De obicei

Obiceiul este o traditie care s-a perpetuat de generatii, un fel particular de manifestare, o lege nescrisa, impamantenita in spatiul in care a prins radacini. Prin obiceiuri ne-am identificat ca natiune intre celelalte neamuri. Obiceiurile si traditiile seculare ale poporului roman au fost mereu asemanatoare in toate cele trei provincii istorice, doar cateva particularitati facand diferenta. Ele au evoluat trecand de la paganism la crestinism, ajungand in prezentul incert si indreptandu-se spre viitorul nonsens.

Cu mii de ani in urma, inaintasii nostri au avut credinte proprii, paganisme, cel mai probabil de origine tracica. Venerarea zeilor nu le-a fost nici lor straina. Din randuiala divina, crestinismul a patruns pe teritoriul tarii noastre inca din primul secol, insa a platit tributul credintelor deja instalate. La inceputurile crestinismului, populatia romana pastra si caracteristici ale credintelor pagane. Asa a debutat un amestec intre religii, cu toate ca acestea difereau, fiind chiar contradictorii in esenta. Unele obiceiuri desprinse din acest amestec s-au transmis nealterate pana in zilele noastre. Credinta in simbolurile pagane precum ursitoare (zane care determina soarta copilului nou-nascut), iele, varcolaci, paparude etc. s-a pastrat in cultura populatiei de la sate.
Crestinismul a gasit teren prielnic pe meleagurile noastre, dreapta credinta primenind constiinta, fiind imbratisata, impropriata si transmisa din generatie in generatie. Neamul nostru s-a inchegat si s-a format in crestinism. Credinta face parte din identitatea noastra, iar sarbatorile crestine au generat noi obiceiuri si traditii atat de dragi sufletului romanesc. Craciunul, Nasterea Domnului, cea mai indragita sarbatoare a romanilor, este si cea mai bogata in traditii. In amintirea intruparii Fiului lui Dumnezeu, ai nostri au postit, au facut metanii, s-au spovedit, s-au impartasit, au mers la colindat, ducand tuturor vestea Nasterii, si-au umplut mesele de colaci si cozonaci, si-au binecuvantat casele si si-au lucrat manual portul pentru a merge la biserica. Si aici putem distinge obiceiuri pagane precum sacrificarea porcului, impodobitul bradului sau unele dansuri si uraturi care nu au nimic in comun cu traditia crestina, dar care s-au transmis in timp. Ele fac si astazi parte din traditia noastra populara.
Ingrijorator insa este faptul ca, odata cu dezvoltarea culturii, pana si credinta crestina pare sa-si piarda rostul, in special la oras. Cea mai importanta eroare a acestei situatii este improprierea unor obiceiuri straine de caracterul poporului roman, care nu fac decat sa-l secatuiasca si sa-l dezorienteze de puterea de a merge mai departe. Halloweenul, transhumanismul, ideologia de gen si altele nu sunt altceva decat niste bombe cu ceas foarte frumos marketizate si prezentate publicului in asa fel incat sa-i adoarma constiinta de sine. "Obiceiurile" acestea venite de nicaieri ne asimileaza unii cu altii fara a avea valori comune, facandu-ne sa credem in valori total lipsite de sens si de esenta.
La o distanta de 2020 de ani de la minunata si tainica Nastere, aproape nimic nu mai aminteste de acest eveniment. Lumea intreaga angajata intr-un maraton al fericirii se inchina lui Mos Craciun, colinda cu like-uri pe retelele de socializare, consuma peste masura si se distreaza intr-o maniera grotesca, nespecifica spiritului autentic romanesc si nici valorilor crestine in care ne-am format.
Asistam la un furt al identitatii crestine. Ne furam singuri Craciunul si sansa la mantuire. Am pierdut sensul adanc al sarbatorii. Nu trebuie sa uitam un lucru real pe care istoria il atesta si-l afirma ca pe un adevar de netagaduit: in ieslea saracacioasa de la Betleem, Fecioara Maria a nascut pe Mantuitorul Lumii, Mesia Cel prorocit si mult asteptat. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, a coborat pe pamant, aducand speranta lumii, pace si bucurie.
Trebuie doar sa fim cu bagare de seama la ceea ce vine din afara, sa fim selectivi, pentru ca, daca nu vom fi atenti, nu ne va mai ramane nimic: nici obiceiuri, nici neam, nici tara. 

30 de ani - de la ratie la rate

Daca am privi cu sinceritate felul in care noi romanii ne gasim la 30 de ani de la caderea comunismului, cred ca am incepe sa plangem cu mare amaraciune. Libertatea pe care majoritatea o visa in urma cu 30 de ani nu este nici pe departe atributul societatii in care traim astazi. Se pare ca intelegem doar ceea ce am experimentat personal si poate de aceea generatia adulta de azi nu are habar de ceea ce a insemnat comunismul si de raul pe care l-au trait parintii si bunicii nostri pana nu demult. Chiar si ei au uitat, petrecand ore in sir la televizor, fascinati de diversitatea canalelor ce transmit "prin cablu". Putini mai stiu si vorbesc real despre ce a fost inainte de 1989.

