De la patrunjelul proaspat care rasare la primele semne de primavara si pana la varza care se culege toamna tarziu, de la capsuni si zmeura si pana la mere, de la ghiocei si pana la crizanteme, aproape toate, legume, fructe, flori, se gasesc in gradina romanului gospodar. Am crescut intr-un mic orasel din judetul Prahova pe care l-am parasit pentru a-mi realiza visurile alegand Capitala, insa niciodata nu m-am putut desprinde sufleteste de locurile natale, de frumoasa copilarie in care m-am bucurat de natura, de roadele pamantului, de traiul simplu din jurul gospodariei, care spre uimirea mea a ramas neschimbat, chiar daca au trecut atatia ani.
Oamenii din orasele mai mici si de la sate pretuiesc bucatica de pamant pe care o au si din primavara si pana in toamna se indeletnicesc a scoate multe feluri de roade cu munca, rabdare si o pricepere transmisa din generatie in generatie. Este minunat gustul rosiei de gradina, trandafirul este mai parfumat, iar caisele sunt mai dulci.
Pentru noi, cei care mancam doar fructe si legume din import, modificate genetic si transportate de la mii de kilometri distanta, gustul autentic, dulce, parfumat si proaspat este doar un vis. Pentru cei care trudesc pamantul este o obisnuinta, este o implinire si o satisfactie a unei munci bine facute.
Am luat aparatul si am mers in gradina sa fac poze. Nu puteam sa nu observ grija cu care toate erau sadite. Totul la linie, intr-o ordine si o armonie pe care nici nu poti sa le intelegi.
Tata m-a intrebat: Ce faci? Fotografiezi patrunjelul? I-am raspuns din toata inima si fara pic de ezitare: O sa-l pun pe desktop ca sa nu mai uit niciodata de unde vin, cine sunt si sa-mi amintesc mereu ca pamant suntem si in pamant ne vom intoarce!
Eu sunt mandra ca am cunoscut culorile si bogatiile unei gradini, ca am trait o copilarie simpla ajuntandu-i pe parinti la treaba si ca am unde sa ma relaxez cateva zile atunci cand stresul orasului devine insuportabil. Sa nu uitam ca bunicii nostri au trait cu sapa in mana si ca am ajuns astazi unde suntem datorita romanilor gospodari, care merita toata recunostinta noastra pentru truda lor.
Cum a venit canicula peste noi, iar traiul intre betoane devine
insuportabil, vrei nu vrei, singura solutie este sa iesi din casa… daca
timpul si bugetul iti permit sa mergi la mare sau la munte sau in orice
alta parte unde caldura este mai blanda si aerul mai respirabil. Insa,
cum nu se poate sa pleci departe ori de cate ori disconfortul termic te
scoate din minti, trebuie sa gasesti o solutie de scapare cat mai
aproape de casa. Eu am ales Parcul Herastrau intr-una din zilele in care
soarele promitea sa parjoleasca totul in cale.
Ajunsa in parc, nu mi-a venit a crede… Atat de multa lume, atat de
multi copii si asa o forfota nu am mai vazut in viata mea. Tinerii, care
mai de care cu role sau cu biciclete, se bucurau de racoarea parcului
facand putina miscare. Locurile de joaca erau luate cu asalt de micile
albinute care roiau intr-un ritm ametitor de la calusei la tobogane si
la castele colorate. Terasele au devenit in scurt timp neincapatoare.
Suprafata lacului primea bucuroasa vaporasele, barcile si
hidrobicicletele. Muzeul Satului parea ca un stup incarcat de curiosi
care, imbinand utilul cu placutul, admirau casutele atat de incarcate de
traditii si valori din toate colturile tarii.
Parca vrand sa
contureze o minigradina zoologica, autoritatile au adus o mare colivie
cu pauni de diferite feluri, iar pe lac isi fac de cap nestingherite
lebedele si ratele, carora copiii le rasplatesc frumusetea cu paine,
covrigi si pufuleti. Tot in parc s-a deschis si un Aquarium, unde copiii
pot vedea lucruri interesante din lumea apelor. Spre amiaza, Teatrul
Masca a pregatit surprize atat de bine venite pentru cei ce apreciaza
spectacolul in cele mai variate forme: statuile – de care toti curiosii
se amuza si fac o poza ca amintire; iar seara, de la ora 20.00, o
reprezentatie comica incheiata in ropote de aplauze.
De asemenea, Gradina de Vara gazduieste spectacole comice atat de
indragite de publicul boem. Pe langa o plimbare pe aleile ferite de
razele soarelui, te poti delecta si cu o inghetata, un suc proaspat de
fructe sau pur si simplu cu minunata priveliste pe care locul o ofera.
Mii de trandafiri de diferite culori si soiuri infrumuseteaza toate
colturile parcului. Atat de bine m-am simtit si atat de multe lucruri
mi-au incantat privirea, incat timpul parca a zburat pierzandu-si
dimensiunea. S-a facut seara, canicula s-a potolit, iar oamenii
incarcati de voie buna au pornit spre case. O zi minunata, o zi
incantatoare, o zi in Herastrau!
"Refuz sa detest pasiunea si nu pot din pricuna unei pudori rationale s-o traiesc pana la ultimele consecinte.
Mereu in capcana melancoliilor, iubind atat de mult viata, nu pot vedea moartea decat ca pe o ultima nedreptate care mi se va face.
Ultima.
Si cea mai grava, pentru ca nici macar nu voi avea cum s-o iert...."
Octavian Paler
