Traim vremuri tulburi, cu suisuri si coborasuri, guvernate de valori trecatoare, insa cine are chemare isi poarta crucea, lepadand toate dulcegariile cu care lumea ademeneste. Se lasa cu adevarat in voia si in bratele lui Dumnezeu, cautand valorile eterne. Sunt fel de fel de oameni si fel de fel de locuri pe pamant, dar mai cu seama sunt fel de fel de lucrari. Oamenii aleg locul, iar locul vorbeste despre ei si despre lucrarea lor. E greu de imaginat ca la numai cativa kilometri de renumita statiune Mangalia, judetul Constanta, exista un loc si o lucrare a carei poveste e desprinsa parca din Patericul Egiptean.
Litoralul romanesc abunda de statiuni cochete, cu plaje moderne, cu restaurante si locuri destinate in special distractiei si relaxarii. Forfota, culoare, zgomot si marea, care ca un magnet atrage milioane de turisti in fiecare an. Un peisaj variat, un curcubeu efervescent, un cocktail de imagini si lumini de dimineata pana tarziu in noapte. Cine are insa curiozitatea poate descoperi si alte fete ascunse ale acestor locuri.
Iesind din marea forfota, in apropierea Rezervatiei Naturale Padurea Hagieni, langa lacul Limanu, la numai 12 km de Mangalia, o adevarata pustie se intinde sub soarele arzator. Cineva spunea pe buna dreptate ca aici e o "hozeva romaneasca". Un loc intr-adevar comparabil cu pustiurile Tarii Sfinte. Pustiul Dobrogei, cu intinderi vaste de teren, ce coboara si urca lin, cat vezi cu ochii. Vara parjolit de soarele nemilos, iar iarna batut de vanturi si nameti, ce-l izoleaza complet de lume. O zona arida, neprietenoasa, care ascunde bogatii uimitoare. Flora si fauna din imprejurimi impresioneaza prin diversitate si unicitate. Si tot aici, cerul coboara pe pamant cu fiecare Sfanta Liturghie savarsita, in mica manastire din inima pustiei. Manastirea Limanu-Hagieni, infiintata in anul 2001, cu binecuvantarea Vrednicului de Pomenire Parinte Patriarh Teoctist si prin purtarea de grija a Inaltpreasfintitului Parinte Teodosie, e inca o candela aprinsa de crestini spre Slava lui Dumnezeu si spre continuitatea credintei ce a stat la temelia poporului nostru.
Prin acest nou altar, cu hramurile "Nasterea Maicii Domnului" si "Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul" se continua astazi misiunea de apostolat inceputa de Sfantul Apostol Andrei, cel care a propovaduit in tinuturile dobrogene.
Initial biserica a fost amenajata intr-un container, iar intre anii 2006 si 2007 a fost ridicata o biserica din lemn, care astazi e foarte frumos impodobita cu icoane.
Staretul Manastirii Limanu-Hagieni, Clement Constantin Crivanciuc, slujeste zilnic Sfanta Liturghie, asteptand pe cineva sa-i treaca pragul. Din primavara pana in toamna, mai vin credinciosi de-ai casei si poate cativa turisti iarna. Drumul e lung, greu si intortocheat, plin de praf vara si imposibil de gasit iarna. Aparent, un loc al izolarii si al uitarii, in realitate, un loc al rugaciunii curate si al curatirii de orice patima. Pelerin aici te gandesti la Ilie sau la Antonie cel Mare, care au trait in pustie. Te gandesti la inceputurile lumii, cand toate erau simple. Te gandesti la vremea in care Mantuitorul calatorea dintr-un tinut in altul cand a iesit la propovaduire. Tacere cat vezi cu ochii, uscat cat vezi cu ochii. Doar un palc de padurice aduce un strop de culoare in marea de uscaciuni. Un curs de apa brazdeaza pustia, intocmai ca Iordanul, tinand in viata cativa arbusti inghesuiti la buza lui. La poala padurii gasim si manastirea. Mica, simpla, tacuta. O gradinita mica, frumos ingrijita, coloreaza placut peisajul. Cativa caini si cateva pisicute par ca ii tin de urat parintelui. Cu inima stransa ne gandim ca-i este greu parintelui aici in aceasta singuratate apasatoare. Dar dumnealui zambeste. Are chipul senin si inima plina de bunatate. E limpede ca nu e singur. In acest loc, Dumnezeu coboara. Maica Domnului si sfintii sunt casnicii parintelui. Aici e o lucrare speciala, e o taina adanca. Printr-o fereastra larg deschisa, razele de lumina taie spatiul in doua. O parte ramane pe pamant. Altarul insa pare ca s-a inaltat in Cer. O Liturghie ce urca pana sus, departe. Rugaciunea nu ramane fara ecou. E strans legata de Cer. E o lucrare tainica aici. Noua Manastire Limanu-Hagieni e un licar de speranta in vremurile tot mai tulburi pe care le traim. E o noua candela aprinsa spre luminarea duhovniceasca a neamului nostru.
