Multumiri Patriarhiei Romane!

La acest sfarsit de saptamana, romanii au putut lua parte la sfintirea bisericii Sfantul Gheorghe-Nou, ctitorie brancoveneasca, la procesiunea cu moastele Sfantului Constantin Brancoveanu la Palatul Mogosoaia si sfintirea bisericii parohiei Sfântul Gheorghe de la Mogosoaia, la concertul vocal simfonic Cinstire Sfintilor Martiri Brancoveni, lansari de carte si multe altele. Am urmarit indeaproape aceste evenimente si tin sa transmit un umil mesaj de multumire Patriarhiei Romane pentru lectia de istorie, pentru buna organizare si pentru implicarea in promovarea valorilor si modelelor.
Intr-o societate oarba si grabita, lipsita de interes si profunzime, adesea chiar superficiala in informare, Patriarhia Romana a dat dovada ca institutia bisericii nu numai ca propune idealul crestin ca model de viata, insa se si implica activ in transmiterea si sustinerea valorilor culturale, educative, istorice si de recunoastere a identitatii noastre ca neam. Promovarea trecutului sub toate formele lui, arta, muzica, publicare de carte...etc., trezeste in mii de suflete dragostea de tara, dorul de radacini si o frumoasa intoarcere spre nemasurata bogatie a culturii si traditiei romanesti. In asa-zisa criza financiara si culturala, cand ne vaitam de lipsuri pe toate planurile, biserica ne da lectia suprema si ne arata ca avem modele, valori si trecut glorios.
Prin grija Preafericirii Sale Parintelui Patriarh Daniel, om de cultura, bun organizator si fin observator al realitatii contemporane, romanii rememoreaza trecutul pierdut in labirintul timpului. Expresia "roman crestin" isi castiga locul binemeritat, este reabilitata. Romanii crestini nu sunt prosti si slabi, nu sunt gloata nebuna care asteapta minuni de la un strop de apa sfintit cu un manunchi de busuioc sau de la o icoana sfintita cu trafaletul, cum afirma cei ce s-au laicizat peste masura, ci sunt marturisitori ai credintei, marturisitori ai identitatii nationale si propovaduitori ai traditiilor stramosesti.
Cand toate institutiile sunt ametite si amortite intr-un prezent sarac, biserica face un prezent frumos, rememorand un trecut stralucit si ne pregateste cu demnitate pentru viitor.
Eu sunt mandra sa fiu contemporana acestor evenimente si ma inclin in fata tuturor celor care stiu sa valorifice trecutul nostru pentru a ne bucura in prezent. Cu aleasa pretuire si deosebita consideratie!

In memoria Sfintilor Martiri Brancoveni

La 15 august 1714, Constantin Brancoveanu avea sa rosteasca pentru ultima data: Fiii mei, fiti curajosi, am pierdut tot ce am avut in aceasta lume, cel putin sa ne salvam sufletele noastre si sa ne spalam pacatele cu sangele nostru. Cinste lor! Cinste celor care au aparat onoarea tarii cu pretul vietii lor, refuzand orice bucurie a acestei lumi trecatoare pentru pastrarea demnitatii nationale, nealterata. Adesea ne este rusine sa spunem ca suntem romani, uitand istoria si oamenii care au facut cinste acestui neam.
Suntem datori sa ne cunoastem istoria pentru ca numai asa putem intelege cum stramosii nostri nu s-au lasat ingenuncheati de greutati, asa si noi trebuie sa continuam lupta pentru unitate si libertate. Un gest nobil facut acum 300 de ani ne da astazi prilejul sa ne numim romani, sa fim crestini liberi, sa ne bucuram cu demnitate de viata, fara a purta povara unui trecut rusinos.
Dragostea de tara nu a putut fi cumparata nici prin avutii si nici prin tortura. Brancovenii au fost tari in credinta, neclintiti in hotarare. Sangele si lacrimile fierbinti au fost pretul demnitatii noastre. Pe scena urgiilor, cortina demnitatii si a constiintei nationale a acoperit masacrul si astfel s-a decis soarta noastra.
Mantia sfinteniei s-a asternut peste carnagiul ingrozitor. Ingerii au ridicat pe aripile lor sufletele martirilor, ducandu-le la Hristosul Invierii intru viata vesnica. Din robie, din tortura, din venin si fiere s-a ridicat sfintenie vesnica pentru neamul nostru si s-au sters lacrimile durerilor. S-a spalat tristetea unei tari adesea asuprite, care a castigat sfinti rugatori in cer.
O istorie vie care continua s-a mutat de pe pamant in cer. Mostenirea culturala lasata de Brancoveni este marturia vizibila care leaga generatiile, insa sfintenia este liantul care leaga valtoarea cotidiana de cer. Suntem datori astazi sa aducem un gand de recunostinta si un omagiu la ceas de sarbatoare, in cinstea celor ce vegheaza neincetat la nemurirea neamului nostru.