Sfintii romani - faclii ale neamului

La 30 de ani dupa iesirea de sub carapacea comunista, constatam ca se pustieste tara. Fiecare recensamant indica o Romanie mai saraca, fie pentru ca fiii i-au plecat, fie pentru ca se nasc din ce in ce mai putini copii. Batranii raman in urma, uneori avand nepoti in grija lor, in timp ce tinerii alearga cu entuziasm spre paini mai bune, departe de casa. Din ce in ce mai multi aleg sa plece, muncind pe branci printre straini pentru idealuri ce nu le apartin. Cauta alt viitor. Satui sa planga-n pumni ziua de maine, s-au dus sperand sa izbandeasca mai usor.
Din zi in zi ne imputinam, ne imprastiem, ne risipim. Ne-a ramas doar mangaierea ca inca neamul nu s-a stins si ca, de-a lungul vremii, destui straini au ales sa creada in noi, venind aici, traind cu noi, murind cu noi. Unii au venit aici din interese politice sau economice, ori din alte interese personale care au adus multa durere si prea multa paguba, insa nu putini sunt cei care au venit spre luminarea si inchegarea noastra ca popor. Oameni politici, oameni de cultura, doctori, ingineri, invatati sau oameni simpli au ajuns dintr-o binefacatoare randuiala Dumnezeiasca sa se salasluiasca pe pamant romanesc si sa contribuie la dainuirea noastra in timp. Cu siguranta, cel mai de pret dar a fost ca Dumnezeu a vegheat si a trimis mereu printre ai nostri pe alesii sai, pentru ca sa ne intarim in credinta si ca sa nu cadem in deznadejde. Faclii vii care au ars pentru iubire, intelegere si pace intre frati.
Pentru tot ce au facut pentru ortodoxism si neamul romanesc, multi dintre ei au fost trecuti in randul sfintilor, fiind cinstiti si pretuiti ca unii care au facut parte din popor. Sute de mii de romani isi cauta acum alinarea si-si spun oful inghenunchind in fata icoanelor si a moastelor celor care, veniti de pe meleaguri straine, au facut pentru al nostru neam mai mult decat au facut de-a lungul timpului guvernele si oamenii politici pusi in slujba tarii. Sfintii au iubit tara, ajutand pe fiii ei sa treaca prin negura incercarilor, vindecand si intarind sufletele slabanogite de ispite si greutati. Au venit la noi sa ne mangaie, sa ne poarte poverile, sa ne linisteasca furtunile, sa ne invete sa ne pretuim unii pe altii. Au aratat dragostea si devotamentul fata de tara si de fiii ei, iar astazi sunt socotiti sfinti romani.
Nicodim de la Tismana, Paisie de la Neamt, Grigorie Decapolitul, Visarion Sarai, Iosif cel Nou de la Partos, Epictet si Astion, Iachint de Vicina, Antim Ivireanu sunt doar cativa dintre cei care au aprins lumini atat in inimile, cat si in mintile romanilor. Au venit din departari, stabilindu-se in manastirile noastre si impreuna cu calugarii de aici au inceput o frumoasa lucrare spirituala, filantropica si culturala. Unii au intemeiat noi manastiri, altii s-au remarcat ca indrumatori ai vietii monahale, altii au scris, au tradus si au tiparit carti de cult si de folos duhovnicesc. Traducerea si tiparirea de carti a avut un rol semnificativ in dezvoltarea si formarea limbii romane. Asa, romanii au putut sa patrunda exigentele Evangheliei si sa traiasca dupa ele in buna randuiala si buna intelegere.
Intemeierea de noi vetre monahale a fost alta binecuvantare pentru inaintasii nostri. Pana astazi, acestea sunt marturie ca avem radacini crestine si ca ortodoxia a fost fundatia pe care generatiile s-au inchegat secole la rand. Sunt multi cei care pleaca astazi din tara, dezgustati si fara perspectiva intoarcerii, insa nu trebuie sa deznadajduim. Sa privim mai atent la cei care au venit si ne-au iubit atat de mult, incat s-au cuibarit aici, facandu-se una cu romanii. Sa privim la sfintii romani. Fie ca au fost teologi, preoti ierarhi, sau simpli rugatori, cu totii s-au pus in slujba neamului nostru, sporindu-i credinta si cultura, sustinand si aparand biserica strabuna.
Troparul sfintilor romani: Cuvantul dumnezeiesc pe pamantul romanesc au odraslit, iar Biserica strabuna cu Sfinti au impodobit, vrednici luptatori s-au aratat Mucenicii si Marturisitorii care pentru Hristos viata si-au jertfit, iar Cuviosii si Pustnicii intru nevointe urmand calea Domnului, chipuri ingeresti au dobandit, Arhiereii si Preotii neincetat vestind Cuvantul Evangheliei au marturisit, iar binecredinciosii Voievozi Biserici au inaltat si cu dreptslavitorii crestini cu ravna si jertfelnicie credinta ortodoxa si tara au aparat, toate cetele Sfintilor impreuna rugati pe milostivul Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre.

