Romania, gradina Maicii Domnului

Nu degeaba tara noastra este adesea considerata a doua gradina a Maicii Domnului dupa Muntele Athos. Cu adevarat, de-a lungul timpului, Romania a fost un izvor nesecat de credinta, care a generat lumii crestine o multime de sfinti si de neindoielnice dovezi ca Dumnezeu a binecuvantat tara noastra prin locuri si oameni de o frumusete aparte. Neindoielnica este, de asemenea, dragostea pe care Maica Domnului o are fata de poporul roman si a randuit sa avem la Namaiesti una dintre cele mai vechi icoane pictate chiar de Sfantul Apostol Luca, iar la Schitul Prodromu avem icoana care s-a zugravit in chip minunat, in anul 1863, in Tara Romaneasca.
Icoana Maica Domnului Prodromita, nefacuta de mana omeneasca, unde chipurile Maicii Domnului si pruncului s-au pictat singure, ca raspuns la osteneala si la rugaciunile zugravului roman, este un mare dar, care lasa fara cuvinte o lume intreaga. Praznuirea acestei icoane are loc in fiecare an, pe data de 12 iulie. Nu s-ar putea enumera nicicand minunile care ne-au fost randuite, insa important este sa ne invrednicim sa multumim pentru staruinta cu care Doamna Cerurilor mijloceste pentru noi. Colindand tara in lung si-n lat, aproape ca nu exista loc de unde sa nu afli o poveste a carei protagonista este insasi Maica Preaiubita.
In fiecare colt al tarii, in toate satele si peste toate asezarile, la timpul potrivit si-a facut simtita prezenta, printr-o alinare, printr-un gand bun sau o mangaiere calda. Fara Maica Domnului, biserica ar fi mai saraca, iar tara noastra ar fi ca o gradina fara flori. Cu siguranta, nu avem virtuti prin care sa compensam nemasurata ei grija, insa nadajduim sa primim in continuare binefacerile. Se cade macar in zilele de praznuire sa transmitem un gand de multumire in cinstea celei ce neincetat vegheaza pentru noi.
Sa stam o clipa si sa reflectam: daca insasi Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu iubeste Romania, atunci cum putem noi sa nu ne iubim tara?! Sper ca toti romanii sa intampine cum se cuvine praznicul Adormirii Maicii Domnului, cu inima buna, cu post si rugaciune, astfel incat statutul nostru de popor crestin sa nu poata fi pus la indoiala.