt atat de multe lucruri noi de invatat, incat trecutul depasit si prafuit nu mai are loc in vietile noastre. 

Abia putem sa mai tinem pasul cu noile tehnologii si ideologii, asa ca... timpul e mult prea scurt pentru a mai fi irosit pentru notiuni ca: identitate, neam, traditii strabune, origini... intr-un cuvant istoria si identitatea poporului roman. In Anul Centenar se pare ca nu avem timp pentru a reflecta asupra inchegarii acestui popor din care noi cei de astazi ne tragem. Ce rost mai are sa demonstram ca avem stramosi pe aceste meleaguri de mai bine de 2.000 de ani, cand nu putem reflecta la cele intamplate in ultimii 100 de ani, nu intelegem ce s-a intamplat cu noi nici in ultimii 29 de ani de la revolutie incoace? Vremurile s-au schimbat.
Am progresat, am evoluat, ne-am scuturat de praful de la tara cand ne-am facut oraseni si ne purtam de parca ne-au crescut aripi. Uitandu-ma in jur, constat ca intr-adevar ne-au crescut aripi, dar nu de inger, ci de liliac. Sarbatorile recent importate din Occident ne-au umplut magazinele, casele si vietile de lilieci, vrajitoare pe cozi de matura, dovleci si scheleti. Ne bucuram de noile traditii morbide si ne invatam copiii sa creasca in spiritul lor macabru. O maimutareala in toata regula, la care toata lumea se supune fara rezerve. Ii educam pe copii si-i invatam exact cum ne dicteaza societatea. Ne-am predat cu totul pentru ca sa intram in atmosfera sarbatorii cu strigoi si vrajitoare. Pe parcursul intregului an dam iama in magazine dupa fel de fel accesorii si decoratiuni care ne trimit la tema diverselor sarbatori care mai de care mai kitschoase.
Inimioare, martisoare, talismane, iepurasi, vrajitoare, mosi craciuni, globulete, artificii, plus delicii culinare de sezon, care intregesc, chipurile, spiritul sarbatorii. De fapt, nici o sarbatoare nu trece cu vederea satisfacerea lacomiei pantecelui. Suntem castigati trup si suflet de acest miraj al lumii care incepe sa semene a carnaval. In timp ce noi mancam bine, ne simtim bine si ne distram si mai bine, se stinge neamul, se pierd ingropati in uitare eroii si mor datinile strabune. In timp ce aprindem lumini de sarbatori, se sting ultimele candele la capataiele batranilor nostri. Marketingul nu ne ia doar banii din buzunare in schimbul unei asa-zise distractii, ci ne fura la propriu istoria si identitatea care s-a cladit in sute de ani de existenta pe acest pamant. Ne-am adaptat atat de rapid, incat ai putea avea senzatia ca aceste sarbatori s-au nascut in sanul neamului nostru.
Copiii vor ajunge sa creada asa din moment ce familia, gradinita, scoala le promoveaza fara retinere, neamintind de alte sarbatori si traditii specifice culturii si credintei noastre stramosesti. Acum se nasc generatii cu o identitate fara radacini, fara fundament, plutind in deriva pe nisipuri miscatoare. Aceasta identitate noua este total straina de tara si de neam. Ar trebui sa fim cu bagare de seama si sa reflectam mai mult asupra valorilor de care le transmitem pruncilor nostri. E buna si distractia, insa nu trebuie depasita masura si nu trebuie pervertita insemnatatea sarbatorilor. Ar fi pacat de toata jerfa si stradania celor care au crezut in infaptuirea Marii Uniri. Avem datoria sa nu lasam neamul sa se stinga si sa-i ajutam pe copii sa inteleaga ca avem in istoria noastra foarte multe evenimente si multi oameni de care pot fi mandri si pe care-i pot avea ca model. Sa-i invatam lucrurile cu adevarat importante. Sa-i ajutam sa vada si dincolo de lilieci si dovleci. 

Intelegerea si iubirea, pacea si linistea - virtutile familiei crestine

Intelegerea si iubirea, pacea si linistea, virtutile familiei crestine, se regasesc si in perceptele filosofice care au stat la baza principiilor de drept ale societatii antice. Istoria sta marturie ca in lipsa acestora nimic nu dainuieste in timp. Ele sunt liantul fara de care viata insasi ar fi imposibila. Intreaga societate se bazeaza pe ele, insa, pentru a se regasi in societate, acestea se cultiva si se cresc mai ales in cadrul familiei crestine.