Curcubeul - legamant vesnic intre Dumnezeu si om

In copilarie imi placea mult curcubeul. Asteptam cu nerabdare sa se termine ploaia, ca poate, poate apare arcul de cerc frumos colorat, despre care bunica imi spunea ca e semn bun. Convingerea ca e un semn bun se intarea odata cu trecerea anilor. Mai apoi am invatat la ora de fizica despre curcubeu: Fenomen optic si meteorologic atmosferic, care se manifesta prin aparitia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorant, atunci cand lumina soarelui se refracta in picaturile de apa din atmosfera. De regula se observa dupa ploaie, cand soarele este apropiat de orizont. Rosu, portocaliu (oranj), galben, verde, albastru, indigo si violet, memorat sub forma acronimului ROGVAIV.
Desi nu era intemeiata superstitia cu care mi-am bucurat anii copilariei, curcubeul nu a incetat sa-mi placa. Ceva mai tarziu am inteles semnificatia profunda pe care acest simbol crestin o are. Am descoperit in biblie pasajul in care Dumnezeu face, prin Noe, un legamant cu omenirea: Apoi a mai zis iarasi Domnul Dumnezeu catre Noe: "Iata, ca semn al legamantului pe care-l inchei cu voi si cu tot sufletul viu ce este cu voi din neam in neam si de-a pururi, pun curcubeul Meu in nori, ca sa fie semn al legamantului dintre Mine si pamant.
Cand voi aduce nori deasupra pamantului, se va arata curcubeul Meu in nori, si-Mi voi aduce aminte de legamantul Meu, pe care l-am incheiat cu voi si cu tot sufletul viu si cu tot trupul, si nu va mai fi apa potop, spre pierzarea a toata faptura. Va fi deci curcubeul Meu in nori si-l voi vedea, si-Mi voi aduce aminte de legamantul vesnic dintre Mine si pamant si tot sufletul viu din tot trupul ce este pe pamant!"
Si iarasi a zis Dumnezeu catre Noe: "Acesta este semnul legamantului pe care Eu l-am incheiat intre Mine si tot trupul care este pe pamant" (Facere 9: 12-17).
Prin urmare, curcubeul este punte intre cer si pamant, intre divinitate si om, intre Creator si creatie. Vizibil pe intreg globul pamantesc, el aminteste tuturor neamurilor despre purtarea de grija a lui Dumnezeu. Daca potopul a fost certare si pedeapsa, curcubeul este incredintarea ca Dumnezeu iarta, oferind mereu alte si alte, sanse de ridicare. Este un semn al impacarii, lasat noua spre inteleptire si spre o buna vietuire, dupa poruncile divine, iar nu dupa obsesia placerilor imediate catre care societatea tinde sa mearga.
Cu mintea treaza si nebiruita de aceste placeri, trebuie sa privim lucrurile in profunzime, raportandu-ne mereu la adevarata menire pe care o avem aici pe pamant. Cei mandri care cred ca pot conduce altfel lumea ne fura sensul si ratiunea prin furarea valorilor si a simbolurilor crestine. Prin schimbarea semnificatiei simbolurilor crestine, prin scoaterea lor din spatiul public, prin mutilarea sarbatorilor, a datinilor si traditiilor, se incearca ruperea omului de Dumnezeu, de toate valorile crestine si plasarea lui in derizoriu.
Un om nou, marioneta, fara sens, fara ratiune, fara scanteie, prin urmare, fara identitate. Asa ajungem parca sa nu mai traim propria viata, sa nu mai putem discerne binele de rau si valoarea de mocirla. Traim un alt fenomen al reeducarii, care nu e Gherla sau Pitesti, ci e o invitatie la comoditate, la nepasare si indolenta. Depinde de noi in ce lumina ne asezam pentru a vedea realitatea. Pana atunci, Datatorul de Lumina, tinandu-Si fagaduinta, pune curcubeul pe cer pentru ca noi sa ne aducem aminte ca ne vegheaza, ca ne iubeste si ca ne asteapta.