Cu ocazia sarbatorii Bunei Vestiri, la 25 martie 2018, sinaxarul s-a imbogatit. Un Mitropolit si un mirean au fost recunoscuti de catre Biserica Ortodoxa Romana in randul sfintilor. Proclamarea solemna a canonizarii Sfantului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei, si a Sfantului Gheorghe Pelerinul a avut loc la Catedrala Mitropolitana din Iasi. Dupa savarsirea Sfintei Liturghii s-au citit tomosurile de canonizare, s-au scos spre inchinare icoanele si raclele cu sfintele lor moaste, apoi s-au cantat troparele. Nu ne mai surprinde nicidecum canonizarea unui mitropolit.
Sinaxarul este plin de mitropoliti care prin modul de vietuire si prin implicarea activa in viata bisericii au dat dovada de multa dragoste de Dumnezeu si si-au castigat locul bine meritat in ceata sfintilor. Este oarecum firesc ca un slujitor al Domnului pe pamant sa ajunga casnicul Sau in Rai. Si-a ales sa-L slujeasca, si-a dedicat intreaga existenta pentru a-L marturisi si a cules rodul suprem, rod la care intreaga creatie este chemata: mantuirea. Desi nu ar trebui sa ne surprinda, tot in aceasta zi a fost canonizat si mireanul Gheorghe, nascut in anul 1846 la Sugag (judetul Alba). Acest om cu totul obisnuit tinea post de mic, mergea la biserica, iar dupa ce a deprins sa citeasa, a invatat Psaltirea pe de rost.
La 24 de ani s-a casatorit cu Pelaghia, avand cinci copii. Miluia pe saraci, desi nu era deloc instarit. Obisnuia sa spuna: Are grija Dumnezeu sa ne hraneasca, datoria noastra este sa ne rugam fara incetare si sa facem voia Lui. In anul 1883 a hotarat sa mearga la Ierusalim ca pelerin, impreuna cu alti credinciosi din sat. Inarmat cu Evanghelia si Psaltirea a ajuns la Constanta si de aici cu vaporul la Ierusalim. Patruzeci de zile a mers de trei ori pe zi la Sfantul Mormant la slujbe, iar mai apoi a vizitat si celelalte locuri sfinte. La pestera Sfantului Xenefont a intalnit un pustnic care i-a spus ca, strabatand pamantul in lung si-n lat, lipsit de cele materiale si in rugaciune neincetata, se va mantui.
A mai postit 40 de zile in pustia Egiptului de Sus, rabdand si biruind multele suparari din partea diavolului. A plecat iar la Ierusalim, la Mormantul Domnului, unde pentru credinta lui lumanarea i s-a aprins singura. A ajuns chiar si la Sfantul Munte Athos, dupa care s-a intors in satul sau. Trecusera trei ani in care s-a indulcit de frumusetea si sfintenia locurilor pe care le-a vizitat. Descult si cu traista goala, dar cu inima plina de rugaciune, pleaca pelerin prin tara, petrecand mai multa vreme in partile Sibiului, pana la Brasov, iar o data pe an mergea la Ierusalim.
In anul 1895 se stabileste la Piatra Neamt, intr-o camaruta in turnul-clopotnita al bisericii Sfantul Ioan Domnesc. Noaptea dormea cel mult trei ore, apoi mergea in biserica la rugaciune si se ostenea pana in zori facand metanii. Ziua era pe strazile orasului rostind neincetat intreaga Psaltire. Lunea, miercurea, vinerea nu manca nimic, iar in celelalte zile manca o data pe zi. Seara cand se intorcea din oras, impartea saracilor ceea ce primise si ajuta cu sfaturi de folos pe cei care aveau necazuri. Chiar si multi preoti si calugari aveau evlavie la dansul. Veneau la batranul Gheorghe pentru a lua sfat, caci stiau ca e om duhovnicesc. Facea multe minuni, vindeca si ajuta pe multi, traind in smerenie si saracie. Si-a prevestit astfel moartea: O sa mor cand s-or tulbura popoarele si, la moartea mea, va fi sarbatoare si vor trage clopotele din tara.