Familia intemeiata prin casatoria la Starea Civila se desavarseste in Biserica prin oficierea Tainei Sfintei Cununii. Ea se supune legilor societatii, respectand drepturile si indatoririle prevazute in constitutia statului, urmarind a respecta totodata canoanele Bisericii. Evanghelia ne incredinteaza despre semnificatia acestei legaturi astfel: Dar de la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa. Si vor fi amandoi un trup; asa ca nu mai sunt doi, ci un trup. Deci ceea ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu mai desparta (Ev. Marcu cap. 10 versetele 6-9).
Legatura savarsita prin Taina Sfintei Cunuii este una puternica, deoarece are binecuvantarea lui Dumnezeu, iar rugaciunile si binecuvantarile preotilor pecetluiesc intelegerea convietuirii impreuna. Indiferent de starea materiala sau de pozitia in societate, climatul familial armonios este vital pentru dainuirea in timp a "trupului" ce s-a realizat prin unirea intre un barbat si o femeie. Toate sunt insa posibile atunci cand se doreste dobandirea bunavointei lui Dumnezeu, care intareste casele crestinilor.
Noile ideologii propun insa un alt concept de familie. Ele ingroapa familia traditionala, de parca omenirea de la creatie incoace a trait gresit. Se induce tot mai des ideea de reeducare a populatiei care considera familia traditionala ceva firesc, sanatos si fundamental intr-o societate normala. Dar cum definim normalul, cum il intelegem si cum ne raportam la el? Asistam la o redefinire a normalului pe care-l stim si pe care l-am mostenit de la generatiile anterioare.
Asistam la o redefinire a valorilor si a tuturor conceptelor pe care omenirea a functionat milenii la rand. Si nu in ultimul rand asistam la decrestinarea lumii. Se induce ideea ca viata insasi trebuie revizuita si adaptata noilor mode si cerinte. Oare nu este doar un mod perfid de a ne face robii activi ai unor noi ideologii de pe urma carora cativa se imbogatesc si prospera, in timp ce noi devenim mase de manevra usor de controlat? Ce este gresit la familia traditionala romaneasca? De ce trebuie cu orice pret ea distrusa, inabusita si mai cu seama despartita de Biserica? De ce parintii nu-si mai pot educa pruncii in sanul familiei, dupa valorile morale si crestine pe care romanii le au de milenii?
Daca am avea ca reper invataturile Sfintei Scripturi, am sti ce inseamna familia si care este rolul ei firesc. Daca am accepta macar ideea ca suntem creatie divina si ca viata trebuie traita doar raportandu-ne la Dumnezeu Creatorul nostru, atunci lumea nu ar mai fi un babilon de idei proprii si vointe care mai de care mai paguboase. Si iarasi Evanghelia ne zice: Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. Si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste toate animalele, peste toate vietatile ce se misca pe pamant si peste tot pamantul! (Facere 27, 28)  Noi nu mai avem ca ideal sfintenia, de aceea ne-am imbolnavit. Suntem debusolati caci Hristos nu mai este pentru noi model. Ne-a invatat sa traim in intelegere si iubire, pace si liniste, a binecuvantat familia la Nunta din Cana Galileei si ne-a povatuit cum sa ne crestem pruncii tintind Imparatia cea cereasca.
Lasati copiii sa vina la Mine si nu-i opriti, caci a unora ca acestia este Imparatia lui Dumnezeu. (Ev. Marcu, cap 10, verset 14). Sfanta Scriptura este plina de invataminte, din care am putea intelege rostul nostru pe acest pamant, insa traim intr-o lume guvernata de digital, intr-o lume guvernata de artificial, si cel mai mult doare ca lumea noastra este guvernata de nepasare, de lipsa de iubire, de irascibilitate, de neintelegere, de anxietate. Toate aceste lucruri afecteaza familia si o dezbina. O fac instabila. Adesea, dragostea dintre barbat si femeie se clatina, iar cand aceasta se clatina, copiii resimt cel mai mult si inmagazineaza frustrari, complexe, temeri... etc. Copiii sunt viitorul acestei lumi, iar daca ei nu primesc in familie mesaje sanatoase si afectiune, intreaga lume se va clatina curand. Atunci cand sunt cultivate in cadrul familiei intelegerea si iubirea, pacea si linistea, automat aceste virtuti se vor propaga si in exterior, iar intreaga societate va beneficia de un climat armonios. Referendumul pentru familie ne cheama sa aparam viata. Ne cheama sa aparam familia traditionala, fireasca si crestina, ne cheama si ne indeamna sa cultivam in modul cel mai natural intelegerea si iubirea, pacea si linistea.