Aliatii mei impotriva racelii

Intr-o buna dimineata de toamna calduta, m-am trezit racita cobza... Nu puteam respira si gatul ma ustura ingrozitor. Vremea buna m-a pacalit de data aceasta, insa cu "artileria grea" alaturi am reusit in doar cateva zile sa ma pun pe picioare. Pentru ca am incredere in produsele romanesti, mi-am facut din timp provizii pentru sezonul rece. Hofigal si Apimond sunt aliatii de nadejde in lupta mea cu raceala si nu numai. Ma bazez pe aceste produse si in alte situatii, insa acum am trecut direct la atac. Pentru ca aveam o stare febrile, mi-am facut repede un ceai de soc. Acesta favorizeaza transpiratia. L-am indulcit cu putina miere si am dizolvat o bucatica de propolis. Imediat am inceput sa respir mai bine. Pe parcursul zilei am luat de 3 ori cate o lingurita de miere de salcam cu cate o lingurita de polen. Acest amestec se ia cu 30 de minute inainte de masa, pentru ca este mai bine asimilat de organism. Seara am incheiat-o cu un ceai caldut, de asemenea indulcit cu putina miere si cu putin propolis. Am inghitit si doi catei de usturoi. Este un leac pe care bunica mea il recomanda cu sfintenie in caz de raceala.
Dupa trei zile de tratament, raceala s-a dat invinsa. Am continuat sa consum aceste produse pentru a fi sigura de reusita si le voi consuma pe tot parcursul anotimpului rece, deoarece pe termen lung, pe langa multe alte beneficii, intaresc sistemul imunitar si sporesc vitalitatea. Eu am incredere si sustin brandurile romanesti. Acestea prezinta garantia calitatii, fiind obtinute prin metode traditionale, fara a contine compusi chimici, daunatori organismului.
Cumparand produsele Hofigal si Apimond incurajam dezvoltarea agriculturii si apiculturii ecologice. 

Domnitori versus presedinti

Toamna aceasta este pentru romani una foarte bogata in evenimente. Pe de o parte, evenimente religioase, pe de alta parte, evenimente politice, deoarece ne aflam in plina campanie electorala. Tabloul este unul foarte colorat si contrastant, insa ceea ce vedem este parte din realitatea noastra, fie ca ne place, fie ca nu. Luna octombrie este, fara indoiala, luna pelerinajelor si a inchinarii la moastele celor ce ne ocrotesc si ne ajuta cu rugaciunile lor. Anul acesta, octombrie a debutat cu procesiuni istorice. S-au organizat pelerinaje cu moastele Sfantului Constantin Brancoveanu la unele dintre cele mai importante ctitorii ale acestuia: Manastirea Bancoveanu de la Sambata de Sus si Manastirea Hurezi. 

Moastele, asezate intr-o racla deosebit de frumoasa din argint si aur, au fost purtate prin tara, fiind intampinate cu mare evlavie de credinciosi. A fost un domnitor integru si iubitor de cultura, iar dragostea pe care a avut-o pentru tara sa ii este rasplatita astazi de cei care nu au uitat istoria si respecta valorile tarii. De aici, frumoasa racla pleaca la Iasi, capitala Moldovei, unde, tot din grija unui domnitor, se afla racla cu moastele Sfintei Parascheva. Vasile Lupu, domn al Moldovei, cu o intensa activitate culturala si religioasa, a dorit sa lase urmasilor un ajutor de nadejde. Stia ca Sfanta va purta rugile poporului in fata lui Dumnezeu si va alina suferintele multora. Prin acest gest nu a facut decat sa continue misiunea inceputa cu doar cateva secole in urma de catre domnitorul Stefan cel Mare si Sfant, care de asemenea este cinstit cu mare evlavie pana in zilele noastre. Un alt mare domnitor foarte apreciat de romanii de pretutindeni este Neagoe Basarab, cel ce a lasat mostenire un testament, intitulat Invataturile lui Neagoe catre fiul sau Teodosie. Sfaturi pentru o viata cu adevarat crestina si invataturi despre felul in care trebuie sa fie un domnitor. Romania se poate mandri cu domnitori cinstiti de popor, cinstiti in istorie, insa cel mai important, cinstiti in randul sfintilor. Domnitori care au inceput o misiune pe pamant pentru a o continua in cer, in vesnicie, urmarind cu rugaciune destinul tarii noastre, iar poporul isi pune toata nadejdea in rugaciunile lor. Ca ei sunt multi altii, care s-au straduit sa apere onoarea si credinta. Au luptat cu vehementa pentru libertate si pastrarea constiintei nationale, aparand interesele tarii. Anii au trecut si au ramas vii in constiinta noastra, insa domnitorii au disparut.
Timpul ne-a schimbat, ne-a instrainat. Locul lor a fost luat de presedinti, de balci ieftin, de interese si promisiuni hilare. Acum suntem in mana celor ce vand tara pentru te miri ce, si tot mai multi dintre noi pleaca incercand sa-si faca un rost pe alte meleaguri. Urmarim cu consternare mascarada din preajma alegerilor electorale. Orasele noastre cu oameni nevoiasi si caini pe strazi s-au impodobit frumos cu pozele celor care candideaza pentru putere. Campanii electorale pe stadion, cu cate un concert insotit de mici si bere sunt imaginea sumbra ce a cuprins toata Romania. Marionete avide de putere, mascarindu-se public pentru un vot in plus, pentru un ridicol mandat de 5 ani, in care vor mai vinde o bucatica de tara, fara sa se intrebe cum si daca vor ramane in istorie. Oare ce racle vor pregati urmasii pentru presedinti de astazi si in ce fel vor pomeni faptele lor?
Oamenii privesc uimiti topaiala, iar pe chipurile lor turmentate de atatea promisiuni si prognoze se citeste clar intrebarea: Eu cu cine votez?
Se pacalesc pe ei insisi, pentru ca din fericire poporul nu se lasa dus de nas. Oamenii vad balciul, insa trec resemnati pe langa toate...
Nu au nevoie de acestea. Ei se duc in urma raclei, cinstind si rugandu-se la moastele unui domnitor care a condus tara cu 300 de ani in urma, convinsi fiind ca mai mare ajutor au sa primeasca de aici. Oamenii se roaga pentru un trai mai bun in tara in care s-au nascut si pe care o iubesc, tara care inca ii are ocrotitori pe fostii domnitori... si vorba poetului: 
Ce-ti doresc eu tie, Dulce Romanie,
La trecutu-ti mare, mare viitor!