Si intr-adevar precum a spus, s-a dus la Domnul in 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, cand Romania intra in razboi. A fost ingropat in cimitirul din Piatra Neamt. Dupa mai multi ani moastele sale au ajuns la Varatec. A vietuit in simplitate si osteneala, propovaduind cuvantul lui Dumnezeu fara incetare. Ne surprinde pentru ca, desi a ales sa traiasca in lume, fiind om simplu si modest, a inteles rostul vietii si cu inversunare nu s-a abatut de la el. Un lucru tot mai rar in zile noastre. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane l-a trecut in randul sfintilor cu data de pomenire 17 august. Poate nu intamplator chiar dupa sarbatoarea Sfintilor Martiri Brancoveni, ca sa constientizam mai bine ca la sfintenie sunt chemati deopotriva slujitorii bisericii, dar si mirenii, indiferent de statut social, rang sau nivel intelectual. Sfantul Gheorghe Pelerinul este dovada ca si astazi se poate dobandi mantuirea. Trebuie doar sa-i urmam indemnul: datoria noastra este sa ne rugam fara incetare si sa facem voia Lui.
vineri, 30 martie 2018
miercuri, 21 martie 2018
Vinerea Mare - lucratoare versus nelucratoare
Incepand din acest an, Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este declarata zi libera, nelucratoare. In conceptia societatii contemporane, romanii se pot bucura in tihna de Sarbatoarea Sfintelor Pasti avand mai mult timp pentru iepuras, cumparaturi, curatenie, calatorii, vizite, petreceri si distractii. Evident, tot mai putini sunt cei care cantaresc folosul duhovnicesc al acestei zile libere care, desi a devenit nelucratoare pentru stat, ea este si ramane in veci lucratoare pentru biserica. Este lucratoare pentru crestinatate deoarece "Astazi s-a spanzurat pe lemn Cel ce a spanzurat pamantul pe ape". Este aducerea aminte a zilei in care omenirea a savarsit in nesabuinta ei crima suprema batjocorind si rastignind pe Ziditorul a toata lumea. Zi de mare intristare si jale pentru intreaga creatie. O zi de intuneric, cerul s-a intunecat, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat. Ce manie ar fi meritat sa trimita Dumnezeu pe pamant vazand pe unicul Sau Fiu, Dumnezeu Cuvantul intrupat, pironit pe cruce? Si cu toate acestea Iisus Domnul nostru zicea: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac." (Luca 23, 34) Desi chinuit si respins de lume in bunatatea Sa a rugat pe Tatal cel Ceresc pentru izbavirea lor de aceasta rautate.
Continuarea o puteti citi aici;
https://www.crestinortodox.ro/editoriale/vinerea-mare-lucratoare-versus-nelucratoare-156516.html
vineri, 2 martie 2018
Faclii ale neamului - Sfintii Cuviosi Ioan Casian si Gherman
La data de 29 februarie Biserica Ortodoxa Romana praznuieste pe Sfintii Cuviosi Ioan Casian si Gherman. Atunci cand anul calendaristic are doar 365 de zile, data de praznuire devine sfarsitul lunii februarie. Iata motivul pentru care ii gasim anul acesta in calendar la data de 28 februarie. Sfintii Ioan Casian si Gherman s-au nascut se pare in anul 365, respectiv 368, in Scitia Mica, Dobrogea de astazi. Renuntand din tinerete la placerile lumesti, acesti doi sfinti s-au intarit in credinta si ravnind cele duhovnicesti au imbratisat viata calugareasca calatorind la Locurile Sfinte, la Betleem, iar mai apoi ajungand in sihastriile Egiptului, iubind pustia si pusnicii de la care cereau sfaturi ziditoare de suflet.
Sfantul Casian a adunat aceste sfaturi in cartea Convorbirilor. Dupa cativa ani au mers in pustia Schetica, unde s-au nevoit impreuna cu alti mari sfinti. Dedicandu-se vietii contemplative si rugaciunii indeosebi, Sfantul Casian a intocmit o invatatura de impotrivire a celor opt pacate capitale: a desfaranarii, a iubirii de arginti, a lacomiei, a maniei, a tristetii, a nelinistii, a trufiei, a slavei desarte. Pacate grave care-l chinuie pe om pana in zilele noastre, insa pe care omul de astazi le considera adesea virtuti. Inversarea valorilor si degradarea vocatiei umane au schimbat modul de perceptie al patimilor.
