Oamenii din orasele mai mici si de la sate pretuiesc bucatica de pamant pe care o au si din primavara si pana in toamna se indeletnicesc a scoate multe feluri de roade cu munca, rabdare si o pricepere transmisa din generatie in generatie. Este minunat gustul rosiei de gradina, trandafirul este mai parfumat, iar caisele sunt mai dulci.
Pentru noi, cei care mancam doar fructe si legume din import, modificate genetic si transportate de la mii de kilometri distanta, gustul autentic, dulce, parfumat si proaspat este doar un vis. Pentru cei care trudesc pamantul este o obisnuinta, este o implinire si o satisfactie a unei munci bine facute.
Am luat aparatul si am mers in gradina sa fac poze. Nu puteam sa nu observ grija cu care toate erau sadite. Totul la linie, intr-o ordine si o armonie pe care nici nu poti sa le intelegi.
Tata m-a intrebat: Ce faci? Fotografiezi patrunjelul? I-am raspuns din toata inima si fara pic de ezitare: O sa-l pun pe desktop ca sa nu mai uit niciodata de unde vin, cine sunt si sa-mi amintesc mereu ca pamant suntem si in pamant ne vom intoarce!
Eu sunt mandra ca am cunoscut culorile si bogatiile unei gradini, ca am trait o copilarie simpla ajuntandu-i pe parinti la treaba si ca am unde sa ma relaxez cateva zile atunci cand stresul orasului devine insuportabil. Sa nu uitam ca bunicii nostri au trait cu sapa in mana si ca am ajuns astazi unde suntem datorita romanilor gospodari, care merita toata recunostinta noastra pentru truda lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu