Praznicul Sfintei Ecaterina la Manastirea Comana

Cu ocazia praznuirii Sfintei Ecaterina, Manastirea Comana, din judetul Giurgiu, a imbracat haina de sarbatoare. Frumosul lacas de cult adaposteste racla cu moastele sfintei la care credinciosi din diferite zone ale tarii vin an de an sa se inchine in aceasta perioada. In cuvantul de invatatura, parintele arhimandrit Mihail Muscariu, staretul Manastirii Comana si exarhul manastirilor din Episcopia Giurgiului, a subliniat importanta sfintilor in viata noastra. Ei sunt pentru noi pilde vii ale trairii in Hristos. Prin marturisirea si martirajul lor au ramas ca modele de vietuire in vremuri grele de prigoana, indiferent sub ce forma a fost aceasta.
Oameni ca noi au reusit sa depaseasca patimile, neputintele si fricile lumii acestia, invrednicindu-se de imparatia lui Dumnezeu. Au inteles ca viata pamanteasca este numai o etapa in calatoria catre vesnicie. In veacul de aur al crestinismului, in cetatea Alexandriei din Egipt traia Ecaterina, fecioara de neam imparatesc, vestita pentru frumusetea si intelepciunea ei. La varsta cuvenita era adesea indemnata sa se marite. Deoarece tanara nu dorea sa se marite, a cerut rudelor sa caute pretutindeni un barbat bun cu neamul, cu bogatia, cu frumusetea si cu intelepciunea, asemenea ei.
Insa un cuvios intelept si bineplacut lui Dumnezeu a zis catre dansa: Eu stiu un tanar minunat, care fara asemanare te intrece pe tine în toate darurile care ai zis ca le ai; pentru ca frumusetea Lui intrece stralucirea soarelui, iar intelepciunea Lui indrepteaza toate fapturile si pe cele simtite, si pe cele gandite. Apoi vistieria bogatie Lui se imparte in toata lumea si niciodata nu se imputineaza, ci cu cat este impartita, tot mai mult se inmulteste; iar neamul Lui cel bun este negrait, neajuns si nestiut...
Acest Tanar nu are tata pe pamant, ci S-a nascut negrait mai presus de fire, dintr-o fecioara de bun neam, preacurata si preasfanta, care, pentru curatenia si sfintenia ei, s-a invrednicit a naste un fiu ca acesta.
Rugandu-se Maicii Domnului si afland de la cuviosul intelept tainele credintei crestinesti, a decis sa devina mireasa lui Hristos, botezandu-se in credinta crestina, patimind grele chinuri si chiar moarte muceniceasca in anul 304 pentru credinta pe care fara ezitare a marturisit-o. Model de vietuire, intelepciune si curaj, Sfanta Ecaterina, praznuita la 25 noiembrie, a ramas in amintirea credinciosilor peste veacuri, iar cu rugaciunile ei multi s-au tamaduit sau au gasit raspuns in problemele lor. Moastele Sfintei Ecaterina sunt si astazi cinstite in mod deosebit de crestinii din lumea intreaga.
La racla sfintei, care se afla la Manastirea Comana, vin multe familii cu copii. Se pare ca sfanta ajuta familiile in dobandirea de prunci, dar si in multe alte trebuinte. Fiecare credincios punandu-si povara in grija sfintilor, simte o usurare, de aceea multi revin an de an in semn de recunostinta si pretuire. Hramul este o sarbatoare de obste, o bucurie atat pentru clerici, cat si pentru credinciosi, care impreuna aduc slava lui Dumnezeu si multumire sfintilor ocrotitori. Anul acesta, dupa obisnuita procesiune, racla cu moastele sfintei a fost asezata intr-un baldachin nou, sfintit cu prilejul hramului.
Scriitorul crestin Tertulian spunea: Sangele martirilor este samanta pentru crestini, deoarece multi, vazand ravna si curajul lor, s-au botezat, la randul lor, marturisind credinta crestina. Marturiile sfintilor ne invita sa devenim si noi vase alese ale Duhului Sfant, sa avem si noi credinta lucratoare si roditoare, asa cum au avut ei.