Iesind din marea forfota, in apropierea Rezervatiei Naturale Padurea Hagieni, langa lacul Limanu, la numai 12 km de Mangalia, o adevarata pustie se intinde sub soarele arzator. Cineva spunea pe buna dreptate ca aici e o "hozeva romaneasca". Un loc intr-adevar comparabil cu pustiurile Tarii Sfinte. Pustiul Dobrogei, cu intinderi vaste de teren, ce coboara si urca lin, cat vezi cu ochii. Vara parjolit de soarele nemilos, iar iarna batut de vanturi si nameti, ce-l izoleaza complet de lume. O zona arida, neprietenoasa, care ascunde bogatii uimitoare. Flora si fauna din imprejurimi impresioneaza prin diversitate si unicitate. Si tot aici, cerul coboara pe pamant cu fiecare Sfanta Liturghie savarsita, in mica manastire din inima pustiei. Manastirea Limanu-Hagieni, infiintata in anul 2001, cu binecuvantarea Vrednicului de Pomenire Parinte Patriarh Teoctist si prin purtarea de grija a Inaltpreasfintitului Parinte Teodosie, e inca o candela aprinsa de crestini spre Slava lui Dumnezeu si spre continuitatea credintei ce a stat la temelia poporului nostru.
Prin acest nou altar, cu hramurile "Nasterea Maicii Domnului" si "Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul" se continua astazi misiunea de apostolat inceputa de Sfantul Apostol Andrei, cel care a propovaduit in tinuturile dobrogene.
Initial biserica a fost amenajata intr-un container, iar intre anii 2006 si 2007 a fost ridicata o biserica din lemn, care astazi e foarte frumos impodobita cu icoane.
Staretul Manastirii Limanu-Hagieni, Clement Constantin Crivanciuc, slujeste zilnic Sfanta Liturghie, asteptand pe cineva sa-i treaca pragul. Din primavara pana in toamna, mai vin credinciosi de-ai casei si poate cativa turisti iarna. Drumul e lung, greu si intortocheat, plin de praf vara si imposibil de gasit iarna. Aparent, un loc al izolarii si al uitarii, in realitate, un loc al rugaciunii curate si al curatirii de orice patima. Pelerin aici te gandesti la Ilie sau la Antonie cel Mare, care au trait in pustie. Te gandesti la inceputurile lumii, cand toate erau simple. Te gandesti la vremea in care Mantuitorul calatorea dintr-un tinut in altul cand a iesit la propovaduire. Tacere cat vezi cu ochii, uscat cat vezi cu ochii. Doar un palc de padurice aduce un strop de culoare in marea de uscaciuni. Un curs de apa brazdeaza pustia, intocmai ca Iordanul, tinand in viata cativa arbusti inghesuiti la buza lui. La poala padurii gasim si manastirea. Mica, simpla, tacuta. O gradinita mica, frumos ingrijita, coloreaza placut peisajul. Cativa caini si cateva pisicute par ca ii tin de urat parintelui. Cu inima stransa ne gandim ca-i este greu parintelui aici in aceasta singuratate apasatoare. Dar dumnealui zambeste. Are chipul senin si inima plina de bunatate. E limpede ca nu e singur. In acest loc, Dumnezeu coboara. Maica Domnului si sfintii sunt casnicii parintelui. Aici e o lucrare speciala, e o taina adanca. Printr-o fereastra larg deschisa, razele de lumina taie spatiul in doua. O parte ramane pe pamant. Altarul insa pare ca s-a inaltat in Cer. O Liturghie ce urca pana sus, departe. Rugaciunea nu ramane fara ecou. E strans legata de Cer. E o lucrare tainica aici. Noua Manastire Limanu-Hagieni e un licar de speranta in vremurile tot mai tulburi pe care le traim. E o noua candela aprinsa spre luminarea duhovniceasca a neamului nostru.