Putini isi amintesc de prigoana anticrestina care s-a manifestat in timp, pe toate planurile, prin diverse metode. Sustinand ca slujeste egalitarismului, comunismul a slujit de fapt dezbinarii neamului si ruperii lui de Dumnezeu, prin distrugerea radacinilor crestine. S-a pornit de la constructia "omului nou" si a unei noi ordini sociale. Calea Hristocentrica trebuia cu orice pret inlaturata, stearsa definiv din constiinta. Era foarte simplu. Cine nu-si "revizuia" comportamentul dupa cerintele noului regim ajungea in lagar sau la inchisoare. Nu era permisa nici o tentativa de nesupunere fata de noul regim. Nesupunerea era considerate atitudine dusmanoasa.
In lagare si inchisori au ajuns asa-zisele elemente negative, gunoaiele, de care lumea trebuia scapata: intelectuali, profesori, preoti, studenti etc. S-a lucrat intens la identificarea si exterminarea lor. Reeducarea prin condamnarea lor la ani multi de temnita grea pentru vini inventate era o practica uzitata. Interogatoriile repetate, bataile, infometarile, amenintarile erau considerate bonus pentru cei condamnati la munca silnica. Au patimit mucegaind prin inchisori pentru a-si apara credinta si dreptul de a o exprima liber.
Comunismul a dorit cu orice pret sa stearga credinta din suflete oamenilor, omorandu-i, despartind familiile lor, daramand locasurile de inchinaciune, inchizand manastirile si alungandu-i pe calugari, confiscand bunurile bisericii, semanand vrajba intre vecini, rude, colegi de serviciu. Nimeni nu era in siguranta nicaieri. Erau o continua urmarire si o spaima apasatoare.  Intelectualii se exprimau cu masura, in putine cuvinte si intotdeauna atenti la interpretare. Literatura, arta si cultura in general s-au supus cenzurii.
Fiecare cauta sa-si rezolve in ascuns problemele. E greu de imaginat cum se traia fara sa vorbesti prea mult, fara sa detii prea multe, de teama sa nu atragi atentia asupra ta. Oamenii cumparau mancarea pe ratie, iar alte bunuri pe ascuns, se cununau si-si crestinau copiii pe ascuns, faceau cate un umil concediu pe ascuns.
Cu toate acestea, crestinismul nu a putut fi scos din constiinta si simtirea poporului nostru. El este mai vechi si mai durabil decat "partidul" si decat orice forma trecatoare de guvernare. Doar palide fantome ale ateismului s-au propagat pana in zilele noastre.
Regimul de exterminare nu a departat de Dumnezeu, ci din contra a nascut sfinti. Hartuiti de securitate, trecuti prin groaza anchetelor si a anilor grei de temnita, multi s-au sfintit. Unii s-au nascut pur si simplu a doua oara din suferinta, facandu-se vase purtatoare de Duh Sfant. Altii, crestini practicanti, au devenit atletii lui Hristos, raspandind in jur lumina molipsitoare, inaltatoare si calauzitoare.
In temnite si lagare s-au slefuit pentru a deveni cununi de lumina pe fruntea neamului nostru. Inchisorile mortii de la Gherla, Pitesti, Aiud, Jilava, Canal etc. au dat tarii cele mai mari asigurari ca nimic nu poate sterge credinta din constiinta oamenilor, ca Dumnezeu e dincolo de lanturi si dincolo de celule, ca libertatea e-n Hristos si cu Hristos in inima, pacea e oriunde. In inchisori s-au nascut modele de romani si crestini adevarati, pe care daca le-am fi urmat astazi nu ne-am fi aflat nepasatori si absenti fata de neamul nostru. Ne-am instrainat, ne-am departat de Dumnezeu si de originea noastra crestina, ne-am rupt de traditii si de tara. Ne este rusine ca suntem romani, am importat foarte multe din afara si nu mai pretuim nimic din interior. Mass-media ne otraveste cu false informatii si false modele, promovand un stil de viata mizerabil. Societatea ne impinge la consum, la risipa, la comoditate.
Invatamantul a decazut. Profesorii nu mai au cuvant, nu mai sunt modele pentru copii. Programa scolara e din ce in ce mai saraca si seaca. Se preda mult, nefolositor, fals. Se preda o istorie truncheata, ireala, care serveste stergerii si deformarii constiintei nationale. Nu se mai pune accentul pe cultura si arta. Sunt promovate intens noile tehnologii si trenduri care nasc generatii superficiale, comode, usor controlabile. Suntem dependenti de retelele de socializare, suntem datori vanduti bancilor, suntem prizonierii placerilor imediate, suntem marionete jucatoare pe portativele marketingului. Ne lasam ingropati in duhul necredintei ce vine din Occident, necautand in lada de zestre a trecutului nostru.
Libertate! Libertate! Libertate! striga tara in Decembrie 1989, cuprinsa de gand intaritor ca vom trai mai bine. S-a murit atunci, s-a plans si s-a promis un viitor mai bun. Este oare prezentul mai bun si mai liber? Traim noi, platitorii de rate, mai bine si mai liberi?