Omul s-a acomodat cu pacatul si l-a facut prieten, nu mai lupta cu el. De aceea lucrarea Cuviosului Casian nu mai prezinta interes in zilele noastre pentru mireni, desi ea este temelia in actiunea de restaurare a omului in vederea urcusului duhovnicesc. Intorcandu-se la Betleem, au primit binecuvantarea de a trai in pustie si s-au intors in Egipt, insa din cauza prigonirii calugarilor din aceasta zona, au decis sa mearga la Constantinopol, unde l-au avut ca indrumator pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Sfantul Ioan i-a cercetat indeaproape si, vazand ravna si iscusinta lor, l-a hirotonit preot pe Gherman, iar pe Casian diacon. Casian a decis sa ramana sub calauzirea Sfantului Ioan Gura de Aur pentru a se invata de la acesta in cele duhovnicesti.
Dupa exilarea Sfantului Ioan, Cuviosii Gherman si Casian au fost trimisi in misiune la Roma, unde au petrecut vreme indelungata, iar Sfantul Casian a fost hirotonit preot. Dupa hirotonie a mers in Marsilia, unde a intemeiat Manastirea Sfantul Victor pentru barbati si Manastirea Mantuitorului pentru femei. Prin lucrarea sa intitulata "Institutii cenobiotice", ce se traduce prin randuieli pentru viata in comun, el descrie si propune un model de vietuire pentru calugari, cat si caile de vindecare ale celor opt pacate capitale. Este practic intemeietorul monahismului in Galia. Petrecand tot restul vietii departe de cele lumesti, in pace si-n rugaciune, Sfantul pleaca la Domnul in anul 435. Moastele sale pot fi cinstite si astazi in Manastirea Sfantul Victor din Marsilia, dar si la noi in tara, la Manastirea Comana, judetul Giurgiu.
Titulatura de "Cuvios" este atribuita sfantului, care adoarme in Domnul din cauze naturale, nefiind chinuit sau omorat. De aceea si Sfantul Gherman, care a trecut la cele vesnice din cauze naturale, este numit tot "cuvios". In anul 1992 a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru viata sa aleasa. Acesti doi cuviosi romani sunt dovada ca inca de la inceputurile crestinismului stramosii nostri au imbratisat si s-au intarit in cele duhovnicesti. Contemporani si impreuna rugatori cu Marele si Sfantul Ioan Gura de Aur, acesti doi prieteni, prin vietuirea lor aleasa, au ramas pilde si modele ale Bisericii Apusene, faclii vii ale neamului nostru si rugatori in ceruri pentru toti crestinii.
De aceea suntem datori sa-i cinstim, sa le citim vietile si sa le urmam invataturile. Intr-o lume lipsita de repere, sfintii raman faclii ce lumineaza in intuneric pentru ca noi sa putem vedea lumina invierii.
Citeam in cartea Sfantului Casian "Convorbiri duhovnicesti" urmatoarele: Suntem datori sa stim incotro trebuie sa ne fie incordate gandurile, in ce directie trebuie sa ne indreptam privirea sufletului nostru... Toate se petrec in adancul sufletului nostru, in care diavolul si pacatele nu trebuie sa-si gaseasca salas. In noi trebuie intemeiata Imparatia lui Dumnezeu.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si sfintii sa putem intelege aceste cuvinte si sa facem loc in inimile noastre Celui care a facut cerul si pamantul.