 

Romania autentica la borcan

A sosit toamna, cu roadele ei bogate, vinete, ardei, rosii, prune, pere, struguri, gutui… Toata Romania s-a pus pe treaba, toamna fiind pentru cei mai multi dintre noi anotimpul in care ne pregatim temeinic pentru a infrunta lunile de iarna. Femeile pregatesc dupa retete autentice, transmise din mosi-stramosi, zacusca, dulceturi, muraturi, iar barbatii culeg viile pentru a face vin, livezile incarcate de fructe, porumbul, cartofii, dovlecii si toate celelalte care, prin binecuvantarea lui Dumnezeu, umplu gradinile muncite inca din primavara. Da, ca sa ai ce culege toamna, este obligatoriu sa fii harnic primavara.
Eu tin aproape retele bunicii si inca mai fac asa cum facea ea. Coc vinetele afara la gratar si pregatesc zacusca intr-un ceaun mare, tot afara, la foc de lemne. La fel fac si magiunul, in ceaun, la foc molcom de lemne, fara zahar si conservanti. 100% magiun de prune. Pun simplu prunele la fiert, amestec des cu un linguroi mare de lemn ca sa nu se lipeasca si intretin constant focul. Nu ma dezlipesc de langa el pana nu capata acea culoare aramie, maronie si consistenta. Fierbe incet si cu bulbuci mici. Bineinteles, gust din el la fiecare 5 minute, desi nu trebuie, insa e atat de bun, ca ma ling pe degete si nu ma mai pot opri. Pun gogosarii si castravetii la otet, fac si un copot de pere, suc de rosii, zarzavat pentru ciorba, dulceata de gutui si multe, multe alte. La tara sau in orasele mai mici, pe toate strazile, din toate gospodariile se raspandeste miros de bunatati.
Toate camarile se umplu de borcane. Sunt borcanele in care romanii isi pun truda de peste vara. Sunt borcanele in care studentii isi pun nadejdea cand pleca la oras, la cursuri. Sunt borcanele care fac bucurie orasenilor, iar adesea sunt gestul de dragoste pe care o mama il transmite unui copil plecat departe. Sunt felul nostru de a fi autentici, gurmanzi, indragostiti de vechile retete ramase de la bunici. Pentru unii sunt aducerea aminte de copilarie, sunt aducerea aminte de "acasa".
Intr-un colt stingher mi-au ramas cateva borcane goale, insa e de bine. Le pastrez pentru luna octombrie, cand urmeaza sa fac zacusca de ghebe. O alta delicatesa, pe care va marturisesc ca o fac intotdeauna cu ghebe culese de mine din padure. Ador sa hoinaresc  in linistea padurii dupa micii coconei de ghebe care cresc inchesuiti pe langa buturugi. Aceasta este Romania mea la borcan. Simpla, naturala, insa incarcata de traditie.
Din fericire, in satele noastre se traiaste asa, si tot din fericire pentru cei de la oras, pentru cei fara gradini sau fara bunici, Romania are producatori care, respectand retetele traditionale, ies pe piata cu produse autentice si variate. Astfel, prin bunavointa celor ce pastreaza si promoveaza gustul autentic romanesc, produsele noastre au ajuns sa faca inconjurul lumii. Un brand care face mare cinste tarii noastre este fara indoiala Topoloveni. Borcanele pline de bunatati 100% naturale au depasit de mult granitele tarii noastre, ajungand chiar si dincolo de Europa, bucurandu-se de apreciere peste tot.
Multi ajung sa cunoasca Romania dintr-un borcan. Multora li se face pofta de Romania. Nu putem sa nu fim mandri de faptul ca lucrurile noastre simple ajung sa ne dea identitate, ajung sa ne faca cunoscuti si iubiti in toata lumea.