"Niciodata nu esti atat de sarac, incat sa nu poti darui o mangaiere".
(Romano Battaglia)
joi, 24 octombrie 2013
marți, 22 octombrie 2013
Timpul viilor, prilej de mandrie si bucurie!
E timpul viilor, timpul cand putem sa ne reamintim cu mandrie ca
stramosii nostri au avut totdeauna un respect deosebit fata de
cultivarea vitei-de-vie. Conditiile naturale prielnice au dus la
dezvoltarea cultivarii ei, astazi, Romania ocupand locul 6 in topul
producatorilor de vin din Europa. Cultura vitei-de-vie si producerea
vinurilor au devenit indeletniciri de baza ale vechilor locuitori din
actualul spatiu romanesc. Tracia era foarte apreciata pentru vinurile
sale, fiind considerata chiar locul de nastere al lui Dionysos, zeului
vinului. Nicolae Iorga mentiona: Cultura vitei-de-vie este, de asemenea, traditionala la tracii iubitori de vin.
Geto-dacii, mari cultivatori ai vitei-de-vie, consumau cu placere vinul din cornuri de bou, pe care le treceau din mana. Cea mai veche mentiune despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.H. - cca. 24). Insusi Burebista a luat decizia defrisarii viilor, deoarece viile din Dacia erau o adevarata tentatie pentru alte popoare. Se pare ca rasaritenii erau atrasi de bogatia locurilor noastre, pe care veneau sa le cotropeasca dupa bunul lor plac.
Cand romanii au cucerit Dacia, in anul 106, au adus tehnici noi de cultivare si de producere a vinului. 1500 de ani mai tarziu, viticultura se dezvoltase atat de mult, incat cei care ajungeau pe aceste locuri ramaneau uimiti de marea intindere a viilor si de productia de vinuri. Misionarul catolic Marcus Bandini scria despre bogatia Moldovei: Produce asa de mult vin, incat la timpul culesului se vinde o vadra cu patru bani si iarna se vinde cu sase sau sapte.
Odata cu trecerea timpului, viticultura se diferentiaza pe podgorii, pe sortimente, pe soiuri adaptate conditiilor locale si pe regiuni. Vinuri seci, vinuri dulci, vinuri albe sau rosii, mai vechi sau mai noi alcatuiesc un tezaur extrem de valoros. Se pare ca vinul a fost prietenul romanului pe tot parcursul istoriei si pana in zile noastre. De asemenea, romanul a stiut dintotdeauna ca vinul este o binecuvantare si pentru sanatate, adesea fiind mentionat ca puternic antioxidant folosit in cure si tratamente. Consumul moderat de vin creste nivelul colesterolului bun, previne ateroscleroza, mentinand sanatatea vaselor de sange, reduce riscul cancerului, ajuta la mentinerea siluetei etc. Astfel, cultivarea terenurilor cu vita-de-vie s-a dovedit mereu un castig pentru tara noastra, care a stiut sa pastreze traditia si secretele inaintasilor.
Viticultura romaneasca se bucura astazi de prestigiu si rezultate deosebite, Romania oferind peste 400 de tipuri de vinuri, unele premiate si medaliate la nivel european. Natura ne-a inzestrat cu terenuri si conditii prielnice cultivarii viilor, iar noi nu putem lasa nefructificata o asemenea bogatie. Viticultura ne face cunoscuti in lume si ne plaseaza printre fruntasi.
Geto-dacii, mari cultivatori ai vitei-de-vie, consumau cu placere vinul din cornuri de bou, pe care le treceau din mana. Cea mai veche mentiune despre viticultura dacica o avem de la geograful antic Strabo (66 i.H. - cca. 24). Insusi Burebista a luat decizia defrisarii viilor, deoarece viile din Dacia erau o adevarata tentatie pentru alte popoare. Se pare ca rasaritenii erau atrasi de bogatia locurilor noastre, pe care veneau sa le cotropeasca dupa bunul lor plac.