Sfantul Casian a adunat aceste sfaturi in cartea Convorbirilor. Dupa cativa ani au mers in pustia Schetica, unde s-au nevoit impreuna cu alti mari sfinti. Dedicandu-se vietii contemplative si rugaciunii indeosebi, Sfantul Casian a intocmit o invatatura de impotrivire a celor opt pacate capitale: a desfaranarii, a iubirii de arginti, a lacomiei, a maniei, a tristetii, a nelinistii, a trufiei, a slavei desarte. Pacate grave care-l chinuie pe om pana in zilele noastre, insa pe care omul de astazi le considera adesea virtuti. Inversarea valorilor si degradarea vocatiei umane au schimbat modul de perceptie al patimilor.
Omul s-a acomodat cu pacatul si l-a facut prieten, nu mai lupta cu el. De aceea lucrarea Cuviosului Casian nu mai prezinta interes in zilele noastre pentru mireni, desi ea este temelia in actiunea de restaurare a omului in vederea urcusului duhovnicesc. Intorcandu-se la Betleem, au primit binecuvantarea de a trai in pustie si s-au intors in Egipt, insa din cauza prigonirii calugarilor din aceasta zona, au decis sa mearga la Constantinopol, unde l-au avut ca indrumator pe Sfantul Ioan Gura de Aur. Sfantul Ioan i-a cercetat indeaproape si, vazand ravna si iscusinta lor, l-a hirotonit preot pe Gherman, iar pe Casian diacon. Casian a decis sa ramana sub calauzirea Sfantului Ioan Gura de Aur pentru a se invata de la acesta in cele duhovnicesti.
Dupa exilarea Sfantului Ioan, Cuviosii Gherman si Casian au fost trimisi in misiune la Roma, unde au petrecut vreme indelungata, iar Sfantul Casian a fost hirotonit preot. Dupa hirotonie a mers in Marsilia, unde a intemeiat Manastirea Sfantul Victor pentru barbati si Manastirea Mantuitorului pentru femei. Prin lucrarea sa intitulata "Institutii cenobiotice", ce se traduce prin randuieli pentru viata in comun, el descrie si propune un model de vietuire pentru calugari, cat si caile de vindecare ale celor opt pacate capitale. Este practic intemeietorul monahismului in Galia. Petrecand tot restul vietii departe de cele lumesti, in pace si-n rugaciune, Sfantul pleaca la Domnul in anul 435. Moastele sale pot fi cinstite si astazi in Manastirea Sfantul Victor din Marsilia, dar si la noi in tara, la Manastirea Comana, judetul Giurgiu.
Titulatura de "Cuvios" este atribuita sfantului, care adoarme in Domnul din cauze naturale, nefiind chinuit sau omorat. De aceea si Sfantul Gherman, care a trecut la cele vesnice din cauze naturale, este numit tot "cuvios". In anul 1992 a fost canonizat de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru viata sa aleasa. Acesti doi cuviosi romani sunt dovada ca inca de la inceputurile crestinismului stramosii nostri au imbratisat si s-au intarit in cele duhovnicesti. Contemporani si impreuna rugatori cu Marele si Sfantul Ioan Gura de Aur, acesti doi prieteni, prin vietuirea lor aleasa, au ramas pilde si modele ale Bisericii Apusene, faclii vii ale neamului nostru si rugatori in ceruri pentru toti crestinii.
De aceea suntem datori sa-i cinstim, sa le citim vietile si sa le urmam invataturile. Intr-o lume lipsita de repere, sfintii raman faclii ce lumineaza in intuneric pentru ca noi sa putem vedea lumina invierii.
Citeam in cartea Sfantului Casian "Convorbiri duhovnicesti" urmatoarele: Suntem datori sa stim incotro trebuie sa ne fie incordate gandurile, in ce directie trebuie sa ne indreptam privirea sufletului nostru... Toate se petrec in adancul sufletului nostru, in care diavolul si pacatele nu trebuie sa-si gaseasca salas. In noi trebuie intemeiata Imparatia lui Dumnezeu.
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si sfintii sa putem intelege aceste cuvinte si sa facem loc in inimile noastre Celui care a facut cerul si pamantul.
Etichete:
Constantinopol,
convorbiri duhovnicesti,
Dobrogea,
Egipt,
Scitia Mica,
Sfantul Ioan Gura de Aur,
Sfintii Cuviosi Ioan Casian si Gherman
Abonați-vă la:
Postări (Atom)