Incepe Postul Nasterii Domnului

Dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, inceperea postului este marcata de Lasatul secului. Este ultima zi in care se pot consuma mancaruri de dulce. In familiile crestine este un bun prilej de a fi impreuna la masa, de a manca fel de fel de bunatati dupa pofta inimi si a pantecelui. Finii se intalnesc cu nasii, rudele se impaca, familiile se intalnesc pentru o ultima masa copioasa inainte de un mare praznic. Pe vremuri in comunitatile traditionale era ceva obisnuit, mult asteptat si respectat cu sfintenie. Pregatirea pentru post se facea impreuna cu toti membri familiei. Se aduceau bucate deosebite, se petrecea cu veselie, dansau, cantau, isi cereau iertare unii de la altii, iar din ziua urmatoare incepeau a posti fiecare dupa putinta. Chiar si vasele se spalau si erau inlocuite cu cele in care urma a se gati doar mancaruri de post. Se stia, de asemenea, ca in perioada postului nu se fac nunti sau alte petreceri cu mancare multa, bautura, muzica si dans. Postul care urmeaza este o perioada de indreptare duhovniceasca, de ridicare din caderile cotidiene.
Nu este doar o abtinere de la anumite mancaruri ci este mai cu seama o straduinta de infranare de la pacate. Mania, lacomia, ura si toate celelalte patimi pot fi mai usor potolite prin infranarea de la mancare. Zicea Sfantul Ioan Gura de Aur: "Nu numai gura si stomacul vostru sa posteasca, ci si ochiul, si urechile, si picioarele, si mainile voastre, si toate madularele trupului vostru", asadar postul este o infranare de la toate cele lumesti si o cugetare mai adanca la cele duhovnicesti.
Postul intareste trupul si curateste sufletul, lungeste zile omului, aduce sanatate exterioara si interioara, echilibreaza si restaureaza chipul lui Dumnezeu in om. Pentru praznicul Nasterii Domnului se lasa sec in data de 14 noiembrie, de ziua Sfantului Filip, iar din 15 noiembrie si pana la Craciun, crestinii postesc si se intaresc in rugaciune.
Impacarea cu ceilalti este esentiala pentru a pune inceput bun, caci nu se poate curati ogorul inimii cand neghinele urii, ale maniei si ale razbunarii si-au facut radacini adanci acolo. Nu se poate inalta cel ce nu-si iarta fratele si nu-si iubeste aproapele. Este o lege a compensarii, care se aplica fara indoaiala: primesti cat daruiesti, iubesti cat daruiesti. Nu poti primii Harul Duhului Sfant si iertarea, daca tu, la randul tau, nu ierti din inima pe fratele care ti-a gresit. Nu intamplator rostim in rugaciunea Domneasca si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Masura cu care iertam este moneda de schimb in iertarea pe care speram sa o primim.
M-am uitat in jur si m-am intristat. Parca anul acesta a inceput mai devreme ca niciodata impodobirea brazilor, a rafturilor cu decoratiuni si bunatati pentru ziua si masa de Craciun. Lumea pare ca a uitat insemnatatea acestei sarbatori. Totul este doar consum, sclipici, mancare, bautura si voie buna. Nimic nu te mai duce cu gandul la Dumnezeu. Nimic nu te indeamna la post, ci toate te invita la consum excesiv. Asa sunt sarbatorile par a spune toate privirile, prin urmare sa cumparam si sa impodobim, sa cheltuim si sa ne bucuram.
Dar cat de durabila este aceasta bucurie si cat ajuta sufletului omului?
Doar in Biserici, Manastiri si cateva case de crestini, se fac pregatiri pentru a intampina cum se cuvine Nasterea Domnului. In afara lor, totul e haos si marketing. Putini sunt cei ce inteleg sa idolii lumii acestia au furat din sufletele oamenilor adevarata bucurie care este Hristos. Cu ochii la cozonaci oamenii au uitat de Painea Vietii, care este si ramane pentru totdeauna Hristos. Cu ochii la luminitele din brazi au uitat sa priveasca Rasaritul Cel de Sus. Un lucru este cert: Domnul se naste in casele crestinilor de fiecare Craciun si inviaza de fiecare Paste. Doar El lumineaza si impodobeste deplin sufletul omului. El este bucuria suprema pe care nimic din lumea aceasta nu o poate inlocui.
Post binecuvantat tuturor romanilor de pretutindeni!