Cand romanii au cucerit Dacia, in anul 106, au adus tehnici noi de cultivare si de producere a vinului. 1500 de ani mai tarziu, viticultura se dezvoltase atat de mult, incat cei care ajungeau pe aceste locuri ramaneau uimiti de marea intindere a viilor si de productia de vinuri. Misionarul catolic Marcus Bandini scria despre bogatia Moldovei: Produce asa de mult vin, incat la timpul culesului se vinde o vadra cu patru bani si iarna se vinde cu sase sau sapte.
Odata cu trecerea timpului, viticultura se diferentiaza pe podgorii, pe sortimente, pe soiuri adaptate conditiilor locale si pe regiuni. Vinuri seci, vinuri dulci, vinuri albe sau rosii, mai vechi sau mai noi alcatuiesc un tezaur extrem de valoros. Se pare ca vinul a fost prietenul romanului pe tot parcursul istoriei si pana in zile noastre. De asemenea, romanul a stiut dintotdeauna ca vinul este o binecuvantare si pentru sanatate, adesea fiind mentionat ca puternic antioxidant folosit in cure si tratamente. Consumul moderat de vin creste nivelul colesterolului bun, previne ateroscleroza, mentinand sanatatea vaselor de sange, reduce riscul cancerului, ajuta la mentinerea siluetei etc. Astfel, cultivarea terenurilor cu vita-de-vie s-a dovedit mereu un castig pentru tara noastra, care a stiut sa pastreze traditia si secretele inaintasilor.
Viticultura romaneasca se bucura astazi de prestigiu si rezultate deosebite, Romania oferind peste 400 de tipuri de vinuri, unele premiate si medaliate la nivel european. Natura ne-a inzestrat cu terenuri si conditii prielnice cultivarii viilor, iar noi nu putem lasa nefructificata o asemenea bogatie. Viticultura ne face cunoscuti in lume si ne plaseaza printre fruntasi.
duminică, 13 octombrie 2013
Apel impotriva indiferentei
Este trist sa vedem ca in Romania se iau masuri si se dau legi peste
noapte si doar dupa ce se intampla ceva grav. S-au luat masuri radicale
impotriva cainilor, dupa ce ani de zile autoritatile nu au facut mai
nimic in acest sens. Este trist cum s-au imbogatit unii de pe urma
cainilor strazii, in timp ce altii platesc cu viata ignoranta, lipsa de
implicare si iresponsabilitatea celor in masura sa evite astfel de
incidente. Multi au accesat fonduri colosale de la stat pentru
asa-zisele adaposturi pentru caini si nu au facut nimic. Investitii de
zeci de mii de euro care s-au rezumat la un gard si cateva betoane, iar
cainii nu au ajuns niciodata acolo, ci au ramas pe strada.
Nu-mi place sa vorbesc urat despre tara mea, insa ma tem pentru viitorul nostru cand vad ca lucrurile se misca astfel.
Avem probleme mari cu oamenii strazii, cu batranii, cu abandonul copiilor si ma tem ca, taraganad lucrurile, o sa ajungem ca intr-o zi sa nu mai putem face fata, sa ne declaram invinsi si, de ce nu?, sa luam masuri radicale si in graba. Sa nu asteptam ziua in care vom eutanasia oamenii strazii doar pentru ca nu mai stim ce sa facem cu ei… Sa facem un apel catre autoritati sa se trezeasca si sa-si faca treaba pana nu va fi prea tarziu. Suntem la un pas de genocid si este un pas pe care nu trebuie sa-l facem!
Nu-mi place sa vorbesc urat despre tara mea, insa ma tem pentru viitorul nostru cand vad ca lucrurile se misca astfel.
Avem probleme mari cu oamenii strazii, cu batranii, cu abandonul copiilor si ma tem ca, taraganad lucrurile, o sa ajungem ca intr-o zi sa nu mai putem face fata, sa ne declaram invinsi si, de ce nu?, sa luam masuri radicale si in graba. Sa nu asteptam ziua in care vom eutanasia oamenii strazii doar pentru ca nu mai stim ce sa facem cu ei… Sa facem un apel catre autoritati sa se trezeasca si sa-si faca treaba pana nu va fi prea tarziu. Suntem la un pas de genocid si este un pas pe care nu trebuie sa-l facem!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)